Apocalipsa 6 – NTLR & CST

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 6:1-17

Cele șapte sigilii

1Am văzut când Mielul a deschis unul dintre cele șapte sigilii și am auzit‑o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!“ 2M‑am uitat și iată că a ieșit un cal alb, iar cel care‑l călărea avea un arc. I‑a fost dată o coroană și, ca un cuceritor, a ieșit să cucerească.

3Când Mielul a deschis al doilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a doua ființă vie zicând: „Vino!“ 4Și a ieșit un alt cal, unul roșu, iar celui ce‑l călărea i s‑a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i‑a fost dată o sabie mare.

5Când Mielul a deschis al treilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a treia ființă vie zicând: „Vino!“ M‑am uitat și iată că a ieșit un cal negru, iar cel care‑l călărea avea în mână o balanță. 6Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „Un choinix6 Aproximativ 1 kg, rația zilnică de grâu pe care o consuma o persoană. de grâu pentru un denar6 Plata obișnuită pentru o zi de muncă (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). Prețul descris aici, de un denar pentru un choinix de grâu, era unul de zece ori mai mare decât în mod obișnuit, arătând cât de mare ajunsese inflația în acea perioadă de foamete.! Trei choinicși de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!“

7Când Mielul a deschis al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de‑a patra ființe vii zicând: „Vino!“ 8M‑am uitat și iată că a ieșit un cal verde pal8 Termenul grecesc chloros arată exact spre culoarea clorului, un verzui spre galben pal., iar numele celui ce‑l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându‑l, era Locuința Morților8 Gr.: Hades. Le‑a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și prin fiarele sălbatice de pe pământ.

9Când Mielul a deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși9 În VT sângele jertfelor trebuia vărsat la picioarele altarului (vezi Ex. 29:12; Lev. 4:7). din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră. 10Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat, întârzii să judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?“ 11Fiecăruia i s‑a dat câte o robă albă și li s‑a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până când numărul celor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit.

12Apoi am văzut când Mielul a deschis al șaselea sigiliu; și a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele, 13iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târzii13 Cu referire la fructele produse de smochin vara târziu, care adesea cad înainte de a ajunge la maturitate. când este scuturat de un vânt puternic. 14Cerul a fost strâns ca un sul ce este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor. 15Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s‑au ascuns în peșteri și printre stâncile munților. 16Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți‑ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului, 17pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?!“

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Apocalipsis 6:1-17

Los sellos

1Vi cuando el Cordero rompió el primero de los siete sellos, y oí a uno de los cuatro seres vivientes, que gritaba con voz de trueno: «¡Ven!» 2Miré, ¡y apareció un caballo blanco! El jinete llevaba un arco; se le dio una corona, y salió como vencedor, para seguir venciendo.

3Cuando el Cordero rompió el segundo sello, oí al segundo ser viviente, que gritaba: «¡Ven!» 4En eso salió otro caballo, de color rojo encendido. Al jinete se le entregó una gran espada; se le permitió quitar la paz de la tierra y hacer que sus habitantes se mataran unos a otros.

5Cuando el Cordero rompió el tercer sello, oí al tercero de los seres vivientes, que gritaba: «¡Ven!» Miré, ¡y apareció un caballo negro! El jinete tenía una balanza en la mano. 6Y oí como una voz en medio de los cuatro seres vivientes, que decía: «Un kilo de trigo, o tres kilos de cebada, por el salario de un día; pero no afectes al precio del aceite y del vino».6:6 por el salario … vino. Lit. por un denario, y no dañes el aceite ni el vino.

7Cuando el Cordero rompió el cuarto sello, oí la voz del cuarto ser viviente, que gritaba: «¡Ven!» 8Miré, ¡y apareció un caballo amarillento! El jinete se llamaba Muerte, y el Infierno6:8 Infierno. Lit. Hades. lo seguía de cerca. Y se les otorgó poder sobre la cuarta parte de la tierra, para matar por medio de la espada, el hambre, las epidemias y las fieras de la tierra.

9Cuando el Cordero rompió el quinto sello, vi debajo del altar las almas de los que habían sufrido el martirio por causa de la palabra de Dios y por mantenerse fieles en su testimonio. 10Gritaban a gran voz: «¿Hasta cuándo, Soberano Señor, santo y veraz, seguirás sin juzgar a los habitantes de la tierra y sin vengar nuestra muerte?» 11Entonces cada uno de ellos recibió ropas blancas, y se les dijo que esperaran un poco más, hasta que se completara el número de sus consiervos y hermanos que iban a sufrir el martirio como ellos.

12Vi que el Cordero rompió el sexto sello, y se produjo un gran terremoto. El sol se oscureció como si se hubiera vestido de luto,6:12 se oscureció … luto. Lit. se puso negro como un saco hecho de pelo (es decir, pelo de cabra). la luna entera se tornó roja como la sangre, 13y las estrellas del firmamento cayeron sobre la tierra, como caen los higos verdes de la higuera sacudida por el vendaval. 14El firmamento desapareció como cuando se enrolla un pergamino, y todas las montañas y las islas fueron removidas de su lugar.

15Los reyes de la tierra, los magnates, los jefes militares, los ricos, los poderosos, y todos los demás, esclavos y libres, se escondieron en las cuevas y entre las peñas de las montañas. 16Todos gritaban a las montañas y a las peñas: «¡Caed sobre nosotros y escondednos de la mirada del que está sentado en el trono y de la ira del Cordero, 17porque ha llegado el gran día del castigo! ¿Quién podrá mantenerse en pie?»