David numără poporul
(1 Cron. 21:1-17)
1Domnul1 TM. Textul paralel din 1 Cron. 21:1 conține: Satan (lit.: Vrăjmașul sau Un vrăjmaș), cu referire fie la diavol, fie la o amenințare externă care l‑a determinat pe David să facă numărătoarea poporului. S‑a aprins de mânie iarăși împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du‑te și numără poporul din Israel și Iuda.“
2Regele le‑a zis lui Ioab și conducătorilor oștirii care erau cu el:
– Mergeți prin toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Șeba2, 15 Vezi nota de la 3:10., și numărați poporul ca să știu la cât se ridică numărul lui.
3Dar Ioab i‑a zis regelui:
– Domnul, Dumnezeul tău, să înmulțească poporul de o sută de ori mai mult și fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce dorește stăpânul meu, regele, să facă acest lucru?
4Însă porunca regelui dată lui Ioab și conducătorilor oștirii a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab și conducătorii oștirii au ieșit dinaintea regelui ca să numere poporul, pe Israel. 5După ce au trecut Iordanul, și‑au așezat tabăra la Aroer, la sud5 Lit.: la dreapta. În Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre est, nu spre nord. de cetatea care este în mijlocul văi Gad, înspre Iazer. 6Apoi au ajuns în Ghilad și în teritoriul lui Tahtim-Hodși, apoi la Dan‑Iaan și prin împrejurimi până înspre Sidon. 7Au ajuns până la fortăreața Tyrului și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților, apoi s‑au îndreptat înspre Beer-Șeba, în partea de sud a lui Iuda. 8Au străbătut astfel toată țara și, după nouă luni și douăzeci de zile, s‑au întors la Ierusalim. 9Ioab i‑a dat regelui rezultatul9 Lit.: numărul. de la numărătoarea poporului: în Israel erau opt sute de mii de bărbați în stare să meargă la război, iar în Iuda – cinci sute de mii de bărbați.
Pedeapsa Domnului
10David s‑a simțit mustrat în inima lui după ce făcuse numărătoarea poporului. El I‑a zis Domnului: „Am săvârșit un mare păcat prin ceea ce am făcut.10 Vezi Ex. 30:12-13. Însă acum Doamne, îndepărtează, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci m‑am purtat întru totul ca un nebun.“ 11În dimineața următoare, când David s‑a trezit, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Gad, văzătorul lui David, zicând: 12„Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbește Domnul: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și‑ți voi face întocmai.»“
13Gad a venit la David și l‑a înștiințat, zicându‑i:
– Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea vrăjmașilor tăi, și ei să te urmărească sau trei zile în timpul cărora molima să fie în țară? Acum gândește‑te și vezi ce trebuie să răspund Celui Ce m‑a trimis!
14David i‑a zis lui Gad:
– Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cădem în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor!
15Domnul a trimis molima în Israel, începând din acea dimineață și până la încheierea timpului hotărât. De la Dan și până la Beer-Șeba au murit din popor șaptezeci de mii de oameni. 16În timp ce Îngerul avea mâna întinsă spre Ierusalim și‑l distrugea, Domnului I‑a părut rău pentru acel dezastru și I‑a zis Îngerului Care distrugea poporul: „Destul! Retrage‑Ți mâna!“ Îngerul Domnului era lângă aria iebusitului Aravna. 17Văzându‑l pe Îngerul Care lovea poporul, David I‑a zis Domnului: „Iată, eu am păcătuit! Eu am săvârșit nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele!“
David zidește un altar
(1 Cron. 21:18-27)
18Gad a venit la David în acea zi și i‑a zis:
– Suie‑te și ridică‑I Domnului un altar pe aria iebusitului Aravna.
19David s‑a suit acolo, după cuvântul pe care Domnul îl poruncise prin Gad. 20Aravna s‑a uitat și l‑a văzut pe rege și pe slujitorii săi, îndreptându‑se spre el. El a ieșit din arie și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea regelui.
21Aravna a întrebat:
– De ce a venit stăpânul meu, regele, la robul său?
David a răspuns:
– Ca să cumpăr de la tine aria pentru a zidi un altar Domnului. Astfel, urgia care s‑a abătut asupra poporului va fi oprită.
22Aravna i‑a zis lui David:
– Să ia stăpânul meu, regele, și să ofere ca jertfă ceea ce crede că este bine.22 Lit.: ceea ce este bine în ochii lui. Iată, boii vor fi pentru arderea‑de‑tot, iar uneltele de treierat și jugurile boilor vor fi pentru lemne. 23O, rege, Aravna îi dă regelui totul.
Apoi Aravna i‑a zis regelui:
– Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să te primească!
24Însă regele i‑a zis lui Aravna:
– Nu, ci trebuie s‑o cumpăr de la tine, oferindu‑ți un preț. Nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi‑de‑tot care să nu mă coste nimic.
Astfel, David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de șecheli de argint.24 Aproximativ 0,6 kg. 25David a zidit acolo un altar Domnului și I‑a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace25 Vezi nota de la 6:17.. Atunci Domnul S‑a lăsat înduplecat cu privire la țară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită.
داوود مردان جنگی را می‌شمارد
(اول تواريخ 21:1-27)
1بار ديگر خشم خداوند بر قوم اسرائيل شعله‌ور شد، پس او برای تنبيه ايشان داوود را بر آن داشت تا اسرائيل و يهودا را سرشماری كند.
2پادشاه به يوآب فرماندهٔ سپاه خود گفت: «از مردان جنگی سراسر كشور، سرشماری به عمل آور تا بدانم تعدادشان چقدر است.»
3اما يوآب جواب داد: «خداوند، خدايت به تو عمر طولانی دهد تا آن روزی را به چشم ببينی كه او سپاهت را به صد برابر افزايش داده باشد. چرا سرورم می‌خواهد دست به سرشماری بزند؟»
4اما پادشاه نظرش را عوض نكرد و يوآب و ساير فرماندهان سپاه را واداشت تا بروند و مردان جنگی را بشمارند. 5پس، آنها از رود اردن عبور كردند و در عروعير واقع در جنوب شهری كه در ميان دره جاد، نزديک يعزير است، اردو زدند. 6آنگاه به جلعاد و تَحتيم حُدشی رفتند و از آنجا به دان يَعَن رفته، به طرف صيدون دور زدند. 7پس از آن به قلعه صور رفتند و سپس تمام شهرهای حوی‌ها و كنعانی‌ها و جنوب يهودا تا بئرشبع را سركشی كردند. 8آنها در عرض نه ماه و بيست روز سراسر مملكت را پيمودند و به اورشليم بازگشتند.
9يوآب گزارش كار را تقديم پادشاه كرد. تعداد مردان جنگی اسرائيل هشتصد هزار و مردان جنگی يهودا پانصد هزار نفر بودند.
10ولی بعد از اين سرشماری، وجدان داوود ناراحت شد. پس به خداوند گفت: «با اين كاری كه كردم گناه بزرگی مرتكب شده‌ام. التماس می‌كنم اين حماقت مرا ببخش.»
11صبح روز بعد، قبل از اينكه داوود از خواب بيدار شود، كلام خداوند به جاد، نبی داوود نازل شد. 12خداوند به جاد فرمود: «به داوود بگو كه من سه چيز پيش او می‌گذارم و او می‌تواند يكی را انتخاب كند.»
13پس جاد نزد داوود آمده، پيام خداوند را به او رساند و گفت: «بين اين سه، يكی را انتخاب كن: سه سال قحطی در كشور، سه ماه فرار از دست دشمنانت يا سه روز مرض مهلک در سرزمينت؟ در اين باره فكر كن و به من بگو كه به خدا چه جوابی بدهم.»
14داوود گفت: «در تنگنا هستم. بهتر است به دست خداوند بيفتم تا به دست انسان، زيرا رحمت خداوند عظيم است.»
15بنابراين خداوند آن صبح بيماری مهلک طاعون بر اسرائيل فرستاد كه تا سه روز ادامه داشت و هفتاد هزار نفر در آن كشور مردند. 16ولی وقتی فرشته مرگ به پايتخت نزديک می‌شد، خداوند متأسف شد و به فرشته فرمود: «كافی است! دست نگه دار.» در اين موقع فرشته به زمين خرمنكوبی ارونهٔ يبوسی رسيده بود.
17داوود وقتی فرشته را ديد، به خداوند گفت: «من مقصر و گناهكار هستم، اما اين مردم بيچاره چه كرده‌اند؟ مرا و خاندان مرا مجازات كن!»
18آن روز جاد نبی نزد داوود آمد و گفت: «برو، برای خداوند قربانگاهی در خرمنگاه ارونهٔ يبوسی بنا كن.» 19پس داوود رفت تا به دستور خداوند عمل كند. 20وقتی ارونه، پادشاه و همراهانش را ديد كه به طرف او می‌آيند، جلو رفت و به خاک افتاده، 21از پادشاه پرسيد: «قربان برای چه به اينجا آمده‌ايد؟»
داوود جواب داد: «آمده‌ام خرمنگاه تو را بخرم و در آن قربانگاهی برای خداوند بسازم تا مرض رفع شود.»
22ارونه به پادشاه گفت: «همه چيز در اختيار شماست: گاو برای قربانی، و خرمنكوب و يوغ گاوها برای روشن كردن آتش قربانی. 23همه را به پادشاه تقديم می‌كنم. خداوند قربانی شما را قبول كند.»
24اما پادشاه به ارونه گفت: «نه، من پيشكش قبول نمی‌كنم، آنها را می‌خرم؛ چون نمی‌خواهم برای خداوند، خدای خود چيزی قربانی كنم كه برايم مفت تمام شده باشد.»
پس داوود آن زمين و گاوها را به پنجاه مثقال نقره خريد. 25سپس داوود در آنجا قربانگاهی برای خداوند ساخت و قربانیهای سوختنی و قربانیهای سلامتی به او تقديم كرد. آنگاه خداوند دعای داوود را مستجاب فرمود و مرض قطع شد.
