Nouă Traducere În Limba Română

Deuteronom 29

Reînnoirea legământului în câmpiile Moabului

1Acestea sunt cuvintele legământului pe care Domnul l-a poruncit lui Moise să-l încheie cu israeliţii la Moab, în afara legământului pe care l-a încheiat cu ei la Horeb.

Moise i-a chemat pe toţi israeliţii şi le-a spus: „Aţi văzut tot ceea ce a făcut Domnul înaintea ochilor voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor slujitorilor lui şi întregii lui ţări. Cu ochii voştri aţi văzut aceste încercări, semne şi minuni. Dar Domnul nu v-a dat minte să înţelegeţi, ochi să vedeţi şi urechi să ascultaţi, până în ziua de astăzi. Timp de patruzeci de ani cât v-am condus prin pustie, hainele nu s-au învechit pe voi şi nici încălţămintea nu s-a tocit în picioarele voastre. Nu v-aţi hrănit cu pâine şi n-aţi băut nici vin, nici băutură tare. În acest timp aţi cunoscut că Domnul este Dumnezeul vostru.

Când am ajuns în locul acesta, Sihon, regele Heşbonului, şi Og, regele Başanului, ne-au ieşit înainte ca să se lupte cu noi, dar noi i-am învins. Le-am luat ţara şi am dat-o ca moştenire rubeniţilor, gadiţilor şi unei jumătăţi din seminţia lui Manase.

Să păziţi cuvintele acestui legământ şi să le împliniţi ca să prosperaţi în tot ceea ce veţi face. 10 Astăzi staţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, voi toţi – căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri, dregătorii voştri împreună cu toţi bărbaţii lui Israel, 11 copiii şi soţiile voastre şi străinul care este în mijlocul taberei voastre, de la cel ce vă taie lemne, până la cel ce vă scoate apă – 12 ca să intraţi în legământ cu Domnul, Dumnezeul vostru, legământ încheiat prin jurământ şi făcut cu voi astăzi 13 şi ca să vă facă astăzi, poporul Lui, după cum v-a promis şi a jurat strămoşilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov. 14 Nu numai cu voi închei legământul acesta, încheiat prin jurământ, 15 ci îl fac atât cu cei care stau astăzi aici, înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, cât şi cu cei care nu sunt astăzi aici.

16 Voi ştiţi cum aţi locuit în ţara Egiptului şi cum aţi trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-aţi traversat. 17 Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, idoli din lemn şi din piatră, din argint şi din aur. 18 Să nu existe printre voi nici un bărbat sau femeie, nici un clan şi nici o seminţie a căror inimă să se întoarcă astăzi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ducându-se să slujească zeilor acestor neamuri. Să nu existe printre voi nici o rădăcină care produce otravă sau amărăciune.

19 Dacă cineva care aude cuvintele acestui jurământ, invocă o binecuvântare asupra lui însuşi, zicând în inima lui: «Voi avea pace, chiar dacă mi-aş urma pornirile minţii mele!», fapta aceasta va aduce dezastru, atât peste pământul fertil, cât şi peste cel uscat,[a] 20 iar pe acela Domnul nu va mai dori să-l ierte. Mânia şi gelozia Domnului se va aprinde împotriva lui. Toate blestemele scrise în Cartea aceasta vor veni peste el şi Domnul îi va şterge numele de sub cer. 21 El îl va despărţi de toate seminţiile lui Israel ca să-l nenorocească potrivit cu tot ce este scris în această Carte a Legii.

22 Generaţiile următoare, copiii care vor veni după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară îndepărtată, vor vedea nenorocirile care au fost în ţara aceasta şi urgiile cu care Domnul v-a îndurerat. 23 Peste tot va fi pucioasă şi sare; toată ţara va fi arsă; nimic nu se va semăna, nimic nu va încolţi şi nici o plantă nu va creşte. Va fi la fel ca la distrugerea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care Domnul le-a distrus în mânia şi urgia Lui. Toate neamurile vor întreba:

24 – De ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? De ce s-a aprins cu o mânie atât de mare?

Şi li se va răspunde:

25 – Fiindcă au părăsit legământul Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor, pe care l-a încheiat cu ei când i-a scos din ţara Egiptului. 26 Ei s-au depărtat, au slujit şi s-au închinat altor dumnezei, zei pe care nu-i cunoşteau şi pe care nu li-i dăduse El. 27 De aceea Domnul s-a aprins de mânie împotriva acestei ţări, astfel că a adus peste ei toate blestemele scrise în Cartea aceasta. 28 Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu furie şi cu mare înverşunare şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede astăzi.

29 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeul nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale urmaşilor noştri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei Legi.

Notas al pie

  1. Deuteronom 29:19 Sensul expresiei în ebraică este nesigur; sau: mele, adăugând beţia la sete!»

New International Version

Deuteronomy 29

Renewal of the Covenant

1[a]These are the terms of the covenant the Lord commanded Moses to make with the Israelites in Moab, in addition to the covenant he had made with them at Horeb.

Moses summoned all the Israelites and said to them:

Your eyes have seen all that the Lord did in Egypt to Pharaoh, to all his officials and to all his land. With your own eyes you saw those great trials, those signs and great wonders. But to this day the Lord has not given you a mind that understands or eyes that see or ears that hear. Yet the Lord says, “During the forty years that I led you through the wilderness, your clothes did not wear out, nor did the sandals on your feet. You ate no bread and drank no wine or other fermented drink. I did this so that you might know that I am the Lord your God.”

When you reached this place, Sihon king of Heshbon and Og king of Bashan came out to fight against us, but we defeated them. We took their land and gave it as an inheritance to the Reubenites, the Gadites and the half-tribe of Manasseh.

Carefully follow the terms of this covenant, so that you may prosper in everything you do. 10 All of you are standing today in the presence of the Lord your God—your leaders and chief men, your elders and officials, and all the other men of Israel, 11 together with your children and your wives, and the foreigners living in your camps who chop your wood and carry your water. 12 You are standing here in order to enter into a covenant with the Lord your God, a covenant the Lord is making with you this day and sealing with an oath, 13 to confirm you this day as his people, that he may be your God as he promised you and as he swore to your fathers, Abraham, Isaac and Jacob. 14 I am making this covenant, with its oath, not only with you 15 who are standing here with us today in the presence of the Lord our God but also with those who are not here today.

16 You yourselves know how we lived in Egypt and how we passed through the countries on the way here. 17 You saw among them their detestable images and idols of wood and stone, of silver and gold. 18 Make sure there is no man or woman, clan or tribe among you today whose heart turns away from the Lord our God to go and worship the gods of those nations; make sure there is no root among you that produces such bitter poison.

19 When such a person hears the words of this oath and they invoke a blessing on themselves, thinking, “I will be safe, even though I persist in going my own way,” they will bring disaster on the watered land as well as the dry. 20 The Lord will never be willing to forgive them; his wrath and zeal will burn against them. All the curses written in this book will fall on them, and the Lord will blot out their names from under heaven. 21 The Lord will single them out from all the tribes of Israel for disaster, according to all the curses of the covenant written in this Book of the Law.

22 Your children who follow you in later generations and foreigners who come from distant lands will see the calamities that have fallen on the land and the diseases with which the Lord has afflicted it. 23 The whole land will be a burning waste of salt and sulfur—nothing planted, nothing sprouting, no vegetation growing on it. It will be like the destruction of Sodom and Gomorrah, Admah and Zeboyim, which the Lord overthrew in fierce anger. 24 All the nations will ask: “Why has the Lord done this to this land? Why this fierce, burning anger?”

25 And the answer will be: “It is because this people abandoned the covenant of the Lord, the God of their ancestors, the covenant he made with them when he brought them out of Egypt. 26 They went off and worshiped other gods and bowed down to them, gods they did not know, gods he had not given them. 27 Therefore the Lord’s anger burned against this land, so that he brought on it all the curses written in this book. 28 In furious anger and in great wrath the Lord uprooted them from their land and thrust them into another land, as it is now.”

29 The secret things belong to the Lord our God, but the things revealed belong to us and to our children forever, that we may follow all the words of this law.

Notas al pie

  1. Deuteronomy 29:1 In Hebrew texts 29:1 is numbered 28:69, and 29:2-29 is numbered 29:1-28.