1Eu1 Cu referire la înger., în anul întâi al lui Darius Medul1 Vezi nota de la 5:31., am stat alături de el ca să‑l întăresc și să‑i fiu de ajutor.
Regii de la sud și cei de la nord
2Acum, îți voi spune adevărul acesta: iată, încă trei împărați se vor mai ridica în Persia. Cel de‑al patrulea va strânge mai multă bogăție decât toți ceilalți și, când va câștiga putere prin bogăție, îi va răscula pe toți împotriva împărăției Iavanului2 Grecia..2 Este vorba despre Xerxes I (486–465 î.Cr.), care a pornit o campanie împotriva Greciei în 480 î.Cr. 3Apoi se va ridica un împărat puternic care va stăpâni cu mare autoritate și va face tot ce‑i va plăcea.3 Alexandru Macedon. [336–323 î.Cr.] 4Și după ce se va fi înălțat, împărăția lui va fi sfărâmată și va fi împărțită în cele patru vânturi ale cerului, dar nu la descendenții lui și nici păstrând aceeași autoritate ca atunci când stăpânea el, căci împărăția lui va fi dezrădăcinată și va fi dată și altora pe lângă aceștia.4 Vezi nota de la 8:22.
5Regele din sud va ajunge tare, dar una dintre căpeteniile lui va deveni mai tare decât el și‑și va stăpâni cu mare autoritate propriul regat.5 Este vorba despre Ptolemeu I Soter (323–285 î.Cr.) și despre Seleucus I Nicator (311–280 î.Cr.), care a început să domnească mai întâi peste Babilonia, extinzându‑și apoi teritoriul; iau naștere două dinastii rivale, cea a Ptolemeilor, în Egipt, și cea a Seleucizilor în Siria, fiecare dintre acestea râvnind la teritoriul Canaanului. 6După câțiva ani se vor uni prin alianță. Fiica regelui din sud va veni la regele din nord ca să facă o înțelegere. Dar ea nu‑și va păstra tăria oștii, iar el și oastea lui nu vor dura. Și fata va fi dată la moarte împreună cu însoțitorii ei, cu cel din care s‑a născut6 Sau: cel pe care l‑a născut (vezi Vulgata, Siriacă). și cu cel ce a sprijinit‑o.6 Berenice, fiica lui Ptolemeu II Philadelphos (285–246 î.Cr.) al Egiptului, s‑a căsătorit cu Antioh II Theos (261–246 î.Cr.) al Siriei, care a divorțat de soția sa, Laodice. După moartea lui Ptolemeu, Antioh s‑a recăsătorit cu Laodice, care a pus la cale asasinarea lui, a lui Berenice și a copilului ei.
În acele vremuri6 Sau: cel ce a sprijinit‑o în acele vremuri., 7din rădăcinile ei se va ridica un lăstar în locul ei.7 Ptolemeu III Euergetes (246–221 î.Cr.), fratele Berenicei. El va veni împotriva oștirii regelui din nord și va intra în fortăreața lui. Se va lupta cu ei și va fi învingător. 8Va duce în Egipt, ca pradă de război, dumnezeii lor, chipurile lor turnate și obiectele lor scumpe de argint și de aur. Pentru câțiva ani el se va ține departe de regele din nord. 9Atunci regele din nord va veni împotriva regatului regelui din sud, dar se va întoarce în țara lui. 10Totuși, fiii săi10 Seleucos III (226–223 î.Cr.) și Antioh III cel Mare (223–187 î.Cr.); Seleucos moare în scurt timp într‑o bătălie. se vor pregăti de război și vor strânge o mulțime de oști care vor înainta, se vor revărsa ca un potop, vor traversa și se vor război cu el10 Cu regele din sud., împingând lupta până spre fortăreața lui10 Fortăreața lui Ptolemeu de la Rafia, în sudul Canaanului..
11Mâniat de aceasta, regele din sud11 Ptolemeu IV Philopator. [221–203 î.Cr.] va ieși și se va război cu el, adică cu regele din nord11 Antioh III cel Mare. [223–187 î.Cr.], care va ridica o mulțime mare, însă această mulțime va fi dată în mâinile celuilalt. 12Când mulțimea va fi învinsă, regele din sud se va îngâmfa în inima lui. El va doborî zeci de mii, dar tot nu va fi învingător. 13Regele din nord se va întoarce și va strânge o mulțime mai mare decât cea dintâi. Și, după câțiva ani, va veni cu o armată mare și cu multe provizii.
14În vremurile acelea, mulți se vor ridica împotriva regelui din sud14 Ptolemeu V Epiphanes. [203–181 î.Cr.]. Niște oameni violenți din poporul tău se vor răscula ca să împlinească viziunea, însă vor cădea. 15Când regele din nord va veni, va ridica rampe de asalt și va cuceri o cetate fortificată15 Sidonul.. Oștile regelui din sud nu‑i vor putea sta împotrivă și nici chiar oamenii cei mai aleși nu i se vor putea împotrivi. 16Cel ce va veni împotriva lui va face cum îi va plăcea și nu‑i va sta nimeni împotrivă. El se va opri în țara cea frumoasă, având puterea de a distruge. 17Va avea de gând să vină cu toată puterea regatului său și va face o alianță cu el17 Cu regele din sud.. Îi17 Regele din sud. va da pe una din fiicele sale de soție, ca să‑i distrugă regatul, dar lucrul acesta nu va reuși17 Sau: dar ea nu‑l va susține. și nu‑l va ajuta.17 Antioh III a dat‑o pe fiica sa, Cleopatra I, de soție lui Ptolemeu V, care nu avea mai mult de 10 ani, însă aceasta a ținut partea soțului ei. 18Apoi își va întoarce privirile înspre insule18 Cu referire la Asia Mică și Grecia. și va cuceri multe dintre ele, dar un conducător18 Consulul roman Lucius Cornelius Scipio Asiaticus l‑a învins pe Antioh III la Magnesia, în Asia Mică (190 î.Cr.). va pune capăt disprețului său, astfel încât disprețul se va răsfrânge asupra lui însuși. 19El se va întoarce înspre fortărețele din țara lui, dar se va împiedica, va cădea și nu va mai fi găsit.
20Cel ce‑i va lua locul va trimite un asupritor, pentru a păstra măreția regatului. În câteva zile însă va fi zdrobit, și aceasta fără mânie și fără luptă.20 Este vorba despre Seleucos IV Philopator (187–175 î.Cr.), care l‑a trimis pe Heliodor, vistiernicul său, după tezaurul Templului de la Ierusalim.
21În locul lui se va ridica un om disprețuit, căruia nu i s‑a dat măreție regală. El va veni pe neașteptate21, 24 Sau: va veni într‑o perioadă de prosperitate. și va pune mâna pe regat prin uneltiri.21 Antioh IV Epiphanes (175–164 î.Cr.), fratele lui Seleucos IV Philopator, care a ajuns pe tron fără a avea acest drept. 22Oștile cele copleșitoare la număr vor fi măturate dinaintea lui și vor fi zdrobite, iar conducătorul legământului22 Poate fi vorba despre Marele Preot Onias III, ucis în 170 î.Cr., sau despre Ptolemeu VI Philometor. [181–146 î.Cr.] va fi și el zdrobit. 23După ce se vor uni cu el prin alianță, el se va folosi de înșelătorie, se va ridica și va fi tare chiar și cu puțin popor. 24Va veni pe neașteptate în locurile roditoare ale provinciei și va face ceva ce nu făcuseră nici părinții săi, nici părinții părinților săi: va împărți jaful, prada și bogățiile și va urzi planuri împotriva fortificațiilor, dar numai pentru o vreme.
25El își va stârni puterea și curajul, înaintând împotriva regelui din sud cu o armată mare. Regele din sud se va angaja în luptă cu o armată mare și mult mai puternică, dar nu va învinge din cauza planurilor uneltite împotriva lui. 26Cei ce mănâncă din bucatele lui vor căuta să‑l zdrobească. Armata lui va fi spulberată și mulți vor cădea răpuși. 27Cei doi regi, cu inimile înclinate spre rău, vor sta la aceeași masă și se vor minți unul pe altul, dar nu vor reuși, căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. 28Regele din nord se va întoarce în țara lui cu mari bogății, dar inima lui va fi împotriva legământului sfânt. Va lucra întocmai, iar apoi se va întoarce în țara lui.
29La timpul hotărât va reveni și va înainta împotriva sudului, dar nu va mai fi ca înainte. 30Vor veni împotriva lui niște corăbii din Chitim30 De obicei, Ciprul; aici insulele sau regiunile de coastă egeene și mediteraneene., care‑l vor descuraja.30 O delegație romană, condusă de Gaius Popillius Laenas, i‑a cerut lui Antioh să renunțe la planurile lui împotriva Egiptului, care ceruse ajutor Romei. [168 î.Cr.] Se va retrage și își va vărsa apoi mânia asupra legământului sfânt. Întorcându‑se, îi va favoriza pe cei ce au părăsit legământul sfânt30 Cu referire la iudeii apostați..
31Oștile trimise de el vor ocupa și vor profana Sfântul Lăcaș și fortăreața, vor îndepărta jertfa continuă31 Vezi 8:11; 9:27. și vor așeza urâciunea pustiirii.31 Vezi 9:27 și nota; vezi și Mt. 24:15. 32Îi va corupe prin lingușiri pe cei ce calcă legământul, dar cei din popor, care Îl cunosc pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari și vor acționa.
33Înțelepții poporului îi vor învăța pe mulți, chiar dacă, pentru o vreme, unii din ei vor cădea prin sabie sau prin foc, în captivitate sau prădați. 34Când vor cădea, vor primi puțin ajutor și mulți li se vor alătura fără a fi sinceri. 35Unii dintre înțelepți vor cădea pentru a fi încercați, curățiți și albiți până la vremea sfârșitului, căci sfârșitul va fi doar la vremea hotărâtă.
Regele care se va înălța pe sine36-45 Începând cu v. 36, profeția nu se mai potrivește cu informațiile istorice pe care le avem despre Antioh IV Epiphanes. [175–164 î.Cr.]
36Regele va face ce‑i va plăcea. Se va mări și se va înălța deasupra oricărui dumnezeu și va rosti lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor. El va reuși până când mânia va ajunge la capăt, căci ce este hotărât se va împlini. 37Nu va ține seamă nici de dumnezeii37 Sau: Dumnezeul. părinților lui, nici de cel dorit de femei37 Posibil Tamuz (vezi Eze. 8:14) sau, cel mai probabil, Mesia (vezi Hag. 2:7; 1 Sam. 9:20).. El nu va ține seamă de niciun dumnezeu, ci se va mări pe sine însuși deasupra tuturor. 38În locul lor va cinsti un dumnezeu al fortărețelor. Pe acest dumnezeu, pe care părinții lui nu l‑au cunoscut, îl va cinsti cu aur și cu argint, cu pietre prețioase și cu lucruri de preț. 39El va lupta cu dumnezeul străin împotriva cetăților fortificate. Celor ce‑l vor recunoaște le va oferi multe onoruri și pe mulți dintre aceștia îi va pune să stăpânească și le va împărți pământul drept răsplată.39 Sau: va împărți pământul în schimbul unui preț.
40La vremea sfârșitului, regele din sud va porni război cu el. Dar regele din nord se va năpusti ca o furtună asupra acestuia cu care de luptă, cu călăreți și cu multe corăbii. Va intra în țări, se va revărsa și va traversa. 41Va intra și în țara cea frumoasă și mulți41 Sau: zeci de mii. vor cădea. Cei ce vor scăpa din mâna lui vor fi Edomul, Moabul și conducătorii fiilor lui Amon. 42Își va întinde mâna împotriva țărilor, și țara Egiptului nu va avea scăpare. 43Va lua în stăpânire comori ascunse de aur și de argint și tot felul de lucruri de preț din Egipt, iar libienii și cușiții43 Locuitori din regiunea Nilului Superior; etiopieni. îi vor sta la picioare. 44Când însă niște vești din răsărit și din nord îl vor ului, el va porni cu o mare furie ca să distrugă și să dea spre nimicire44 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. pe mulți. 45Își va întinde corturile regale între mări, la muntele sfânt și minunat45 Sau: între mare și muntele sfânt și minunat., însă apoi îl va ajunge sfârșitul și nimeni nu‑l va ajuta.
1Denn im 1. Regierungsjahr des Mederkönigs Darius habe ich ihm Hilfe und Schutz gegeben.«
Machtkämpfe zwischen den Königen des Nordens und des Südens
2»Was ich dir nun offenbare, wird ganz bestimmt eintreffen: Drei weitere Könige werden in Persien regieren, bis ein vierter die Herrschaft übernimmt, der seine Vorgänger an Glanz und Reichtum weit übertrifft. Auf dem Gipfel seiner Macht bietet er alle Kräfte gegen Griechenland auf.
3Nach ihm kommt ein bedeutender König, der so mächtig ist, dass er alles tun kann, was er will. 4Doch auf dem Höhepunkt seiner Macht zerbricht seine Herrschaft, und sein Reich zerfällt in vier Teile, die nach Norden, Süden, Osten und Westen hin liegen und viel schwächer sind als das vorige Reich. Keiner der königlichen Nachkommen kann weiterregieren, das Königshaus geht unter, und andere reißen die Macht an sich.
5Dann gewinnt der König des Südreichs11,5 Mit dem Südreich ist hier und im Folgenden Ägypten gemeint, das Nordreich bezeichnet Syrien. an Einfluss, doch einer seiner Heerführer wird noch bedeutender als er und errichtet im Norden ein noch größeres Reich.
6Nach einigen Jahren verbünden sich die beiden Reiche miteinander, und um den Frieden zu festigen, heiratet die Tochter des Königs im Süden den König im Norden. Doch sie kann ihren Einfluss nicht behaupten, und das Bündnis zerbricht. Sie kommt um, ebenso ihr Mann, ihr Vater und ihr Gefolge. 7Ein Verwandter von ihr11,7 Wörtlich: ein Spross aus ihren Wurzeln. wird anstelle ihres Vaters König. Er zieht gegen den König des Nordens in den Krieg, besiegt seine Truppen und dringt in seine befestigte Hauptstadt ein. 8Die Götterstatuen und die wertvollen Gegenstände aus Silber und Gold nimmt er nach Ägypten mit. Danach wird er den König im Norden einige Jahre nicht mehr angreifen. 9Dieser jedoch fällt in das Südreich ein, zieht sich dann aber wieder zurück. 10Seine Söhne werden sich erneut zum Krieg rüsten und viele große Heere aufbieten, die wie eine zerstörerische Flut11,10 Oder: aufbieten. Einer (von ihnen) wird wie eine zerstörerische Flut. über die Feinde hereinbrechen. Immer wieder greifen sie an und dringen schließlich bis zur Festung des Königs im Süden vor. 11Dieser wiederum wird voller Zorn seine Truppen sammeln, gegen seinen Feind kämpfen und ihn trotz seiner Übermacht besiegen. 12Zehntausende aus dem nördlichen Reich werden dabei umkommen. Dieser Erfolg macht den König des Südens selbstsicher und überheblich. Doch er kann seine Macht nicht lange behaupten. 13Denn der Herrscher aus dem Norden stellt einige Jahre später noch größere Truppen auf, bis an die Zähne bewaffnet, und greift mit ihnen an.
14Auch viele andere werden sich in jener Zeit gegen den König des Südens auflehnen. Eine Vision erfüllt sich: Menschen aus deinem eigenen Volk, die vor Gewalttaten nicht zurückschrecken, schließen sich den Aufständischen an. Aber sie werden scheitern. 15Der König aus dem Norden wird mit seinen Soldaten anrücken, eine befestigte Stadt belagern und sie einnehmen. Das Heer aus dem Süden kann ihm nicht standhalten, sogar die Elitetruppen müssen die Waffen strecken. 16Niemand leistet dem nördlichen Herrscher mehr Widerstand, er kann tun und lassen, was er will.
Auch in Israel, dem herrlichen Land, macht er sich breit und hinterlässt dort eine Spur der Verwüstung. 17Er will durch ein Bündnis die Herrschaft über das Südreich erlangen, damit es ihm nicht mehr gefährlich werden kann. Deshalb gibt er dem König des Südens eine seiner Töchter zur Frau. Doch sein Plan wird scheitern.
18Darauf greift er die Küstenländer und Inseln an und bringt viele in seine Gewalt. Doch ein fremder Heerführer stellt sich ihm entgegen und macht seinem Größenwahn ein Ende. 19Darauf zieht sich der König des Nordens in die befestigten Städte seines eigenen Landes zurück. Aber dort wird er gestürzt, und schon bald gerät er in Vergessenheit.
20Sein Nachfolger wird einen Bevollmächtigten durchs Reich schicken, um Steuern einzutreiben und so den Reichtum seines Landes zu vergrößern. Aber schon nach kurzer Zeit wird der König ums Leben gebracht; er fällt jedoch weder im Krieg, noch wird er aus Rache ermordet.«
Der große Feind von Gottes Volk
21»An die Stelle des verstorbenen Königs wird ein verachtenswerter Mann treten. Er ist zwar nicht für die Thronfolge bestimmt, setzt sich aber unerwartet durch und reißt die Herrschaft durch Intrigen an sich. 22Feindliche Heere, die in sein Land einfallen, löscht er aus. Ja, sogar einen verbündeten Fürsten11,22 Wörtlich: den Fürst des Bundes. – Möglicherweise ist hier auch der Hohepriester gemeint. lässt er umbringen. 23Zuerst schließt er ein Bündnis mit ihm, doch dann hintergeht er ihn. Obwohl den König nur wenige unterstützen, gelangt er an den Gipfel der Macht. 24Er fällt in die reichen Gegenden einer Provinz ein, während sich die Bewohner in Sicherheit wiegen, er plündert sie aus und verteilt die Beute an seine Anhänger. Kein Herrscher vor ihm hat es je so schlimm getrieben! Auch die befestigten Städte will er in seine Gewalt bekommen, doch all das dauert nur eine bestimmte Zeit.
25Dann bietet er seine ganze Kraft und seinen ganzen Mut auf und führt ein großes Heer gegen den König des Südens in den Kampf. Dieser rüstet sich mit einer noch gewaltigeren Armee zum Krieg, doch er kann seinen Feinden nicht standhalten, denn er wird das Opfer einer Verschwörung: 26Seine engsten Vertrauten bringen seine Pläne zum Scheitern, viele Soldaten fallen in der Schlacht, und die Überlebenden fliehen in alle Richtungen.
27Darauf verhandeln die beiden Könige miteinander. Sie sitzen an einem Tisch, belügen sich gegenseitig und sind nur darauf aus, den anderen hinters Licht zu führen. Doch keiner von ihnen hat Erfolg, denn die Zeit für das Ende ist noch nicht gekommen. 28Zunächst macht sich der König aus dem Norden mit reicher Beute auf den Heimweg. Unterwegs greift er das Volk an, mit dem Gott selbst einen heiligen Bund geschlossen hat. Nachdem er dort gewütet hat, kehrt er in sein eigenes Land zurück.
29Nach einer bestimmten Zeit versucht er wieder, das Südreich zu erobern. Doch diesmal wird es ihm anders ergehen als bei seinem ersten Feldzug: 30Schiffe aus einem Land im Mittelmeer bedrohen ihn, er verliert den Mut und tritt den Rückzug an.
Seine Wut darüber lässt er an Gottes Volk aus. Er zieht alle auf seine Seite, die bereit sind, den heiligen Bund mit Gott zu brechen. 31Seine Truppen entweihen den Tempel und seine Festung, schaffen die täglichen Opfer ab und führen einen abscheulichen Götzendienst ein. 32Alle, denen Gottes Bund mit Israel schon immer gleichgültig war, verführt er mit schönen Worten dazu, sich endgültig von Gott abzuwenden. Die anderen aber, die ihren Gott kennen und lieben, bleiben standhaft. 33Weise und Verständige aus dem Volk werden vielen den richtigen Weg zeigen. Darum wird man sie eine Zeit lang mit Feuer und Schwert verfolgen, sie gefangen nehmen und ihren Besitz rauben. 34In dieser Bedrängnis erfahren sie zwar auch ein wenig Hilfe, aber viele schließen sich ihnen nur zum Schein an. 35Selbst von den Weisen und Verständigen kommen manche zu Fall, doch es dient ihrer Läuterung. Gott will sie durch diese schwere Zeit prüfen, damit ihr Glaube sich bis zum Ende bewährt. Doch noch ist das Ende nicht da.
36Der König kann tun und lassen, was er will. Ja, er ist so vermessen, sich über die Götter zu erheben; sogar den höchsten Gott verhöhnt und verspottet er. Doch er wird nur so lange Erfolg damit haben, bis Gottes Zorn über sein Volk gestillt ist, denn niemand kann Gottes Pläne durchkreuzen. 37Der König macht sich nichts aus den Göttern seiner Vorfahren. Nicht einmal der Lieblingsgott der Frauen11,37 Gemeint ist wahrscheinlich der Gott Tammus (vgl. Hesekiel 8,14). oder irgendein anderer bedeutet ihm etwas, denn er bildet sich ein, mächtiger als sie alle zu sein. 38Er dient lieber dem Gott der Festungen, den seine Vorfahren nie gekannt haben, und bringt ihm Gold und Silber dar, Edelsteine und andere wertvolle Gaben. 39Im Namen dieses fremden Gottes bezwingt er selbst die stärksten Festungen. Wer ihn als Herrscher anerkennt, den überhäuft er mit großen Ehren, er teilt ihm Land zu und lässt ihn über viele Menschen regieren.
40Schließlich aber kommt das Ende: Der König des Südens fällt mit seinen Truppen über das Nordreich her, doch der König des Nordens geht mit Streitwagen, Reitern und vielen Schiffen zum Gegenangriff über. Er stößt in die Länder des Südens vor und überrollt sie wie eine verheerende Flut. 41Dabei erobert er auch Israel, das herrliche Land, und Zehntausende werden fallen. Nur die Edomiter, die Moabiter und der größte Teil der Ammoniter kommen noch einmal davon. 42Ein Land nach dem anderen bringt er in seine Gewalt, und auch für Ägypten gibt es bei diesem Feldzug keine Rettung mehr. 43Der König des Nordens raubt die Schätze des Landes, sein Gold und sein Silber. Selbst Libyer und Äthiopier führt er in seinem Siegeszug mit. 44Dann aber werden ihm Gerüchte aus dem Osten und Norden zugetragen, die ihn beunruhigen. Voller Zorn tritt er den Rückzug an, um seine Feinde ein für alle Mal zu vernichten. 45Er schlägt seine Kriegszelte zwischen dem Meer und dem heiligen Berg Zion11,45 Wörtlich: dem Berg der heiligen Zierde. auf. Doch dann wird sein Ende kommen, und niemand wird ihm mehr helfen.«
