Tablele noi ale Legii
(Ex. 34:1-9)
1În vremea aceea Domnul mi‑a zis: «Taie două table de piatră asemenea celor dintâi și urcă‑te la Mine pe munte. Să faci și un Chivot de lemn. 2Eu voi scrie pe table cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care le‑ai spart. Apoi să le pui în Chivot.»
3Am făcut un Chivot din lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră asemenea celor dintâi și am urcat pe munte, având cele două table în mână. 4Domnul a scris pe table ceea ce a fost scris pe primele, Cele Zece Porunci, pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. Și Domnul mi le‑a dat mie. 5Apoi m‑am întors, coborând de pe munte, și am așezat tablele în Chivotul pe care l‑am făcut, după porunca Domnului, și acolo au și rămas.
6(Fiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaakan6 Sau: de la izvoarele iaakaniților; sau: de la izvoarele din Bene-Iaakan. la Mosera. Acolo a murit și a fost înmormântat Aaron, iar în locul lui a slujit ca preot Elazar, fiul său. 7De acolo au pornit spre Gudgoda, iar de la Gudgoda spre Iotbata, o țară cu râuri de apă. 8În vremea aceea, Domnul a separat seminția lui Levi, ca să ducă Chivotul Legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să slujească și să binecuvânteze în Numele Lui. Aceste lucruri le‑au făcut până în ziua aceasta. 9De aceea Levi nu are niciun teritoriu și nicio moștenire împreună cu frații săi. Domnul este moștenirea lui, după cum Domnul, Dumnezeul tău, le‑a vorbit.)
10Am rămas pe munte timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, ca și mai înainte, iar Domnul m‑a ascultat și de data aceasta. Domnul n‑a mai dorit să vă distrugă. 11După aceea, Domnul mi‑a zis: «Ridică‑te și pornește în călătorie în fruntea poporului, ca să intre și să ia în stăpânire țara pe care am promis‑o părinților lor că le‑o voi da.»
Esența Legii
12Acum, Israel, ce altceva cere Domnul Dumnezeul tău de la tine decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să‑L iubești și să‑L slujești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău 13și să păzești poruncile Domnului și hotărârile Lui, pe care eu ți le dau astăzi spre binele tău?
14Iată, ale Domnului, Dumnezeul tău, sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce este pe el. 15Totuși, Domnul S‑a atașat doar de părinții tăi, iubindu‑i, și v‑a ales pe voi, sămânța lor după ei, dintre toate popoarele, așa cum se vede în ziua aceasta. 16De aceea, să vă circumcideți inima16 Lit.: să vă circumcideți prepuțul inimii voastre. și să nu vă mai înțepeniți ceafa. 17Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor și Stăpânul stăpânilor17 Sintagmele Dumnezeul dumnezeilor și Stăpânul stăpânilor sunt superlative ebraice care exprimă ideea că Dumnezeu este mai presus de oricine și de orice., Dumnezeul cel mare, puternic și de temut, Care nu ține parte nimănui și nu primește mită, 18Care face dreptate orfanului și văduvei și iubește pe străin, dându‑i hrană și îmbrăcăminte. 19Să‑l iubiți pe străin, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului. 20Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, și să‑I slujești. De El să te atașezi și în Numele Lui să juri. 21El este slava ta. El este Dumnezeul tău Care a făcut pentru tine aceste lucruri mari și de temut, pe care ochii tăi le‑au văzut. 22Părinții tăi au coborât în Egipt în număr de șaptezeci de suflete, dar acum Domnul, Dumnezeul tău, a făcut din tine o mulțime cât stelele cerurilor.
Gott schreibt die Gebote auf neue Tafeln
(2. Mose 34,1‒4)
1Der Herr antwortete mir: »Meißle dir zwei Steintafeln zurecht wie die ersten beiden, die du zerschmettert hast, und komm damit zu mir auf den Berg! Fertige auch einen Kasten aus Holz an, 2in den du sie legen kannst. Ich werde noch einmal dasselbe auf die Steintafeln schreiben wie beim ersten Mal.«
3Ich fertigte den Kasten aus Akazienholz an; dann meißelte ich aus Stein zwei Tafeln zurecht, mit denen ich auf den Berg stieg. 4Der Herr schrieb noch einmal die Zehn Gebote darauf, die er euch gegeben hatte, als ihr unten am Berg versammelt wart und er aus dem Feuer zu euch sprach. Dann gab er mir die Tafeln, 5und ich kehrte damit zu euch zurück und legte sie in den Kasten, den ich gebaut hatte. Dort sind sie noch immer, wie der Herr es befohlen hat.
Aarons Tod
6Die Israeliten brachen auf und zogen von Beerot-Bene-Jaakan nach Moser. Dort starb Aaron und wurde begraben. Sein Sohn Eleasar wurde an seiner Stelle Hoherpriester. 7Dann zog das Volk weiter nach Gudgoda und von dort nach Jotbata, wo es viele Bäche gibt.
Die Leviten sollen dem Herrn dienen
8Damals wählte der Herr den Stamm Levi für eine besondere Aufgabe aus: Sie sollten den Kasten mit den Steintafeln – die Bundeslade – tragen, dem Herrn im Heiligtum dienen und in seinem Namen den Segen erteilen. So ist es bis heute geblieben. 9Deshalb bekommen die Leviten kein eigenes Gebiet wie die anderen Stämme. Der Herr selbst ist ihr Anteil und Erbe; er sorgt für sie, wie er es ihnen versprochen hat.
10Als ich zum zweiten Mal vierzig Tage und Nächte auf dem Berg war, erhörte mich der Herr und beschloss, euch nicht zu vernichten. 11Er forderte mich auf: »Gib den Israeliten den Befehl zum Aufbruch und geh ihnen voran! Sie sollen nun in das versprochene Land ziehen und es einnehmen. Ich will es ihnen jetzt geben, wie ich es ihren Vorfahren zugesagt habe.«
Wir haben einen großen Gott!
12Nun, ihr Israeliten! Was verlangt der Herr, euer Gott, von euch? Nichts anderes, als dass ihr ihn achtet und immer seinen Wegen folgt, dass ihr ihn liebt und ihm von ganzem Herzen und mit aller Hingabe dient. 13Richtet euch nach seinen Geboten und Ordnungen, die ich euch heute gebe! Dann wird es euch gut gehen.
14Dem Herrn, eurem Gott, gehört der weite Himmel, die Erde und alles, was es darauf gibt. 15Doch euren Vorfahren wandte er seine besondere Liebe zu. Euch, ihre Nachkommen, hat er aus allen Völkern auserwählt, sein Volk zu sein. Das seid ihr heute noch! 16Deshalb wendet euch von ganzem Herzen dem Herrn zu,10,16 Wörtlich: Deshalb beschneidet die Vorhaut eures Herzens. und gebt euren hartnäckigen Widerstand auf!
17Denn der Herr, euer Gott, ist größer als alle Götter und mächtiger als alle Herrscher! Er ist der große und starke Gott, den man fürchten muss. Er ist gerecht und unbestechlich. 18Den Waisen und Witwen verhilft er zu ihrem Recht. Er liebt die Ausländer und gibt ihnen Nahrung und Kleidung. 19Zeigt auch ihr den Ausländern eure Liebe! Denn ihr habt selbst einmal als Ausländer in Ägypten gelebt.
20Habt Ehrfurcht vor dem Herrn, eurem Gott! Dient ihm und bleibt eng mit ihm verbunden! Schwört nur bei seinem Namen! 21Ihr könnt stolz darauf sein, dass er euer Gott ist! Welche gewaltigen und furchterregenden Taten hat er vor euren Augen vollbracht! 22Als eure Vorfahren nach Ägypten zogen, waren sie nur siebzig Leute. Heute hat der Herr, euer Gott, ein großes Volk aus euch gemacht, so zahlreich wie die Sterne am Himmel.
