Al șaptelea sigiliu și cădelnița de aur
1Când Mielul a deschis al șaptelea sigiliu, în cer s‑a făcut liniște timp de aproape jumătate de oră. 2Și i‑am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu. Acestora li s‑au dat șapte trâmbițe.
3Un alt înger, care avea o cădelniță de aur, a venit și a stat înaintea altarului. I‑a fost dată multă tămâie, pentru a o aduce împreună cu rugăciunile tuturor sfinților pe altarul de aur care este înaintea tronului. 4Fumul de tămâie, împreună cu rugăciunile sfinților, s‑a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu. 5Îngerul a luat cădelnița, a umplut‑o cu foc de pe altar și a aruncat focul pe pământ. Și au avut loc tunete, sunete5 Sau: voci., fulgere și un cutremur.
Cele șapte trâmbițe
6Cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe erau pregătiți să sune.
7Primul a sunat din trâmbiță. Și a venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ. A treia parte a pământului a fost arsă, a treia parte a copacilor a fost arsă și toată iarba verde a fost arsă.
8Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Și ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare. A treia parte din mare s‑a transformat în sânge, 9a treia parte din făpturile care erau în mare și care aveau viață au murit și a treia parte din corăbii au fost distruse.
10Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Și din cer a căzut o stea mare, aprinsă ca o torță. A căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele de apă. 11Numele stelei era: „Pelin“11 Sau: „Amărăciune“. A treia parte din ape s‑au transformat în pelin și mulți oameni au murit din cauza apelor, pentru că fuseseră făcute amare.
12Al patrulea înger a sunat din trâmbiță. Și au fost lovite a treia parte din soare, a treia parte din lună și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată și astfel a treia parte din zi și din noapte să nu mai aibă lumină.
13M‑am uitat și am auzit un vultur care zbura în înaltul cerului, zicând cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza celorlalte sunete de trâmbiță ale celorlalți trei îngeri care urmează să sune!“
Ouverture du septième sceau : un grand silence
1Quand l’Agneau ouvrit le septième sceau, il se fit dans le ciel un silence d’environ une demi-heure.
Les sept trompettes
2Alors je vis les sept anges qui se tiennent devant Dieu. Sept trompettes leur furent données.
3Un autre ange vint et se plaça sur l’autel. Il portait un encensoir d’or. On lui remit de nombreux parfums pour les offrir sur l’autel d’or devant le trône avec les prières des membres du peuple saint. 4Et, de la main de l’ange, la fumée des parfums s’éleva devant Dieu, avec les prières des membres du peuple saint.
5L’ange prit l’encensoir, le remplit de braises ardentes prises sur l’autel et le lança sur la terre. Il y eut alors des coups de tonnerre, des voix, des éclairs et un tremblement de terre.
6Alors les sept anges qui tenaient les sept trompettes s’apprêtèrent à en sonner.
Les quatre premières trompettes
7Le premier ange sonna de la trompette : aussitôt de la grêle8.7 Ces fléaux rappellent les plaies d’Egypte (comparer Ex 9.13-25). mêlée de feu et de sang s’abattit sur la terre. Le tiers de la terre fut brûlé, le tiers des arbres fut brûlé et toute plante verte fut brûlée.
8Le deuxième ange sonna de la trompette : une énorme masse incandescente ressemblant à une montagne embrasée fut précipitée dans la mer. Le tiers de la mer devint comme du sang. 9Le tiers des créatures vivantes dans la mer périrent et le tiers des bateaux furent détruits.
10Le troisième ange sonna de la trompette : un grand astre enflammé, une sorte de globe de feu, tomba du ciel sur le tiers des fleuves et sur les sources d’eau. 11Cet astre se nomme « Absinthe ». Le tiers des eaux se transforma en un liquide amer comme l’absinthe et beaucoup d’hommes moururent pour avoir bu ces eaux parce qu’elles étaient devenues amères.
12Le quatrième ange sonna de la trompette : le tiers du soleil, le tiers de la lune et le tiers des étoiles furent frappés, de sorte que le tiers de leur lumière s’éteignit, et la clarté du jour, comme celle de la nuit, diminua d’un tiers.
L’annonce de trois malheurs
13Alors je vis un aigle qui planait au zénith et je l’entendis crier d’une voix forte : Malheur, malheur, malheur aux habitants de la terre, quand retentiront les trois trompettes que les trois derniers anges vont faire sonner !
