1Lui Ioab i s‑a spus: „Iată, regele plânge și îl bocește pe Absalom.“ 2Astfel, în ziua aceea, victoria s‑a prefăcut în bocet pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicându‑se: „Regele este îndurerat din cauza fiului său.“ 3În aceeași zi, poporul a intrat pe furiș în cetate, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. 4Regele își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“
5Ioab a intrat în palat la rege și i‑a zis: „Tu acoperi de rușine astăzi fețele tuturor slujitorilor tăi, cei care au salvat astăzi viața ta, viața fiilor tăi și a fiicelor tale, viața soțiilor tale și viața țiitoarelor tale. 6Tu îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne spui că, pentru tine, conducătorii și slujitorii nu înseamnă nimic. Și știu că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toți astăzi am fi morți, atunci lucrul acesta ar fi fost drept în ochii tăi. 7Așadar, ridică‑te, ieși și vorbește‑le slujitorilor tăi pe placul inimii lor, căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va mai rămâne niciun om cu tine în noaptea aceasta! Astfel, această nenorocire ar fi mai mare decât toate nenorocirile care ți s‑au întâmplat din tinerețe și până astăzi.“ 8Regele s‑a ridicat și s‑a așezat la poartă. A fost înștiințat întregul popor, zicându‑se: „Iată că regele s‑a așezat la poartă!“ Și tot poporul a venit înaintea regelui.
David se întoarce la Ierusalim
Între timp Israel fugise, fiecare bărbat la cortul lui. 9În toate semințiile lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei și ziceau: „Regele ne‑a eliberat din mâna dușmanilor noștri. El a fost cel care ne‑a izbăvit din mâna filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din țară, izgonit de Absalom. 10Acum însă Absalom, pe care l‑am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneți nimic ca să‑l aduceți pe rege înapoi?“
11Când regele David a aflat ce se vorbește în tot Israelul, a trimis acest mesaj preoților Țadok și Abiatar: „Întrebați‑i pe bătrânii lui Iuda: «De ce trebuie să fiți voi cei de pe urmă care să‑l aduceți pe rege înapoi acasă? 12Voi sunteți frații mei; sunteți os din oasele mele și carne din carnea mea. Prin urmare, de ce trebuie să fiți ultimii care să‑l aduceți acasă pe rege?»“ 13Iar lui Amasa să‑i spuneți: „Nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea13 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă Dumnezeu și chiar mai mult). dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oștirii, în locul lui Ioab.“
14Regele a câștigat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca și cum aceștia ar fi fost un singur om. Ei au trimis să‑i spună regelui: „Întoarce‑te împreună cu slujitorii tăi.“ 15Regele a pornit înapoi și a ajuns la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal ca să‑l întâmpine pe rege și să‑l treacă Iordanul.
16Beniamitul Șimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s‑a grăbit să se coboare cu bărbații lui Iuda ca să‑l întâmpine pe regele David. 17Împreună cu el erau o mie de bărbați din Beniamin, precum și Țiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincisprezece fii și cei douăzeci de slujitori ai săi. Au venit în grabă la Iordan, unde era și regele. 18El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze și să facă ce crede regele de cuviință.18 Lit.: să facă ceea ce era bine în ochii regelui. Șimei, fiul lui Ghera, s‑a plecat înaintea regelui, chiar când acesta urma să traverseze Iordanul.
19El i‑a zis regelui:
– Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea și să nu‑și aducă aminte de răul pe care robul său i l‑a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, ieșea din Ierusalim. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta. 20Căci eu, robul tău, știu că am păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif20 Cu referire la semințiile din nord, dintre care Efraim și Manase (fiii lui Iosif) erau cele mai importante (vezi Ios. 18:5; Jud. 1:22). ca să‑l întâmpin pe stăpânul meu, regele.
21Abișai, fiul Țeruiei, a zis:
– Nu trebuie oare ca Șimei să fie omorât pentru că l‑a blestemat pe unsul Domnului?
22Însă David a zis:
– Ce am eu de‑a face cu voi, fii ai Țeruiei? De ce îmi sunteți astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare omorât vreun om în Israel? Nu știu eu că astăzi sunt rege peste Israel?
23Apoi regele i‑a zis lui Șimei:
– Nu vei muri.
Și regele i‑a promis printr‑un jurământ.
24În întâmpinarea regelui a venit și Mefiboșet, nepotul lui Saul. Acesta nu‑și îngrijise picioarele, nu‑și aranjase barba și nu‑și spălase hainele din ziua în care regele plecase și până când acesta sosise în pace.
25Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l‑a întrebat:
– Mefiboșet, de ce nu ai venit cu mine?
26El a răspuns:
– O, rege, stăpânul meu, robul tău, fiind olog, s‑a gândit: „Voi înșeua un măgar și, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m‑a trădat. 27L‑a defăimat pe robul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ceea ce consideri că este bine.27, 37-38 Lit.: ceea ce este bine în ochii tăi. 28Căci toți cei din familia tatălui meu nu merită nimic mai mult decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i‑ai dat voie robului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aș mai putea cere de la rege?
29Regele i‑a zis:
– De ce mai vorbești despre aceste lucruri? Am spus: tu și Țiba veți împărți pământul.
30Mefiboșet i‑a zis regelui:
– Poate să ia el chiar tot, de vreme ce stăpânul meu, regele, s‑a întors teafăr acasă.
31Ghiladitul Barzilai s‑a coborât din Roghelim și a traversat Iordanul împreună cu regele, ca să‑l însoțească până dincolo de Iordan. 32Barzilai era foarte bătrân, fiind în vârstă de optzeci de ani. El asigurase hrana regelui în timpul șederii acestuia la Mahanayim, căci era un om foarte bogat.
33Regele i‑a zis lui Barzilai:
– Însoțește‑mă, iar eu îți voi asigura hrana în timp ce ești cu mine la Ierusalim.
34Dar Barzilai i‑a zis regelui:
– Oare câți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu regele la Ierusalim? 35Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun și ceea ce este rău? Poate robul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii? Pot eu să mai ascult glasul cântăreților și ale cântărețelor? Și de ce să mai fie robul tău o povară pentru stăpânul meu, regele? 36Robul tău îl va însoți puțin pe rege dincolo de Iordan. Oricum, de ce mi‑ar oferi regele o asemenea răsplată? 37Dă‑i voie, te rog, robului tău să se întoarcă și să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântați tatăl său și mama sa. Dar iată‑l pe robul tău, Chimham. Să traverseze el împreună cu stăpânul meu, regele! Fă pentru el ceea ce consideri că este bine.
38Regele i‑a răspuns:
– Chimham va traversa cu mine, iar eu voi face pentru el ceea ce consideri că este bine. Tot ce vei alege de la mine, voi face pentru tine.
39Astfel, tot poporul a traversat Iordanul, iar după ce a traversat și regele, regele i‑a dat sărutare lui Barzilai și l‑a binecuvântat, iar acesta s‑a întors acasă. 40Regele a traversat înspre Ghilgal și împreună cu el a traversat și Chimham. Tot poporul lui Iuda, precum și jumătate din poporul lui Israel, l‑au ajutat pe rege să traverseze.
41Dar iată că toți bărbații lui Israel au venit la rege și i‑au zis:
– De ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te‑au furat și l‑au însoțit pe rege să traverseze Iordanul împreună cu familia lui și cu toți oamenii lui David?
42Toți bărbații lui Iuda le‑au răspuns bărbaților lui Israel astfel:
– Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniați pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?
43Bărbații lui Israel le‑au zis bărbaților lui Iuda:
– Noi avem dreptul la rege de zece ori mai mult decât voi. Chiar la David avem mai mult drept decât voi. Așadar, de ce ne disprețuiți? Noi am fost cei dintâi care l‑am chemat pe regele nostru înapoi.
Cuvintele bărbaților lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaților lui Israel.
约押劝告大卫
1有人告诉约押，说：“王在为押沙龙哀伤痛哭。” 2士兵们听说王为押沙龙哀痛，胜利的欢腾顿时变为一片哀愁。 3那一天，众人都静悄悄地回城去，好像败兵一样羞愧万分。 4王仍掩面痛哭：“我儿押沙龙啊！押沙龙！我儿！我儿啊！” 5约押就进到屋里，对王说：“你的仆人们救了你和你妻妾儿女的性命，你今天却使他们感到羞愧。 6仇视你的人，你倒去爱他；那些爱你的人，你反憎恶他们。这表明我王的心中根本没有我们这些将领和部下。我想，要是死去的不是押沙龙而是我们，你就高兴了。 7你现在应该出去安抚士兵们。我凭耶和华起誓，如果你不这样做，今天晚上必无一人再追随你。那将是你一生所遭遇的最大灾难！” 8于是王出去坐在城门口，众人听说后，都来到他面前。这时，跟随押沙龙的以色列人都各自逃回家去了。
大卫返回耶路撒冷
9以色列各支派的人都在纷纷议论：“王曾把我们从众仇敌和非利士人手中救出来。如今他为了躲避押沙龙而逃离本国。 10我们膏立为王的押沙龙已经死了，为什么无人说请王回来呢？”
11大卫王派人去对祭司撒督和亚比亚他说：“你们去问犹大的长老，‘全以色列已经准备迎接王回宫，你们为什么迟迟没有反应？ 12你们是王的弟兄，是王的骨肉，为什么迟迟没有迎接王回宫？’ 13你们也要对亚玛撒说，‘你是我的骨肉，要是我不立你为元帅取代约押，愿上帝重重地处罚我。’” 14王的这番话打动了所有犹大人的心，他们派人去请王和王的臣仆回来。
15王便启程回宫。他来到约旦河时，犹大人都到吉甲来迎接他，要护送他过河。 16来自巴户琳的便雅悯人基拉的儿子示每也急忙跟着犹大人赶来迎接大卫王， 17有一千便雅悯人跟示每一起去迎接大卫王。扫罗的仆人洗巴带着十五个儿子和二十个仆人也赶到约旦河。 18他们渡到河对面帮助王的家眷过河，为王效劳。王正要过河的时候，基拉的儿子示每就俯伏在他面前， 19说：“求我主饶恕仆人的罪过！仆人在我主我王离开耶路撒冷时所犯的罪，求我王不要记在心上。 20仆人自知有罪，所以今天我是整个约瑟家族中第一个迎接我主我王的人。” 21洗鲁雅的儿子亚比筛说：“示每曾经咒骂耶和华所膏立的君王，难道不应该处死他吗？” 22大卫说：“洗鲁雅的儿子，你为何这样说话？你今天是在跟我作对。今天在以色列怎么可以处死人呢？难道我不知道今天我是以色列的王吗？” 23于是大卫起誓不杀示每。
24扫罗的孙子米非波设也来迎接王。从王离开那天，直到大卫平安回来之日，他没有修过脚，没有剃过胡子，也没有洗过衣服。 25他到耶路撒冷来迎接王，王问他：“米非波设，当时你为什么不跟我一起走呢？” 26米非波设答道：“我主我王，我是瘸腿的，我本想预备一头驴骑着与我王同去，是我的仆人洗巴欺骗了我。 27他在我主我王面前毁谤我。我主我王就像上帝的天使，请王定夺。 28我父全家在我主我王面前都是该死的，但王却让我与王同席吃饭，我还能向王要求什么呢？” 29王对他说：“不要再提这事了，我决定让你和洗巴平分土地。” 30米非波设说：“把土地都给他吧，我主我王平安地回来就好了。”
31基列人巴西莱也从罗基琳下来护送王过约旦河，然后送王上路。 32那时，巴西莱已经是八十高龄了。王留在玛哈念的时候，他曾供应王食物，因为他非常富有。 33王对巴西莱说：“你跟我一同回耶路撒冷，我会照顾你。” 34巴西莱说：“我何必跟王一同去耶路撒冷呢？我还能活多久呢？ 35我已经八十岁了，美丑难分，食不知味，乐不辨音，何必为我主我王添麻烦呢？ 36仆人只不过是陪王过约旦河，王何必给我这么大的赏赐呢？ 37请准我回去，我好死在故乡，葬在父母的墓旁。这里有王的仆人金罕，让他跟我主我王一起去。你看怎么好，就怎么对待他吧。” 38王说：“金罕可以跟我去，我会照你的心愿待他。无论你有什么要求，我都会答应你。” 39王和众人过了约旦河以后，就亲吻巴西莱，为他祝福。巴西莱返回了家乡。
40王过河后，来到吉甲，金罕跟随着他。护送王的有犹大的士兵和半数的以色列士兵。 41后来，所有的以色列人来见大卫，说：“为什么我们的弟兄犹大人偷偷地送王、王的家眷和王的部下渡河？” 42犹大人答道：“我们这样做是因为王是我们的亲族。你们为什么生气呢？难道我们吃了王的供应，得了什么礼物吗？” 43以色列人说：“但我们以色列人十个支派和王有十份的情分，你们为什么轻视我们？难道不是我们首先提出要请王回来的吗？”
但犹大人的态度比以色列人还要强硬。
