David numără poporul
(1 Cron. 21:1-17)
1Domnul1 TM. Textul paralel din 1 Cron. 21:1 conține: Satan (lit.: Vrăjmașul sau Un vrăjmaș), cu referire fie la diavol, fie la o amenințare externă care l‑a determinat pe David să facă numărătoarea poporului. S‑a aprins de mânie iarăși împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du‑te și numără poporul din Israel și Iuda.“
2Regele le‑a zis lui Ioab și conducătorilor oștirii care erau cu el:
– Mergeți prin toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Șeba2, 15 Vezi nota de la 3:10., și numărați poporul ca să știu la cât se ridică numărul lui.
3Dar Ioab i‑a zis regelui:
– Domnul, Dumnezeul tău, să înmulțească poporul de o sută de ori mai mult și fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce dorește stăpânul meu, regele, să facă acest lucru?
4Însă porunca regelui dată lui Ioab și conducătorilor oștirii a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab și conducătorii oștirii au ieșit dinaintea regelui ca să numere poporul, pe Israel. 5După ce au trecut Iordanul, și‑au așezat tabăra la Aroer, la sud5 Lit.: la dreapta. În Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre est, nu spre nord. de cetatea care este în mijlocul văi Gad, înspre Iazer. 6Apoi au ajuns în Ghilad și în teritoriul lui Tahtim-Hodși, apoi la Dan‑Iaan și prin împrejurimi până înspre Sidon. 7Au ajuns până la fortăreața Tyrului și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților, apoi s‑au îndreptat înspre Beer-Șeba, în partea de sud a lui Iuda. 8Au străbătut astfel toată țara și, după nouă luni și douăzeci de zile, s‑au întors la Ierusalim. 9Ioab i‑a dat regelui rezultatul9 Lit.: numărul. de la numărătoarea poporului: în Israel erau opt sute de mii de bărbați în stare să meargă la război, iar în Iuda – cinci sute de mii de bărbați.
Pedeapsa Domnului
10David s‑a simțit mustrat în inima lui după ce făcuse numărătoarea poporului. El I‑a zis Domnului: „Am săvârșit un mare păcat prin ceea ce am făcut.10 Vezi Ex. 30:12-13. Însă acum Doamne, îndepărtează, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci m‑am purtat întru totul ca un nebun.“ 11În dimineața următoare, când David s‑a trezit, Cuvântul Domnului i‑a vorbit profetului Gad, văzătorul lui David, zicând: 12„Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbește Domnul: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și‑ți voi face întocmai.»“
13Gad a venit la David și l‑a înștiințat, zicându‑i:
– Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea vrăjmașilor tăi, și ei să te urmărească sau trei zile în timpul cărora molima să fie în țară? Acum gândește‑te și vezi ce trebuie să răspund Celui Ce m‑a trimis!
14David i‑a zis lui Gad:
– Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cădem în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor!
15Domnul a trimis molima în Israel, începând din acea dimineață și până la încheierea timpului hotărât. De la Dan și până la Beer-Șeba au murit din popor șaptezeci de mii de oameni. 16În timp ce Îngerul avea mâna întinsă spre Ierusalim și‑l distrugea, Domnului I‑a părut rău pentru acel dezastru și I‑a zis Îngerului Care distrugea poporul: „Destul! Retrage‑Ți mâna!“ Îngerul Domnului era lângă aria iebusitului Aravna. 17Văzându‑l pe Îngerul Care lovea poporul, David I‑a zis Domnului: „Iată, eu am păcătuit! Eu am săvârșit nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele!“
David zidește un altar
(1 Cron. 21:18-27)
18Gad a venit la David în acea zi și i‑a zis:
– Suie‑te și ridică‑I Domnului un altar pe aria iebusitului Aravna.
19David s‑a suit acolo, după cuvântul pe care Domnul îl poruncise prin Gad. 20Aravna s‑a uitat și l‑a văzut pe rege și pe slujitorii săi, îndreptându‑se spre el. El a ieșit din arie și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea regelui.
21Aravna a întrebat:
– De ce a venit stăpânul meu, regele, la robul său?
David a răspuns:
– Ca să cumpăr de la tine aria pentru a zidi un altar Domnului. Astfel, urgia care s‑a abătut asupra poporului va fi oprită.
22Aravna i‑a zis lui David:
– Să ia stăpânul meu, regele, și să ofere ca jertfă ceea ce crede că este bine.22 Lit.: ceea ce este bine în ochii lui. Iată, boii vor fi pentru arderea‑de‑tot, iar uneltele de treierat și jugurile boilor vor fi pentru lemne. 23O, rege, Aravna îi dă regelui totul.
Apoi Aravna i‑a zis regelui:
– Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să te primească!
24Însă regele i‑a zis lui Aravna:
– Nu, ci trebuie s‑o cumpăr de la tine, oferindu‑ți un preț. Nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi‑de‑tot care să nu mă coste nimic.
Astfel, David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de șecheli de argint.24 Aproximativ 0,6 kg. 25David a zidit acolo un altar Domnului și I‑a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace25 Vezi nota de la 6:17.. Atunci Domnul S‑a lăsat înduplecat cu privire la țară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită.
David räknar sina soldater
(1 Krön 21:1-17)
1Än en gång flammade Herrens vrede upp mot Israel och han hetsade David mot folket. ”Du ska genomföra en folkräkning i Israel och Juda”, sa han.
2Kungen sa till Joav och de andra officerarna: ”Far till Israels alla stammar och räkna allt folket, från Dan till Beer Sheva, och mönstra dem, så att jag får veta hur många de är.”
3Men Joav svarade: ”Visserligen önskar jag att Herren ska öka vårt folk hundra gånger och att du själv ska få se det med egna ögon, min herre och kung, men varför måste vi räkna folket?” 4Joav och de andra arméofficerarna fick dock böja sig för kungens ord och gick ut för att verkställa befallningen.24:4 David säger aldrig varför han ville räkna folket, men antingen var det för att kunna skryta eller för att han ville känna sig trygg. I båda fallen var det en synd, för David hade fått sin makt av Herren och Herren skulle vara Israels säkerhet. Jfr 1 Krön 21 där folkräkningen sägs vara åklagarens, satans, initiativ. I 4 Mos 1 sker en folkräkning på Guds befallning.
5Först gick de över Jordan och slog läger söder om staden Aroer i dalen och fortsatte sedan genom Gad mot Jaser.24:5 Grundtextens innebörd är delvis osäker. 6Sedan gick de till Gilead och Tatim Hodshis land och till Dan och Ijon och vidare runt mot Sidon. 7Därefter gick de till Tyros fästning och till hivéernas och kananéernas städer och slutligen söderöver till Negev i Juda och ända till Beer Sheva. 8De genomkorsade alltså hela landet och slutförde sin uppgift på nio månader och tjugo dagar och kom tillbaka till Jerusalem. 9Joav rapporterade resultatet av mönstringen för kungen, 800 000 stridsdugliga, svärdbeväpnade män i Israel, och 500 000 i Juda.
David accepterar Herrens straff
10Men efter att folkräkningen hade slutförts, började Davids samvete oroa honom och han sa till Herren: ”Jag har begått en svår synd. Förlåt mig, din tjänare, min skuld! Jag har gjort något mycket dåraktigt.”
11När David steg upp nästa morgon, kom Herrens ord till profeten Gad, Davids siare: 12”Gå och säg till David: ’Så säger Herren: Tre ting lägger jag fram för dig. Välj ett av dem, så låter jag det drabba dig.’ ”
13Gad gick till David och sa till honom: ”Gör ditt val: tre24:13 Enligt Septuaginta; sju enligt den masoretiska texten. Se även 1 Krön 21:12. års hungersnöd i ditt land, tre månaders flykt undan dina fiender som förföljer dig, eller tre dagars pest i ditt land. Tänk över vilket svar jag ska ge till honom som har sänt mig!”
14”Jag är i stor vånda”, sa David till Gad. ”Låt mig falla i Herrens händer, för Herrens barmhärtighet är stor. I människors händer vill jag inte falla.”
15Herren sände då en pest över Israel redan samma morgon. Den varade till den utsatta tiden och 70 000 av landets invånare dog från Dan till Beer Sheva.
16Men när ängeln räckte ut sin hand för att förgöra Jerusalem, ångrade Herren det onda och sa till ängeln som dödade folket: ”Det är nog! Dra tillbaka din hand!” Herrens ängel stod just då vid jevusén Aravnas tröskplats.
17När David såg ängeln som dödade folket, sa han till Herren: ”Det är jag som har syndat och gjort orätt! Vad har denna min hjord gjort? Låt ditt straff drabba mig och min familj!”
David bygger ett altare
(1 Krön 21:18-27)
18Samma dag kom Gad till David och sa till honom: ”Gå och bygg ett altare åt Herren på jevusén Aravnas tröskplats!”
19Då gick David, som Herren hade befallt honom genom Gad. 20När Aravna tittade ut och såg kungen och hans män komma emot honom, gick han fram och bugade sig till marken för David 21och frågade: ”Varför har min herre och kung kommit hit till sin tjänare?” David svarade: ”För att köpa tröskplatsen av dig. Jag ska bygga ett altare där åt Herren, så att folkets plåga upphör.” 22”Ta den, min herre och kung, och offra som du vill”, sa Aravna. ”Här är boskap till brännoffret och tröskverktygen och oken till ved! 23Aravna vill ge dig, kungen, alltsammans och må Herren ta emot dig nådigt!” 24Kungen svarade Aravna: ”Nej, jag vill köpa det av dig och betala för det, för jag vill inte offra ett brännoffer till Herren, min Gud, som inte kostat mig någonting.” Så köpte David tröskplatsen och boskapen och betalade femtio siklar24:24 Femtio siklar var 0,6 kilo. silver för dem.
25Där byggde David ett altare åt Herren och offrade brännoffer och gemenskapsoffer. Och då svarade Herren på hans bön för landet och lät pesten upphöra i Israel.
