Rugăciunea lui Daniel
1În primul an al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul1 Lit.: sămânța. mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor, 2în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani.2 Vezi Ier. 25:11-12. 3Mi‑am îndreptat fața către Stăpânul Dumnezeu, ca să‑L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post în sac și cenușă.
4M‑am rugat Domnului, Dumnezeul meu, și I‑am mărturisit, zicând:
«Stăpâne, Dumnezeule mare și de temut, Cel Ce ții legământul și îndurarea4 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale, 5am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne‑am răzvrătit, ne‑am îndepărtat de poruncile și orânduirile Tale. 6N‑am ascultat de robii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și părinților noștri și întregului popor din țară.
7A Ta, Stăpâne, este dreptatea, și a noastră este rușinea feței, a oamenilor lui Iuda, a locuitorilor Ierusalimului și a întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i‑ai izgonit din cauza necredincioșiei lor de care s‑au făcut vinovați față de Tine. 8Doamne, nouă se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, regilor noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, căci am păcătuit față de Tine!
9La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că9 Sau: căci. împotriva Lui ne‑am răzvrătit! 10N‑am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le‑a dat prin robii Săi, profeții. 11Tot Israelul a încălcat Legea Ta și astfel s‑a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s‑au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12El Și‑a împlinit astfel cuvântul pe care‑l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o așa mare nenorocire, încât ceea ce i s‑a întâmplat Ierusalimului nu s‑a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne‑am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău. 14De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le‑a făcut, dar noi n‑am ascultat de glasul Lui.
15Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l‑ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului cu mână puternică și Care Ți‑ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi, noi am păcătuit și am fost răi. 16Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează‑Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din cauza păcatelor și nelegiuirilor părinților noștri, a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de disprețul tuturor celor ce ne înconjoară!
17Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat! 18Pleacă‑Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide‑Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!»
Cei șaptezeci de ori câte șapte ani
20În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care‑l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor și s‑a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară. 22El m‑a făcut să înțeleg, spunându‑mi astfel: «Daniel, am venit acum să‑ți dau înțelepciune și pricepere. 23Când ai început să implori milă, a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să te înștiințez, căci ești de mare preț. Ia aminte deci la cuvânt și caută să înțelegi viziunea!
24Șaptezeci de săptămâni de ani au fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a fi pecetluită viziunea și profeția și pentru a unge Sfântul Sfinților24 Termenul ebraic se poate referi fie la Locul Preasfânt din Templu (vezi Eze. 45:3) sau la anumite obiecte din Templu, cum ar fi altarul (vezi Ex. 29:37; 30:29), fie la o persoană (vezi 1 Cron. 23:13)..
25Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și rezidire a Ierusalimului25 457 î.Cr. până la Unsul25 Ebr.: Mașiah (Mesia); sau un uns., Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte ani și apoi încă o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte ani. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare. 26După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte ani, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr‑un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte. 27El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o perioadă de șapte ani, dar la jumătatea celor șapte ani va pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe aripa urâciunilor27 Termen folosit de obicei cu referire la idoli și idolatrie (vezi Deut. 29:17; Eze. 11:18; 20:7-8). va fi cel ce pustiește, până va fi revărsat asupra celui pustiit27 Sau: asupra celui ce pustiește sfârșitul hotărât.»“
Данило се моли за народ
1Прве године Дарија9,1 538. пре Христа., сина Артаксерксовог, од мидијског рода, који се зацарио над царством Халдејаца; 2прве, дакле, године његове владавине, ја, Данило, разумео сам из писама: седамдесет година је број година, када ће се, према речи Господњој упућеној пророку Јеремији, навршити пустошење Јерусалима. 3Тада сам окренуо лице према Господу Богу, тражећи га у молитви и преклињањима, уз пост, кострет и пепео.
4Молио сам се Господу, моме Богу, и исповедао се:
„О, Господе, велики и страшни Боже, који чуваш савез и милост онима који те љубе и држе твоје заповести. 5Згрешили смо и чинили неправду, одметнули смо се и одступили од твојих заповести и одредби. 6Међутим, ми нисмо слушали твоје слуге, пророке, који су говорили у твоје име нашим царевима, кнезовима и прецима, и свем народу земље.
7Теби, Господе, припада правда, а нама је данас срамота на лицима, нама Јудејцима и становницима Јерусалима, целом Израиљу, онима који су близу и онима који су далеко, по свим земљама куда си их истерао због невере коју су починили против тебе. 8Господе, на нашим је лицима срамота, на нашим царевима, нашим кнезовима и нашим прецима, јер смо ти згрешили. 9Господње је да искаже милосрђе и праштање, јер ми смо се одметнули од њега. 10Нисмо слушали глас Господа, Бога нашега, нити смо следили законе које нам је дао преко својих слугу пророка. 11Сав је Израиљ преступио твој Закон и одвратио се не слушајући твој глас.
Зато се на нас свалила клетва и проклетство, као што је записано у Закону Мојсија, слуге Божијег, јер смо му згрешили. 12Он је испунио своје речи које је изрекао против нас и наших владара који су владали над нама, када је довео на нас велико зло. Никада се под небом није догодило оно што се догодило у Јерусалиму. 13Стигла нас је сва та невоља, како је записано у Мојсијевом Закону, али ми нисмо тражили смиловање Господа, Бога нашега: нисмо се одвратили од своје кривице и нисмо се умудрили твојом истином. 14А Господ је чувао невољу и довео је на нас, јер је Господ, Бог наш, праведан у свим својим делима које чини. Ипак, нисмо послушали његов глас.
15Сада, Господе, Боже наш, који си извео свој народ из Египта својом моћном руком, и стекао себи име до овога дана: згрешили смо, учинили смо што не ваља. 16Господе, по својој правди, одврати свој гнев и јарост од Јерусалима, твога града, твоје свете горе, јер због наших греха и кривица наших очева, Јерусалим и твој народ служе за ругање свима око нас.
17Стога, Боже наш, услиши молитву и преклињање свога слуге. Нека твоје лице обасја твоје опустошено Светилиште, тебе ради, Господе! 18Пригни своје ухо, Боже мој, и почуј! Отвори своје очи и погледај нашу пустош и град који носи твоје име! Јер, не доносимо преклињања пред тебе ради своје праведности, већ ради великог милосрђа твога. 19Почуј, Господе! Опрости, Господе! Господе, обрати пажњу и учини! Не оклевај – ради себе, Боже мој, јер твој град и твој народ носе твоје име!“
Седамдесет седмица
20Док сам још говорио молећи се и исповедајући своје грехе и грехе свога народа Израиља, и износећи своју молбу пред Господом, Богом својим, за свету гору свог Бога; 21док сам тако говорио у молитви, Гаврило, онај човек9,21 Гаврило је …неко ко је изгледом био као човек, према Дан 8,15. Израз Светиња над светињама се односи на неколико ствари: на најсветији део Дома Господњег (Јез 45,3), на одређене предмете Дома – као што је жртвеник (2. Мој 29,37; 30,29) – или на особу (1. Днв 23,13). кога сам видео у претходном виђењу, долети к мени у хитром лету, дотакне ме за време вечерњег приноса 22и поучи ме, говорећи: „Данило, дошао сам сад да ти дам увид и разумевање. 23Кад си почео да преклињеш, дошла је реч, па сам дошао да ти је јавим, јер си изабран. Стога, разуми реч и разуми виђење.
24Седамдесет ’седмица’ је одређено за народ и за свети град, да се оконча преступ, да се стави тачка на грех, да се откупи кривица и да се уведе вечна правда, како би се ставио печат на виђење и на пророштво, ради помазања Светиње над светињама9,24 Или: ради помазања Најсветијег.. 25Знај и разуми: од објављивања речи да се Јерусалим обнови и сазида, до Помазаника Владара, је седам седмица и још шездесет две седмице. И биће опет обновљен трг и опкоп, и то у време невоље. 26А после шездесет две седмице Помазаник ће бити погубљен и остаће без ичега. Потом ће доћи војска једног владара, па ће опустошити град и Светињу, али ће му крај доћи с поплавом. Рат ће се водити до краја; пустошење је одређено. 27Он ће склопити чврст савез са многима за једну седмицу и укинуће жртву и принос у половини седмице. У једном углу Дома биће страшна гадост, док се одређена пустош не сручи на пустошника.“
