Rugăciunea lui Daniel
1În primul an al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul1 Lit.: sămânța. mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor, 2în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani.2 Vezi Ier. 25:11-12. 3Mi‑am îndreptat fața către Stăpânul Dumnezeu, ca să‑L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post în sac și cenușă.
4M‑am rugat Domnului, Dumnezeul meu, și I‑am mărturisit, zicând:
«Stăpâne, Dumnezeule mare și de temut, Cel Ce ții legământul și îndurarea4 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale, 5am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne‑am răzvrătit, ne‑am îndepărtat de poruncile și orânduirile Tale. 6N‑am ascultat de robii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și părinților noștri și întregului popor din țară.
7A Ta, Stăpâne, este dreptatea, și a noastră este rușinea feței, a oamenilor lui Iuda, a locuitorilor Ierusalimului și a întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i‑ai izgonit din cauza necredincioșiei lor de care s‑au făcut vinovați față de Tine. 8Doamne, nouă se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, regilor noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, căci am păcătuit față de Tine!
9La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că9 Sau: căci. împotriva Lui ne‑am răzvrătit! 10N‑am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le‑a dat prin robii Săi, profeții. 11Tot Israelul a încălcat Legea Ta și astfel s‑a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s‑au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12El Și‑a împlinit astfel cuvântul pe care‑l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o așa mare nenorocire, încât ceea ce i s‑a întâmplat Ierusalimului nu s‑a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne‑am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău. 14De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le‑a făcut, dar noi n‑am ascultat de glasul Lui.
15Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l‑ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului cu mână puternică și Care Ți‑ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi, noi am păcătuit și am fost răi. 16Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează‑Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din cauza păcatelor și nelegiuirilor părinților noștri, a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de disprețul tuturor celor ce ne înconjoară!
17Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat! 18Pleacă‑Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide‑Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!»
Cei șaptezeci de ori câte șapte ani
20În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care‑l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor și s‑a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară. 22El m‑a făcut să înțeleg, spunându‑mi astfel: «Daniel, am venit acum să‑ți dau înțelepciune și pricepere. 23Când ai început să implori milă, a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să te înștiințez, căci ești de mare preț. Ia aminte deci la cuvânt și caută să înțelegi viziunea!
24Șaptezeci de săptămâni de ani au fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a fi pecetluită viziunea și profeția și pentru a unge Sfântul Sfinților24 Termenul ebraic se poate referi fie la Locul Preasfânt din Templu (vezi Eze. 45:3) sau la anumite obiecte din Templu, cum ar fi altarul (vezi Ex. 29:37; 30:29), fie la o persoană (vezi 1 Cron. 23:13)..
25Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și rezidire a Ierusalimului25 457 î.Cr. până la Unsul25 Ebr.: Mașiah (Mesia); sau un uns., Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte ani și apoi încă o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte ani. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare. 26După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte ani, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr‑un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte. 27El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o perioadă de șapte ani, dar la jumătatea celor șapte ani va pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe aripa urâciunilor27 Termen folosit de obicei cu referire la idoli și idolatrie (vezi Deut. 29:17; Eze. 11:18; 20:7-8). va fi cel ce pustiește, până va fi revărsat asupra celui pustiit27 Sau: asupra celui ce pustiește sfârșitul hotărât.»“
Nagpangamuyo si Daniel para sa mga Israelinhon
1-2Si Darius nga Medianhon nga anak ni Ahasuerus9:1-2 Ahasuerus: isa pa ini ka ngalan ni Xerxes. amo sadto ang hari sa bug-os nga Babilonia. Sang nahauna nga tuig sang iya paghari, nahibaluan ko sa mga Kasulatan nga magapabilin nga guba ang Jerusalem sa sulod sang 70 ka tuig, subong sang ginsiling sang Ginoo kay Propeta Jeremias. 3Tungod sadto, nagdangop ako sa Ginoong Dios sa pangamuyo. Nagpuasa ako, nagsuksok sang sako, kag nagbutang sang abo sa akon ulo.9:3 nagsuksok sang sako, kag nagbutang sang abo sa akon ulo: Ginahimo ini sang mga Judio sa pagpakita nga sila nagapangasubo kag nagahinulsol sang ila mga sala. 4Amo ini ang akon ginsiling sang nagpangamuyo ako sa Ginoo nga akon Dios kag nagtuad sang akon mga sala kag sang sala sang mga Israelinhon:
“Ginoo, gamhanan ka kag makatilingala nga Dios. Matutom ka sa pagtuman sang imo promisa nga higugmaon mo ang nagahigugma sa imo kag nagatuman sang imo mga sugo. 5Nakasala kami sa imo. Naghimo kami sang mga kalautan kag ginsikway namon ang imo mga sugo kag pagsulundan. 6Wala kami namati sa imo mga alagad nga mga propeta nga ginsugo mo nga magpakighambal sa amon mga hari, mga pangulo, mga katigulangan, kag sa tanan nga katawhan sang Israel.
7“Matarong ka gid, Ginoo, pero kami iya makahuluya bisan subong. Matuod ini sa tanan nga pumuluyo sang Juda kag Jerusalem, kag sa tanan nga Israelinhon nga ginlapta mo sa malapit kag sa malayo nga mga lugar tungod sang ila paglapas sa imo. 8Makahuluya kami, Ginoo, pati ang amon mga hari, mga pangulo, kag mga katigulangan, tungod nga nakasala kami sa imo. 9Pero maluluy-on gihapon ikaw kag mapinatawaron bisan pa nga naglapas kami sa imo. 10Wala kami nagtuman sa imo tungod wala kami nagsunod sa mga sugo nga ginhatag mo sa amon paagi sa imo mga alagad nga mga propeta. 11Naglapas ang tanan nga Israelinhon sa imo mga sugo; indi nila luyag magtuman sa imo ginsiling. Kag tungod sang amon pagpakasala, nag-abot sa amon ang pagpakamalaot nga nasulat sa Kasuguan ni Moises nga imo alagad. 12Gintuman mo ang imo ginsiling kontra sa amon kag sa amon mga pangulo nga silutan mo kami sing puwerte gid. Gani wala gid sing natabo diri sa kalibutan pareho sang natabo sa Jerusalem. 13Nag-abot ini nga silot sa amon suno sa nasulat sa Kasuguan ni Moises. Pero Ginoo nga amon Dios, bisan amo ini ang natabo sa amon wala gihapon kami nagtinguha sa paglipay sa imo paagi sa pagtalikod sa amon mga sala kag pagsapak sa imo kamatuoran. 14Handa ka nga silutan kami; kag ginhimo mo na gani tungod kay husto ka sa tanan mo nga ginahimo. Pero sa gihapon wala kami nagtuman sa imo.
15“O Ginoo nga amon Dios, ginpakita mo ang imo gahom paagi sa paghilway mo sa imo katawhan halin sa Egipto, kag tungod sini nangin bantog ka hasta subong. Ginaako namon nga nakasala kami kag naghimo sang kalautan. 16Gani, Ginoo, suno sa imo husto nga ginahimo, nagapakitluoy ako nga kuhaon mo na ang imo kaakig sa Jerusalem, ang imo siyudad kag balaan9:16 balaan: ukon, pinili. nga bukid. Tungod sang amon mga sala kag sang sala sang amon mga katigulangan, ginapakahuy-an kami kag ang Jerusalem sang mga tawo sa amon palibot.
17“Gani, O Dios, pamatii ang akon pangamuyo kag pagpakitluoy. Para mapadunggan ka Ginoo, patinduga liwat ang imo templo9:17 patinduga liwat ang imo templo: sa literal, pasilaka ang imo nawong sa imo templo. nga naguba kag ginpabay-an na lang. 18O Dios, pamatii ako. Tan-awa ang amon makaluluoy nga kahimtangan kag ang pagkaguba sang imo siyudad nga sa diin ginakilala ka nga Dios. Wala kami nagapangamuyo sa imo tungod kay matarong kami, kundi tungod kay nahibaluan namon nga maluluy-on ka gid. 19Pamatii kami, Ginoo, kag patawara. Buligi kami sa gilayon para mapadunggan ka, kay ginakilala ka nga Dios sa imo siyudad kag sang imo katawhan.”
Ginsaysay ni Gabriel ang Kahulugan sang Tagna
20Padayon ako nga nagapangamuyo kag nagatuad sang akon mga sala kag sang sala sang akon mga kasimanwa nga mga Israelinhon. Nagapakitluoy ako sa Ginoo nga akon Dios para sa iya balaan nga bukid. 21Kag samtang nagapangamuyo ako, madasig nga naglupad pakadto sa akon si Gabriel nga nakita ko anay sa akon palanan-awon. Oras sadto sang pangsirom nga halad.9:21 pangsirom nga halad: Ginahimo ini sang pagsalop na sang adlaw. 22Ginpaintiendi niya ako, siling niya, “Daniel, nagkadto ako diri para paintiendihon ka parte sa tagna. 23Kay sang pagsugod mo pa lang pangamuyo may ginpahayag na ang Dios, kag nagkadto ako diri para isugid ini sa imo, tungod kay palangga ka sang Dios. Gani pamatian mo kag intiendihon ang isaysay ko sa imo:
24“Nagtalana ang Dios sang 490 ka tuig9:24 490 ka tuig: sa literal, 7 ka 70. sa balaan nga siyudad kag sa imo mga kasimanwa para mauntat ang ila pagrebelde kag pagpakasalasa Dios, para matubos sila sa ila mga sala, para mapaluntad sang Dios ang pagkamatarong nga magapadayon hasta san-o, para matuman ang palanan-awon kag tagna, kag para madedikar liwat ang templo sa Dios.
25“Dapat mo mahibaluan kag maintiendihan nga halin sa tion sang pagmando nga patindugon liwat ang Jerusalem hasta sa pag-abot sang pangulo nga pinili sang Dios, magaligad ang 49 ka tuig. 9:25 49 ka tuig: sa literal, 7 ka 7. Kag sa sulod sang 434 ka tuig9:25 434 ka tuig: sa literal, 7 ka 62. patindugon liwat ang Jerusalem nga may mga plasa kag depensa. Ina nga panahon magamo. 26Pagkatapos sang 434 ka tuig,9:26 434 ka tuig: Tan-awa ang ikaduha nga footnote sa bersikulo 25. pagapatyon ang pangulo nga pinili sang Dios nga wala sing may magbulig sa iya.9:26 nga wala sing may magbulig sa iya: ukon, kag wala sing may mabilin sa iya. Dayon magaabot ang isa ka hari kag halitan9:26 halitan: ukon, dagtaan. sang iya mga tinawo ang siyudad kag ang templo. Kag suno sa gintalana sang Dios, ang kalaglagan kag ang pag-ilinaway magapadayon hasta sa katapusan. Ang katapusan nga mga inadlaw magaabot nga daw sa baha. 27Ato nga hari magahimo sang malig-on nga kasugtanan sa madamo nga mga katawhan sa sulod sang pito ka tuig. Pero pagkaligad sang tatlo ka tuig kag tunga, pauntaton niya ang mga paghalad kag ibutang niya sa templo ang makangilil-ad nga butang nga mangin kabangdanan nga pabay-an ang templo. Magapabilin ini didto hasta nga mag-abot ang katapusan sang sina nga hari, suno sa gintalana sang Dios.”
