Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 1

Prolog

1Descoperirea[a] lui[b] Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le-a făcut-o cunoscută trimiţându-Şi îngerul la robul Său Ioan, care a depus mărturie în legătură cu tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu şi la mărturia lui Isus Cristos. Ferice[c] de cel ce citeşte şi aude cuvintele profeţiei şi de cel ce păzeşte lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!

Ioan, către cele şapte[d] biserici care sunt în Asia[e]: har şi pace vouă de la Cel Care este, Care era şi Care vine, de la cele şapte duhuri[f] care se află înaintea tronului Său şi de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut dintre cei morţi şi Conducătorul regilor pământului!

A Celui Care ne iubeşte, Care ne-a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui şi ne-a făcut să fim o Împărăţie şi preoţi[g] pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Iată, El va veni pe nori[h]
    şi orice ochi Îl va vedea,
chiar şi cei care L-au străpuns[i].
    Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.
Da! Amin![j]

„Eu sunt Alfa şi Omega[k], zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!“

Cineva ca un fiu al omului

Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş împreună cu voi la necazuri, la Împărăţie[l] şi la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos[m], din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. 10 În ziua Domnului[n] eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, 11 care-mi spunea: „Scrie pe un sul ceea ce vezi şi trimite-l celor şapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea[o]!“

12 M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, 13 iar printre sfeşnice, pe „Cineva Care era ca un fiu al omului“[p]. Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur.[q] 14 Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,[r] ochii Îi erau ca flacăra focului,[s] 15 picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.[t] 16 În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui.

17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Şi-a pus peste mine mâna dreaptă şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, 18 Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor[u]! 19 Aşadar, scrie ce ai văzut, ce este acum şi ce urmează[v] să se întâmple după acestea! 20 Cât despre taina[w] celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.

Notas al pie

  1. Apocalipsa 1:1 Sau: Apocalipsa; termenul grecesc apokalypsis înseamnă descoperire
  2. Apocalipsa 1:1 Sau: despre
  3. Apocalipsa 1:3 Sau: Binecuvântat este; prima din cele şapte fericiri care apar în carte (vezi 14:13; 16:15; 19:9; 20:6; 22:7, 14)
  4. Apocalipsa 1:4 Una dintre caracteristicile cărţii Apocalipsa este folosirea numărului şapte, număr care semnifică plenitudinea; numărul este folosit de 52 de ori în carte; peste tot în carte
  5. Apocalipsa 1:4 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, provincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
  6. Apocalipsa 1:4 Sau: înşeptitul Duh (vezi Zah. 4:6, 10); vezi, de asemenea, Is. 11:2
  7. Apocalipsa 1:6 Descriere a lui Israel în VT (vezi Ex. 19:6) şi a Bisericii în NT (vezi 1 Pt. 2:5, 9)
  8. Apocalipsa 1:7 Vezi Dan. 7:13
  9. Apocalipsa 1:7 Vezi Zah. 12:10
  10. Apocalipsa 1:7 Sau: În mod sigur aşa se va întâmpla! Amin!
  11. Apocalipsa 1:8 Prima şi ultima literă din alfabetul grecesc; Dumnezeu este Începutul şi Sfârşitul (vezi 21:6)
  12. Apocalipsa 1:9 Împărăţia lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor; peste tot în carte
  13. Apocalipsa 1:9 O mică insulă, situată la aproximativ 80 km SV de Efes, în M. Egee; insula a servit probabil drept colonie penitenciară în Imperiul Roman; istoricul Eusebiu (265-340 d.Cr.) susţine că Ioan a fost eliberat de pe această insulă în timpul lui Nerva (96-98 d.Cr.); vezi Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, III.18.1; 20.8-9
  14. Apocalipsa 1:10 Denumirea zilei dintâi a săptămânii (duminică), numită astfel deoarece aceasta a fost ziua în care Isus a înviat; era ziua în care creştinii se adunau (vezi F.A. 20:7)
  15. Apocalipsa 1:11 Este posibil ca bisericile să fi fost numite în ordinea în care se încadrau într-un circuit, în sensul acelor de ceasornic, pornind din Efes spre nord, până în Laodicea, la est de Efes; distanţa dintre localităţi era parcursă în două-trei zile de mers călare
  16. Apocalipsa 1:13 Vezi Dan. 7:13
  17. Apocalipsa 1:13 Roba lungă şi brâul din aur erau purtate de către marele preot (vezi Ex. 28:4; 29:5)
  18. Apocalipsa 1:14 Vezi Dan. 7:9; părul alb pretindea respect şi semnifica înţelepciunea dobândită odată cu trecerea anilor
  19. Apocalipsa 1:14 Vezi Dan. 10:6; o descriere care se referă probabil la atotcunoaştere (vezi 2:23; 4:6)
  20. Apocalipsa 1:15 Vezi Dan. 10:6; Eze 1:24, 27; o descriere care se referă probabil la gloria şi puterea lui Dumnezeu
  21. Apocalipsa 1:18 Gr.: Hades
  22. Apocalipsa 1:19 Sau: scrie ce ai văzut, atât ceea ce este acum, cât şi ceea ce urmează
  23. Apocalipsa 1:20 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg

Bibelen på hverdagsdansk

Aabenbaringen 1

Indledning

1Denne bog handler om, hvad Gud lod Jesus Kristus åbenbare for sine tjenere angående, hvad der snart skal ske. Han åbenbarede det for mig, hans tjener Johannes, ved at sende en engel, og jeg fortæller jer her om, hvad Gud sagde, og hvad Jesus viste mig, akkurat som jeg så det. Velsignet er den, der læser eller hører de profetiske ord, og tager dem til sig, for tiden er nær.

Hilsen til de syv menigheder

Jeg, Johannes, sender hilsen til de syv menigheder i provinsen Asien: Nåde og fred være med jer fra den evige Gud, han som er, og som var, og som kommer, og fra de syv ånder,[a] der står foran hans trone, og fra Jesus Kristus, hvis ord er absolut troværdige. Han er den første, der er opstået fra de døde, og han regerer over alle jordens konger. Han elsker os, og ved sin død befriede han os fra syndens slaveri og gjorde os til konger og præster for Gud, sin Far. Ham tilhører æren og magten i al evighed. Amen.

Se, han vil komme med skyerne, og alle vil se ham, også de, der har gennemboret ham.[b] Alle jordens folkeslag vil jamre, når han kommer. Ja, sådan vil det gå.

„Jeg er Alfa og Omega,”[c] siger Gud, Herren. „Jeg er den øverste hersker, den som er, og som var, og som kommer.”

Synet af Jesus som den genopstandne Herre

Jeg, Johannes, jeres medkristen, har sammen med jer del i Guds rige, i forfølgelserne og i at holde ud gennem trængslerne. Jeg blev forvist til øen Patmos, fordi jeg havde forkyndt Guds ord og fortalt om Jesus. 10 En søndag, mens jeg var på øen, kom jeg under Helligåndens magt. Bag mig hørte jeg en stemme, der lød som en trompetfanfare, og den sagde til mig: 11 „Skriv ned, hvad du ser, og send bogen til de syv menigheder i Efesos, Smyrna, Pergamon, Tyatira, Sardes, Filadelfia og Laodikea.”

12 Da jeg vendte mig om for at se, hvem der talte til mig, så jeg syv guldlysestager. 13 Midt imellem dem stod en skikkelse, der lignede et menneske. Han var iført en lang klædning, der nåede til fødderne, og han havde et guldbroderet bånd over brystet. 14 Hans hoved og hår var hvidt som uld og sne, og hans øjne lyste som ild. 15 Hans fødder skinnede som blankt metal opvarmet i ilden, og hans stemme lød som drønet fra et vandfald. 16 I sin højre hånd holdt han syv stjerner. I munden havde han et skarpt, tveægget sværd, og han udstrålede et lys som den skarpeste sol.

17 Da jeg så ham, faldt jeg ned for hans fødder, som om jeg var død, men han lagde sin højre hånd på mit hoved og sagde: „Vær ikke bange! Jeg er den første og den sidste 18 og den, som lever. Jeg var død, men nu lever jeg i al evighed. Jeg har magten over døden og nøglerne til dødsriget. 19 Skriv det ned, du ser, både det, der er nu, og det, der senere vil ske. 20 Lad mig forklare dig betydningen af de syv stjerner, du så i min højre hånd, og de syv guldlysestager: De syv stjerner står for de syv menigheders engle,[d] og de syv lysestager er selve de syv menigheder.

Notas al pie

  1. 1,4 Et flertal af fortolkere opfatter de syv ånder som en symbolsk beskrivelse af Helligånden, idet syv står for det fuldkomne. I 4,5 er Ånden symboliseret ved syv fakler. Se også 3,1 og 5,6.
  2. 1,7 Jf. Joh. 19,37; Zak. 12,10.
  3. 1,8 Det første og sidste bogstav i det græske alfabet.
  4. 1,20 Det er muligvis kodesprog på grund af kristenforfølgelserne, og der tænkes nok på menighedens leder. Det kunne også være menighedens skytsengel.