Visul lui Nebucadnețar
1„Nebucadnețar, împăratul,
Către toate popoarele, neamurile și oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul;
Pacea să vă fie înmulțită!1 Sau: Pace și prosperitate!
2Mi s‑a părut potrivit să vă povestesc semnele și minunile pe care le‑a făcut față de mine Dumnezeul cel Preaînalt.
3Cât de mari sunt semnele Lui
și cât de puternice sunt minunile Lui!
Împărăția Lui este o împărăție veșnică,
iar stăpânirea Lui dăinuie din generație în generație.
4Eu, Nebucadnețar, trăiam fără griji în casa mea și eram fericit în palatul meu. 5Dar am avut un vis care m‑a îngrozit; gândurile pe care le‑am avut în timp ce eram în patul meu și viziunile din mintea mea m‑au înspăimântat. 6De aceea am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să‑mi facă cunoscută interpretarea visului. 7Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii7 Vezi nota de la 2:2. și ghicitorii, le‑am spus visul, dar ei n‑au putut să‑mi dea interpretarea. 8La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit și Beltșațar, după numele dumnezeului meu,8 Vezi nota de la 1:7. și care are în el duhul sfinților dumnezei.
I‑am istorisit visul, zicând:
9– Beltșațar, căpetenie a magicienilor, știu că ai în tine duhul sfinților dumnezei și că pentru tine niciun mister nu este greu. Iată viziunile pe care le‑am văzut în visul meu; spune‑mi interpretarea lor! 10Iată viziunile din mintea mea pe care le‑am avut în timp ce dormeam: mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălțimea lui era foarte mare. 11Copacul a crescut mare și puternic și vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ. 12Frunzișul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului și printre ramurile lui își făceau cuib păsările cerului. Și din el era hrănită orice făptură.
13Am continuat să mă uit în viziunile care‑mi treceau prin cap în timp ce eram în patul meu, și iată că un străjer sfânt a coborât din ceruri. 14El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezați copacul și tăiați‑i ramurile! Despuiați‑l de frunze și împrăștiați‑i roadele! Alungați fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui! 15Lăsați‑i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți‑l cu legături de fier și de bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să‑i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului. 16Să‑i fie schimbată inima de om și să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el șapte vremuri16, 23, 25, 32 Sintagma șapte vremuri face referire, probabil, la o perioadă de șapte ani. Termenul aramaic pentru vremuri (sau perioade, anotimpuri) se referă la un anumit anotimp, la o anumită perioadă a anului, înțelegând prin aceasta întregul an (de ex., „șapte primăveri“ înseamnă „șapte ani“); contextul arată clar că este vorba de o perioadă definită de timp.!
17Sentința este proclamată prin străjeri, verdictul este anunțat prin cei sfinți, pentru ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că El o dă cui vrea și ridică peste ea chiar și pe cel mai smerit dintre oameni.»
18Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadnețar, l‑am avut. Beltșațar, spune‑mi tu interpretarea, căci toți înțelepții împărăției mele nu pot să‑mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poți, pentru că ai în tine duhul sfinților dumnezei.
Daniel interpretează visul împăratului
19Atunci Daniel – numit și Beltșațar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe și gândurile îl îngrozeau.
Împăratul a zis:
– Beltșațar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui!
Beltșațar a răspuns:
– Domnul meu, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru dușmanii tăi! 20Copacul pe care l‑ai văzut că a crescut mare și puternic și s‑a înălțat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul, 21copacul cu frunzișul frumos, cu roade numeroase și în care se găsea hrană pentru toți, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului și printre ale cărui ramuri își făceau cuib păsările cerului, 22ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic. Măreția ta a crescut și s‑a înălțat până la cer, iar stăpânirea ta s‑a întins până la marginile pământului.
23Cât privește străjerul sfânt pe care împăratul l‑a văzut coborând din ceruri și zicând: «Retezați copacul și distrugeți‑l! Lăsați‑i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți‑l cu legături de fier și bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să‑i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el șapte vremuri!», 24iată care este interpretarea, împărate, și iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul: 25te vor izgoni dintre oameni și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece șapte vremuri peste tine până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea. 26Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăția ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaște stăpânirea Cerului. 27De aceea, împărate, primește sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, și încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Și poate că ți se va prelungi bunăstarea!
Visul împăratului se împlinește
28Toate s‑au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadnețar. 29După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, 30împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l‑am construit eu ca reședință împărătească, prin măreția puterii mele și pentru gloria maiestății mele?»
31Nici nu ieșiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas a coborât din cer, zicând: «Iată ce se poruncește cu privire la tine, împărate Nebucadnețar: ‘Împărăția îți este luată. 32Te vor izgoni dintre oameni și locuința ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și vor trece șapte vremuri peste tine, până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea.’»
33Chiar în clipa aceea s‑a și împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadnețar. El a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i‑a crescut părul ca penele vulturului și unghiile – ca ghearele păsărilor. 34Când s‑au împlinit zilele, eu, Nebucadnețar, mi‑am ridicat ochii spre cer și mi‑am recăpătat judecata. L‑am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L‑am lăudat și L‑am slăvit pe Cel Veșnic Viu.
Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică,
iar Împărăția Lui dăinuie din generație în generație.
35Toți locuitorii pământului
sunt considerați ca un nimic;
El face ce vrea
cu oștirea cerurilor
și cu locuitorii pământului.
Nu există nimeni care să‑L lovească peste mână
și să‑I zică: «Ce‑ai făcut?»
36Atunci mi‑am recăpătat judecata și mi‑au fost date înapoi gloria împărăției mele, măreția și strălucirea mea. Sfetnicii și nobilii mei m‑au căutat din nou și am fost pus iarăși la conducerea împărăției mele, iar măreția dinainte a sporit și mai mult. 37Acum dar eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevăr, căile Lui sunt dreptate și El poate să‑i smerească pe cei ce umblă în mândrie.“
Ang Ikaduha nga Damgo ni Nebucadnezar
1Naghimo si Haring Nebucadnezar sang isa ka pahayag para sa tanan nga tawo sa nagkalain-lain nga nasyon, lahi, kag lingguahe sa kalibutan. Amo ini ang nakasulat:
“Kabay pa nga magmaayo gid ang inyo kahimtangan.
2“Gusto ko nga sugiran kamo sang mga milagro kag makatilingala nga mga butang nga ginhimo sa akon sang Labing Mataas nga Dios.
3Daw ano ka makatilingala kag gamhanan ang mga milagro nga ginpakita sang Dios!
Ang iya paghari wala sing katapusan.
4“Kon parte sa akon kahimtangan diri sa palasyo, maayo kag mauswagon ang akon kabuhi. 5Pero may damgo ako nga nakapahadlok sa akon. Ang mga palanan-awon nga nakita ko samtang nagakatulog ako makahaladlok gid. 6Gani nagmando ako nga dal-on sa akon ang tanan nga maalamon sa Babilonia agod masaysay nila sa akon ang kahulugan sang akon damgo. 7Pag-abot sang mga madyikero, babaylan, manugpakot,4:7 manugpakot: sa literal, Kaldeanhon. kag manughimalad, ginsugiran ko sila sang akon damgo, pero indi sila makasaysay sa akon sang kahulugan sini.
8“Sang ulihi, nagkadto si Daniel sa akon. (Gin-ngalanan siya Belteshazar nga amo ang ngalan sang akon dios. Kag ara sa iya ang espiritu sang balaan nga mga dios.4:8 mga dios: ukon, dios; posible man nga, Dios.) Ginsugiran ko siya sang akon damgo. 9Siling ko, ‘Belteshazar, pangulo sang mga madyikero, nakahibalo ako nga ang espiritu sang mga dios ara sa imo, kag madali mo mahibaluan ang mga tinago nga kamatuoran. Abi isaysay sa akon kon ano ang kahulugan sang mga palanan-awon nga nakita ko sa akon damgo. 10Amo ini ang akon mga palanan-awon samtang nagakatulog ako: Nakita ko ang isa ka mataas gid nga kahoy sa tunga sang kalibutan. 11Nagdako kag nagtaas pa gid ini hasta nakalambot sa langit kag makita bisan sa pinakamalayo nga parte sang kalibutan. 12Matahom ang iya mga dahon kag madamo ang iya mga bunga nga sarang makapakaon sa tanan. Nagpahandong ang mga sapat sa iya kag nagpugad ang mga pispis sa iya mga sanga. Didto nagkuha ang tanan nga tinuga sang ila pagkaon.’
13“Kag nakita ko man ang isa ka anghel4:13 anghel: sa literal, balaan nga manugbantay. nga nagpanaog halin sa langit. 14Nagsinggit siya, ‘Tapsa ninyo ang kahoy kag pang-utda ang iya mga sanga. Panguhaa ang iya mga dahon kag ipanghaboy ang iya mga bunga. Tabuga man ninyo ang mga sapat nga nagapahandong dira kag ang mga pispis nga nagapugad sa iya mga sanga. 15Pero pabay-i lang ninyo ang iya tuod dira sa latagon nga nahigtan sang salsalon kag saway.’
“Ang tawo nga ginarepresentar sang sadto nga kahoy mabasa permi sang tun-og kag magakaon sang hilamon upod sang mga sapat. 16Sa sulod sang pito ka tuig madulaan siya sang panghunahuna sang tawo, kag ang iya panghunahuna mangin iya sang sapat. 17Amo ini ang sentensya nga ginbantala sang mga anghel, agod mahibaluan sang tanan nga ang Labing Mataas nga Dios may gahom sa mga ginharian sang mga tawo. Kag puwede niya sila ipasakop sa kay bisan sin-o nga gusto niya, bisan pa sa pinakakubos sa tanan nga tawo.
18“Amo ato ang akon damgo. Gani ako, si Haring Nebucadnezar, nagsiling kay Belteshazar, ‘Sugiri ako sang kahulugan sini kay wala gid sing bisan isa sa mga maalamon sang akon ginharian nga makasugid sa akon sang kahulugan sini. Pero makasugid ka kay ang espiritu sang balaan nga mga dios4:18 mga dios: ukon, dios; posible man nga, Dios. ara sa imo.’ ”
Ginsaysay ni Daniel ang Kahulugan sang Damgo
19Natublag kag nahadlok gid si Daniel (nga ginatawag man nga Belteshazar) pagkabati niya sang ginsiling sang hari. Gani nagsiling ang hari sa iya, “Belteshazar, indi ka magkatublag sa akon damgo kag sa kahulugan sini.” Nagsabat si Belteshazar, “Mahal nga Hari, kuntani ang imo damgo kag ang iya kahulugan matabo sa imo mga kaaway kag indi sa imo. 20Ang kahoy nga nakita mo nga nagdako kag nagtaas hasta nakalambot sa langit kag makita sa bisan diin nga bahin sang kalibutan, 21nga matahom ang iya mga dahon kag madamo ang iya mga bunga nga sarang makapakaon sa tanan, kag sa diin nagpahandong ang mga sapat kag nagpugad ang mga pispis sa iya mga sanga, 22amo ikaw, Mahal nga Hari. Kay nangin gamhanan ka hasta nga ang imo pagkagamhanan nakalambot sa langit,4:22 ang imo pagkagamhanan nakalambot sa langit: siguro ang buot silingon, gusto ni Nebucadnezar nga labawan ang Dios. kag ang imo paghari nakalambot sa bisan diin nga bahin sang kalibutan.”
23Nagsiling pa gid si Daniel, “Nakita mo man, Mahal nga Hari, ang isa ka anghel nga nagpanaog halin sa langit nga nagasinggit, ‘Tapsa ninyo ang kahoy pero pabay-i lang ninyo ang iya tuod dira sa latagon nga nahigtan sang salsalon kag saway. Pabay-i lang ninyo nga mabasa siya sang tun-og kag magakaon upod sang talunon nga mga sapat sa sulod sang pito ka tuig.’
24“Mahal nga Hari, amo ini ang buot silingon sadto nga palanan-awon nga ginbuot sang Labing Mataas nga Dios nga matabo sa imo: 25Pagatabugon ka palayo sa mga tawo kag magapuyo ka upod sa talunon nga mga sapat. Magahalab ka sang hilamon pareho sang baka kag mabasa ka permi sang tun-og. Pagkatapos sang pito ka tuig, kilalahon mo nga ang Labing Mataas nga Dios may gahom sa mga ginharian sang mga tawo kag puwede niya sila ipasakop sa kay bisan sin-o nga gusto niya. 26Parte naman sadtong ginsiling sang anghel nga pabay-an lang ang tuod, ang buot silingon sadto nga ibalik sa imo ang imo ginharian kon kilalahon mo nga ang Dios amo gid ang nagahari sa tanan. 27Gani, Mahal nga Hari, kabay pa nga batunon mo ining akon laygay sa imo: Mag-untat ka sa pagpakasala kag maghimo sang matarong, kag magmaluluy-on ka sa mga imol. Kon himuon mo ina basi pa lang nga magmauswagon gihapon ikaw.”
28Ini tanan natabo matuod sa kabuhi ni Haring Nebucadnezar. 29Kay pagkaligad sang isa ka tuig halin sang pagsaysay ni Daniel sang kahulugan sang damgo, amo ini ang natabo:
Samtang nagadayan-dayan si Haring Nebucadnezar sa atop sang iya palasyo sa Babilonia 30nagsiling siya, “Daw ano ka gamhanan sang Babilonia nga akon ginhimo nga harianon nga puluy-an paagi sa akon kusog kag para sa akon kadungganan.”
31Wala pa gani siya makatapos hambal, may tingog halin sa langit nga nagsiling, “Haring Nebucadnezar, pamatii ini: Ginabawi na sa imo ang awtoridad bilang hari. 32Pagatabugon ka palayo sa mga tawo kag magapuyo ka upod sa talunon nga mga sapat. Magahalab ka sang hilamon pareho sang baka. Pagkatapos sang pito ka tuig, kilalahon mo nga ang Labing Mataas nga Dios may gahom sa mga ginharian sang mga tawo kag puwede niya sila ipasakop sa kay bisan sin-o nga gusto niya.”
33Sa gilayon natabo ini kay Nebucadnezar. Gintabog siya palayo sa mga tawo kag naghalab sang hilamon pareho sang baka. Nabasa permi ang iya lawas sang tun-og, kag naglaba ang iya balahibo pareho sang balahibo sang agila kag ang iya kuko pareho sang kuko sang pispis.
34“Pagkatapos sang pito ka tuig, ako, si Nebucadnezar, nagdangop sa Dios,4:34 nagdangop sa Dios: sa literal, nagtangla sa langit. kag nagbalik ang akon maayo nga panghunahuna. Gani gindayaw ko kag ginpadunggan ang Labing Mataas nga Dios nga buhi sa wala sing katapusan. Nagsiling ako,
‘Ang iya paghari wala sing katapusan.
35Baliwala ang mga tawo sa kalibutan kon ikomparar sa iya.
Ginahimo niya ang iya gusto sa mga anghel sa langit kag sa mga tawo sa duta.
Wala sing may makapugong ukon makapamalabag sa iya.’
36“Sang magbalik na ang akon maayo nga panghunahuna ginbalik man sa akon ang akon dungog kag kadayawan bilang hari. Ginbaton ako liwat sang akon mga opisyal kag mga manuglaygay, kag nangin mas gamhanan pa ako sang sa una. 37Gani karon ginadayaw ko kag ginapadunggan ang Hari sang langit, tungod kay husto kag matarong ang tanan niya nga ginahimo kag ginapaubos niya ang bisan sin-o nga nagapabugal.”
