Aleluia!
1După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulțimi, zicând:
„Aleluia!1 Cuvânt împrumutat din ebraică. Acesta înseamnă: Lăudați‑L pe Domnul! [peste tot în capitol].
Mântuirea, slava și puterea sunt ale Dumnezeului nostru,
2pentru că judecățile Lui sunt adevărate și drepte:
El a judecat‑o pe marea prostituată
care a pervertit lumea prin curvia ei!
A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“
3Au spus a doua oară:
„Aleluia!
Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“
4Cei douăzeci și patru de bătrâni și cele patru ființe vii s‑au aruncat la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu, Care stă pe tron, zicând:
„Amin! Aleluia!“
5Și de la tron a ieșit un glas, zicând:
„Lăudați‑L pe Dumnezeul nostru,
toți robii Lui
și cei ce vă temeți de El,
mici și mari!“
6Și am auzit ceva ca un glas al unei mari mulțimi, ca un vuiet de ape multe și ca un sunet de tunete puternice, zicând:
„Aleluia!
Pentru că Domnul Dumnezeul nostru,
Cel Atotputernic, împărățește!
7Să ne bucurăm, să ne veselim
și să‑I dăm slavă,
pentru că nunta Mielului a sosit,
iar mireasa Lui s‑a pregătit7 Metafora căsătoriei, ca imagine a relației dintre Dumnezeu și poporul Său, este întâlnită atât în VT, cât și în NT (vezi Is. 54:5-7; Os. 2:19; Mt. 22:2-14; Ef. 5:31-32)..
8I s‑a dat să se îmbrace
în in fin, strălucitor și curat.“
Căci inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinților.
9Apoi mi‑a zis: „Scrie! Fericiți sunt cei chemați la Cina nunții Mielului!“ Mi‑a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“ 10M‑am aruncat la picioarele lui, ca să mă închin lui, dar el mi‑a zis: „Vezi să nu faci așa ceva! Eu sunt rob împreună cu tine și cu frații tăi, care țin mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină‑te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeției10 Sau: Duhul profeției; vezi In. 15:26, unde Duhul lui Dumnezeu este Cel Care mărturisește despre Isus. De asemenea, tot Duhul lui Dumnezeu este Cel Care îi inspiră pe profeți (vezi Zah. 7:12; F.A. 1:2; 4:25; Ef. 3:5)..“
Călărețul și calul cel alb
11Apoi am văzut cerul deschis și iată că era un cal alb. Cel Ce îl călărea era numit „Cel Credincios și Adevărat“. El judecă și Se războiește cu dreptate. 12Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu‑l cunoaște în afară de El. 13Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în13 Unele mss conțin: stropită cu. sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. 14Armatele care erau în cer Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, de un alb curat. 15Din gura Lui iese o sabie ascuțită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“15 Vezi Ps. 2:9. El calcă în picioare teascul de vin al furiei mâniei lui Dumnezeu, al Atotputernicului. 16Pe haina și pe coapsa Lui avea scris un nume:
împăratul împăraților și domnul domnilor.
17Am văzut un înger care stătea în picioare în soare și care a strigat cu glas tare către toate păsările ce zboară în înaltul cerului: „Veniți! Adunați‑vă pentru ospățul cel mare al lui Dumnezeu, 18ca să mâncați carnea regilor, carnea comandanților, carnea celor puternici, carnea cailor și a călăreților și carnea tuturor – atât a celor liberi, cât și a sclavilor, atât a celor mici, cât și a celor mari!“
19Și am văzut fiara, regii pământului și armatele lor adunate ca să poarte război cu Cel Ce călărea pe cal și cu armata Lui. 20Fiara a fost prinsă și împreună cu ea a fost prins și profetul fals, care făcuse semne înaintea ei, semne prin care i‑a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei și pe cei ce s‑au închinat chipului ei. Cei doi au fost aruncați de vii în lacul de foc care arde cu sulf. 21Iar ceilalți au fost omorâți de sabia care ieșea din gura Celui Ce călărea pe cal; și toate păsările s‑au săturat din carnea lor.
Pobjednička pjesma u nebu
1Začujem zatim silno mnoštvo u nebu kako viče: “Aleluja! Spasenje je djelo našega Boga. Slava i moć njemu pripadaju! 2Njegovi su sudovi istiniti i pravedni. Kaznio je veliku Bludnicu koja je pokvarila zemlju svojim bludom i osvetio je krv svojih slugu.” 3I opet: “Aleluja! Dim s njezina zgarišta dizat će se u vijeke vjekova!”
4Nato dvadeset četvorica starješina i četiri bića padnu ničice i poklone se Bogu koji sjedi na prijestolju govoreći: “Amen! Aleluja!”
5S prijestolja se začuje glas: “Hvalite našega Boga, sve njegove sluge, svi koji ga se bojite, od najmanjega do najvećega!”
6Začujem potom opet glas silnog mnoštva, poput silnoga huka vode i praska silnih gromova: “Aleluja! Naš Gospodin Bog Svemogući kraljuje! 7Radujmo se i veselimo i slavu mu dajmo jer je došao trenutak Jaganjčeve svadbe i njegova je zaručnica pripravna! 8Dopušteno joj je da se odjene u fini, blistavi i čisti lan.”
A lan predstavlja pravedna djela Božjega naroda.
9Anđeo mi reče: “Napiši: Blago onima koji su pozvani na Jaganjčevu svadbenu gozbu!” I još doda: “Ove su riječi istinite, Božje.”
10Pao sam do njegovih nogu da mu se poklonim, ali on reče: “Ne klanjaj mi se! Ta ja sam samo Božji sluga kao i ti, kao i ostala tvoja braća koja svjedoče o svojoj vjeri u Isusa. Bogu se klanjaj! Jer koji svjedoče o Isusu, imaju proročkog duha.”
Jahač na bijelome konju
11Ugledam zatim otvoreno nebo i ondje konja bijelca. Na njemu je sjedio On, zvan Vjerni i Istiniti, koji pravedno sudi i ratuje. 12Oči su mu bile poput ognjenih plamenova, na glavi mnoge krune. Nosio je napisano ime koje samo on zna. 13Ogrtač mu je bio natopljen krvlju. Ime mu je: Riječ Božja. 14Za njim su išle nebeske vojske odjevene u fini, bijeli i čisti lan. 15Iz usta mu je izlazio oštar mač kojim će posjeći narode. Vladat će njima željeznom palicom. On gazi u tijesku gnjevne srdžbe Svemogućega Boga. 16Na boku ogrtača piše mu ime:
“Kralj kraljeva i Gospodar gospodara”.
17Ugledam zatim anđela kako stoji na suncu i kako na sav glas viče lešinarima što lete nebom: “Dođite! Skupite se na veliku gozbu koju vam je Bog priredio 18da se najedete mesa kraljeva, vojskovođa i moćnika, mesa konja i konjanika, mesa svih ljudi—slobodnih i robova, malih i velikih!”
19I vidim: Zvijer i svi zemaljski kraljevi okupili su se s vojskama da zarate s Onim što sjedi na konju i s njegovom vojskom. 20Ali zarobljeni su Zvijer i lažni prorok koji je u njezinoj nazočnosti činio čudesa i njima zavodio ljude koji su primili žig Zvijeri i klanjali se njezinome kipu. I Zvijer i lažni prorok bačeni su u ognjeno jezero s gorućim sumporom. 21Ostatak njihove vojske posjekao je mač izišao iz usta Onoga koji sjedi na bijelome konju. I svi su se lešinari nasitili njihova mesa.
