Tablele noi ale Legii
(Ex. 34:1-9)
1În vremea aceea Domnul mi‑a zis: «Taie două table de piatră asemenea celor dintâi și urcă‑te la Mine pe munte. Să faci și un Chivot de lemn. 2Eu voi scrie pe table cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care le‑ai spart. Apoi să le pui în Chivot.»
3Am făcut un Chivot din lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră asemenea celor dintâi și am urcat pe munte, având cele două table în mână. 4Domnul a scris pe table ceea ce a fost scris pe primele, Cele Zece Porunci, pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. Și Domnul mi le‑a dat mie. 5Apoi m‑am întors, coborând de pe munte, și am așezat tablele în Chivotul pe care l‑am făcut, după porunca Domnului, și acolo au și rămas.
6(Fiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaakan6 Sau: de la izvoarele iaakaniților; sau: de la izvoarele din Bene-Iaakan. la Mosera. Acolo a murit și a fost înmormântat Aaron, iar în locul lui a slujit ca preot Elazar, fiul său. 7De acolo au pornit spre Gudgoda, iar de la Gudgoda spre Iotbata, o țară cu râuri de apă. 8În vremea aceea, Domnul a separat seminția lui Levi, ca să ducă Chivotul Legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să slujească și să binecuvânteze în Numele Lui. Aceste lucruri le‑au făcut până în ziua aceasta. 9De aceea Levi nu are niciun teritoriu și nicio moștenire împreună cu frații săi. Domnul este moștenirea lui, după cum Domnul, Dumnezeul tău, le‑a vorbit.)
10Am rămas pe munte timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, ca și mai înainte, iar Domnul m‑a ascultat și de data aceasta. Domnul n‑a mai dorit să vă distrugă. 11După aceea, Domnul mi‑a zis: «Ridică‑te și pornește în călătorie în fruntea poporului, ca să intre și să ia în stăpânire țara pe care am promis‑o părinților lor că le‑o voi da.»
Esența Legii
12Acum, Israel, ce altceva cere Domnul Dumnezeul tău de la tine decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să‑L iubești și să‑L slujești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău 13și să păzești poruncile Domnului și hotărârile Lui, pe care eu ți le dau astăzi spre binele tău?
14Iată, ale Domnului, Dumnezeul tău, sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce este pe el. 15Totuși, Domnul S‑a atașat doar de părinții tăi, iubindu‑i, și v‑a ales pe voi, sămânța lor după ei, dintre toate popoarele, așa cum se vede în ziua aceasta. 16De aceea, să vă circumcideți inima16 Lit.: să vă circumcideți prepuțul inimii voastre. și să nu vă mai înțepeniți ceafa. 17Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor și Stăpânul stăpânilor17 Sintagmele Dumnezeul dumnezeilor și Stăpânul stăpânilor sunt superlative ebraice care exprimă ideea că Dumnezeu este mai presus de oricine și de orice., Dumnezeul cel mare, puternic și de temut, Care nu ține parte nimănui și nu primește mită, 18Care face dreptate orfanului și văduvei și iubește pe străin, dându‑i hrană și îmbrăcăminte. 19Să‑l iubiți pe străin, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului. 20Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, și să‑I slujești. De El să te atașezi și în Numele Lui să juri. 21El este slava ta. El este Dumnezeul tău Care a făcut pentru tine aceste lucruri mari și de temut, pe care ochii tăi le‑au văzut. 22Părinții tăi au coborât în Egipt în număr de șaptezeci de suflete, dar acum Domnul, Dumnezeul tău, a făcut din tine o mulțime cât stelele cerurilor.
Pagtens ark og levitternes tjeneste
1Herren sagde til mig, at jeg skulle lave to nye stentavler ligesom dem, jeg slog i stykker, og en trækasse til at opbevare tavlerne i. Derefter skulle jeg gå op på bjerget igen, 2så han på de nye tavler kunne skrive de samme bud, der stod på de oprindelige tavler. De nye tavler skulle fremover opbevares i kassen. 3Så lavede jeg en kasse af akacietræ, tilhuggede to stentavler magen til dem, jeg havde slået i stykker, og tog stentavlerne med mig op til Herren på bjerget. 4Der skrev han på ny de ti bud på tavlerne, de bud, han tidligere havde givet folket fra ilden på bjerget, mens de stod ved bjergets fod, og han gav tavlerne tilbage til mig. 5Da jeg kom ned fra bjerget, lagde jeg tavlerne i kassen, pagtens ark, hvor de opbevares den dag i dag, sådan som Herren har befalet.
6Efter at vi drog op fra lejren ved Ja’akans sønners brønde,10,6 På hebraisk: Be’erot bene Ja’akan. Næsten alle person- og stednavne på hebraisk har en betydning, som hænger sammen med en historie bag navngivningen. Som regel kender man ikke historien. kom vi til Mosera. Der døde Aron og blev begravet, hvorefter hans søn Eleazar blev præst i hans sted. 7Så drog vi til Gudgoda og videre til Jotbata, et vandrigt område med mange kilder.
8På den tid udvalgte Herren levitterne til at bære pagtens ark, stå vagt for Herrens ansigt og velsigne folket i Herrens navn, sådan som de gør i dag. 9Af den grund får levitterne ikke som de andre stammer arvelod i Kana’ans land, men de får del i de ofre, som bliver givet til Herren.
At overholde Guds lov betyder velsignelse, og at bryde den betyder dom
10Efter at jeg for anden gang havde opholdt mig på bjerget i 40 dage, og Herren havde hørt min bøn om ikke at tilintetgøre sit folk, 11sagde han til mig: ‚Rejs dig og før folket af sted mod det land, jeg lovede deres forfædre, så de kan tage landet i besiddelse.’
12-13Hør nu, Israels folk, hvad Herren, jeres Gud, forlanger af jer: Vis ærefrygt for ham og adlyd ham i alle ting! Hold hans befalinger og love, som jeg pålægger jer i dag, for de er givet til gavn for jer. Elsk ham og tilbed ham af hele jeres hjerte, med alle jeres tanker og af hele jeres sjæl. 14Ham tilhører alt på jorden og i himlen, 15og dog elskede han jeres forfædre så højt, at han blandt alle jordens folk udvalgte jer til sit ejendomsfolk, og det er I den dag i dag. 16Derfor skal I være lydige mod Herren og holde op med at være så egenrådige.
17Herren jeres Gud er Gud over alle guder og Herre over alle herrer. Han er Gud den almægtige, der bør frygtes og æres. Han gør ikke forskel på folk og tager ikke imod bestikkelse. 18Han er retfærdig imod enker og forældreløse, og han elsker de fremmede og giver dem føde og klæder. 19På samme måde skal I vise omsorg for de fremmede, for jeres forfædre boede selv som fremmede i Egypten. 20I skal vise ærefrygt for Herren, jeres Gud, tilbede ham og holde jer til ham. Kun ved hans navn må I sværge på, at I taler sandt. 21Ham skal I lovsynge, for han er jeres Gud, og I har hørt om de mægtige tegn og undere, han har gjort. 22Dengang jeres forfædre drog til Egypten, var de en lille flok på 70 personer, men nu har han gjort jer talrige som himlens stjerner.
