Iehu uns rege peste Israel
1Profetul Elisei l‑a chemat pe unul dintre fiii profeților și i‑a zis: „Încinge‑ți coapsele, ia în mâna ta această sticluță cu untdelemn și du‑te în Ramotul Ghiladului. 2Când vei ajunge acolo, caută‑l pe Iehu, fiul lui Iehoșafat, fiul lui Nimși. Intră, ia‑l dintre frații lui și du‑l într‑o odaie separată. 3Ia apoi sticluța cu untdelemn și toarnă untdelemnul pe capul lui, zicând: «Așa vorbește Domnul: ‘Te ung rege peste Israel!’» După aceea deschide ușa și fugi fără să te oprești.“
4Tânărul profet a plecat spre Ramotul Ghiladului. 5Când a ajuns, căpeteniile oștirii stăteau împreună.
El a zis:
– Căpetenie, am un mesaj pentru tine!
– Pentru care dintre noi? a întrebat Iehu.
– Pentru tine, căpetenie, a răspuns el.
6Iehu s‑a ridicat și a intrat în casă. Tânărul i‑a turnat untdelemnul pe cap și i‑a zis:
– Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te ung rege peste Israel, poporul Domnului. 7Să distrugi familia lui Ahab, stăpânul tău, ca astfel să răzbun sângele robilor Mei, profeții, și sângele tuturor slujitorilor Domnului, vărsat de Izabela. 8Va pieri toată familia lui și voi nimici în Israel pe orice bărbat al lui Ahab, fie rob, fie liber. 9Voi face familiei lui Ahab așa cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și așa cum am făcut familiei lui Bașa, fiul lui Ahia. 10Câinii o vor devora pe Izabela pe ogorul din Izreel și nu o va înmormânta nimeni.“ Apoi a închis ușa și a fugit.
11Când a ieșit Iehu la slujitorii stăpânului său, aceștia l‑au întrebat:
– Toate bune? De ce a venit acest nebun la tine?
El le‑a răspuns:
– Voi îl știți pe omul acesta și știți ce poate spune.
12Ei au zis:
– Minciună! Istorisește‑ne acum!
Iehu a răspuns:
– El mi‑a zis chiar așa: „Așa vorbește Domnul: «Te ung rege peste Israel!»“
13Ei s‑au grăbit să‑și ia mantiile și să le pună sub el, pe treptele goale.13 Lit.: osul treptelor. Apoi au sunat din trâmbiță13 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. și au zis: „Iehu este rege!“
Ioram și Ahazia uciși de Iehu
(2 Regi 22:7-9)
14Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iehoșafat, fiul lui Nimși, împotriva lui Ioram. (Ioram se afla în Ramotul Ghiladului, el și tot Israelul, ca să‑l păzească de Hazael, regele Aramului. 15Fiind rănit, regele Ioram s‑a întors la Izreel pentru a se vindeca de rănile pe care i le făcuseră arameii în timpul războiului cu Hazael, regele Aramului.)
Iehu a zis:
– Dacă aceasta este și dorința voastră, atunci nu lăsați pe nimeni să scape din cetate, ca nu cumva să se ducă să istorisească aceasta în Izreel.
16Apoi Iehu a încălecat și s‑a dus la Izreel, căci Ioram se odihnea acolo, iar Ahazia, regele lui Iuda, coborâse să‑l vadă.
17Străjerul care stătea pe turnul din Izreel a văzut ceata lui Iehu venind și a zis:
– Văd o ceată!
Ioram a zis:
– Ia un călăreț și trimite‑l ca să‑i întâmpine și să‑i întrebe: „Este pace?“
18Călărețul s‑a dus să‑l întâmpine și a zis:
– Așa vorbește regele: „Este pace?“
Iehu i‑a răspuns:
– Ce te privește pe tine dacă este pace!? Treci înapoia mea!
Străjerul a anunțat, zicând:
– Mesagerul s‑a dus până la ei, dar nu se mai întoarce!
19Atunci el a trimis un al doilea călăreț, care a ajuns la ei și a zis:
– Așa vorbește regele: „Este pace?“
Iehu a răspuns:
– Ce te privește pe tine dacă este pace? Treci înapoia mea!
20Străjerul a anunțat, zicând:
– A ajuns până la ei, dar nu se mai întoarce! Modul de mânuire a carului este ca a lui Iehu, fiul lui Nimși, căci el mână ca un nebun.
21Atunci Ioram a zis:
– Înhamă!
După ce au înhămat caii la car, Ioram, regele lui Israel, și Ahazia, regele lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, și s‑au dus ca să‑l întâlnească pe Iehu. Ei l‑au găsit în ogorul izreelitului Nabot.
22Când Ioram l‑a văzut pe Iehu, a zis:
– Este pace, Iehu?
Acesta a răspuns:
– Cum să fie pace atât timp cât vor continua curviile mamei tale, Izabela, și vrăjitoriile ei cele multe?
23Atunci Ioram a întors frâiele23 Lit.: a întors mâinile lui. și a fugit, zicându‑i lui Ahazia:
– Înșelătorie, Ahazia!
24Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată puterea și l‑a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata i‑a străpuns inima, iar el s‑a prăbușit în car. 25Iehu i‑a zis ofițerului său, Bidkar: „Ia‑l și aruncă‑l pe ogorul izreelitului Nabot, căci, adu‑ți aminte că, atunci când călăream împreună, în urma tatălui său, Ahab, Domnul a pronunțat împotriva lui rostirea aceasta: 26«Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui, zice Domnul, și te voi face cu siguranță să plătești chiar în acest ogor, zice Domnul!»26 Vezi 1 Regi 21:19. Ia‑l deci și aruncă‑l pe ogor, potrivit Cuvântului Domnului.“
27Când a văzut lucrul acesta, Ahazia, regele lui Iuda, a fugit spre Bet‑Hagan. Iehu l‑a urmărit și a zis: „Omorâți‑l și pe el!“ Și l‑au lovit în car, la înălțimea Gur, care este lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido și a murit acolo. 28Slujitorii lui l‑au dus într‑un car la Ierusalim și l‑au înmormântat în mormântul lui, alături de părinții săi, în Cetatea lui David. 29Ahazia ajunsese rege al lui Iuda în al unsprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab.
Izabela ucisă de Iehu
30Apoi Iehu a venit la Izreel. Când a auzit Izabela, și‑a vopsit ochii, și‑a împodobit capul și s‑a așezat la fereastră.
31În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis:
– Este pace, Zimri, ucigașul stăpânului său?
32El și‑a ridicat fața spre fereastră și a zis:
– Cine este de partea mea? Cine?
Atunci doi sau trei demnitari s‑au uitat în jos înspre el.
33El a zis:
– Aruncați‑o jos!
Ei au aruncat‑o jos, și sângele ei a țâșnit pe zid și pe cai. Iehu a călcat‑o în picioare. 34Apoi Iehu a intrat în palat. După ce a mâncat și a băut, a zis: „Îngrijiți‑vă de blestemata aceea și îngropați‑o, căci a fost fiică de rege.“ 35Dar când au ajuns la ea, ca s‑o îngroape, n‑au mai găsit din ea decât craniul, picioarele și palmele mâinilor. 36Ei s‑au întors și l‑au înștiințat pe Iehu, care a zis: „Acesta este Cuvântul Domnului, pe care El îl spusese prin robul Său, Ilie tișbitul: «Câinii vor devora carnea Izabelei36 Vezi 1 Regi 21:23. în ogorul din Izreel. 37Și cadavrul Izabelei va fi, în ogorul lui Izreel, asemenea gunoiului de pe câmpie, astfel încât nu vor putea zice: ‘Aceasta este Izabela!’»“
Jehu blir smord till kung i Israel
1Under tiden hade profeten Elisha kallat till sig en i profetskaran. ”Fäst upp dina kläder, ta med dig denna oljeflaska och gå till Ramot i Gilead”, sa han till honom. 2”När du kommer dit, sök efter Jehu, som är son till Nimshis son Joshafat. Gå till honom, där han är bland de andra, och för in honom i det innersta rummet. 3Ta sedan flaskan och häll oljan över hans huvud och säg till honom: ’Så säger Herren: ”Jag har smort dig till kung över Israel.” ’ Öppna sedan dörren och spring därifrån för allt vad du kan!”
4Den unge mannen, profeten, gick till Ramot i Gilead. 5När han kom dit fick han se arméofficerarna sitta där tillsammans. ”Jag kommer med ett meddelande till dig, general”, sa han. ”Till vem av oss?” frågade Jehu. ”Till dig”, svarade den unge profeten.
6Jehu gick upp och gick med in i huset. Där hällde profeten oljan över hans huvud och sa: ”Så säger Herren, Israels Gud: ’Jag smörjer dig till kung över Herrens folk, Israel. 7Du ska utrota din herre Achavs familj. Du ska hämnas mina tjänare profeters död och alla andra Herrens tjänares som dödades av Isebel. 8Hela Achavs familj måste utplånas. Jag ska utrota varje man, slav såväl som fri, av hans släkt i Israel. 9Jag ska låta det gå med Achavs familj som det gick med Nevats son Jerobeams och Achias son Bashas familjer. 10Hundarna ska äta upp Isebel vid Jisreel, och ingen kommer att begrava henne.’ ”
Sedan öppnade han dörren och sprang sin väg.
11Jehu gick tillbaka till sin herres officerare och en av dem frågade: ”Vad ville den där galningen? Är allt som det ska vara?” ”Ni vet mycket väl vad en sådan där pratar”, svarade Jehu. 12”Nej, det där är inte sant. Tala om för oss vad han sa!” sa de.
Då avslöjade han för dem vad den unge mannen hade sagt: ”Så säger Herren: ’Jag smörjer dig till kung över Israel.’ ”
13De tog omedelbart av sig sina mantlar och bredde ut dem över trappan där Jehu stod, blåste i horn och ropade: ”Jehu är kung!”
Jehu dödar Joram och Achasja
(2 Krön 22:7-9)
14Så gjorde alltså Jehu, son till Joshafat och sonson till Nimshi, en sammansvärjning mot kung Joram. Joram hade själv varit med armén vid Ramot i Gilead för att försvara Israel mot Hasael, den arameiske kungen, 15men han hade vänt tillbaka till Jisreel för att återhämta sig från såren som araméerna hade tillfogat honom i striden mot Arams kung Hasael.
Jehu sa: ”Om ni så vill, låt inte någon fly till Jisreel för att berätta vad som har hänt!” 16Jehu steg sedan upp i en vagn och for själv till Jisreel där Joram låg. Kung Achasja i Juda hade också kommit dit för att få träffa Joram. 17När vakten i Jisreels torn såg Jehu och hans sällskap närma sig, ropade han: ”Jag ser en trupp i antågande!”
”Skicka ut en ryttare och ta reda på om allt är väl”, befallde Joram. 18En soldat red omedelbart iväg för att möta truppen. ”Kungen vill veta om allt är väl”, sa han. ”Vad har du med det att göra?” svarade Jehu. ”Följ efter mig bara!”
Vakten meddelade att sändebudet hade mött dem men inte vänt tillbaka. 19Kungen skickade då ut ytterligare en ryttare. Han red fram och frågade i kungens namn om allt var väl.
”Vad har du med det att göra?” sa Jehu. ”Följ efter mig bara!” 20”Han har nått fram till dem men kommer inte heller tillbaka!” ropade vakten. ”Det måste vara Jehu, Nimshis son, för han kör som en galning.”
21”Skynda er att göra i ordning min vagn!” befallde då Joram. Man gjorde då i ordning en vagn. Sedan for Joram, Israels kung, och Achasja, Juda kung, iväg för att möta Jehu. De möttes på den åker som hade tillhört jisreeliten Navot. 22När Joram såg Jehu, frågade han: ”Är allt väl, Jehu?”
”Hur skulle det kunna vara det, så länge alla din mor Isebels avgudar och trolldomskonster finns kvar?” svarade Jehu.
23Då vände kung Joram med sin vagn och flydde. ”Förräderi, Achasja!” ropade han.
24Jehu tog sin båge och sköt iväg en pil som träffade Joram mellan skuldrorna. Pilen gick rakt in i hjärtat, och han sjönk död ner i sin vagn.
25Jehu sa till sin adjutant Bidkar: ”Kasta ut honom på jisreeliten Navots åker. Kom ihåg hur du och jag en gång red här tillsammans med hans far Achav och hur Herren uttalade följande profetia om honom: 26’Så sant som jag igår såg Navots och hans söners blod spillas, ska jag nu betala igen’, säger Herren. Ta nu honom och kasta ut honom här på åkern, precis som Herren sa!”
27När kung Achasja av Juda såg detta, flydde han utmed vägen mot Bet Haggan. Jehu jagade efter honom och ropade: ”Skjut honom också!”
Då sköt de och sårade honom i hans vagn där vägen stiger till Gurhöjden, nära Jivleam, men han lyckades ändå fortsätta ända fram till Megiddo innan han dog. 28Hans tjänare förde honom i vagnen till Jerusalem, där de begravde honom bland hans förfäder i Davids stad. 29Achasjas regering över Juda hade börjat i det elfte året av kung Jorams, Achavs sons, regering.
Isebels grymma död
30När Isebel fick höra att Jehu hade kommit till Jisreel, sminkade hon ögonen, satte upp håret och slog sig ner vid ett fönster. 31När Jehu kom i porten, ropade hon åt honom: ”Är allt väl, Simri, du som mördade din herre?”
32Då såg Jehu upp mot fönstret och ropade: ”Vem är på min sida?” Då tittade ett par tre hovmän ut genom fönstret. 33”Kasta ner henne!” ropade Jehu. Då kastade de ner henne, och hennes blod stänkte upp mot muren och på hästarna som trampade ner henne.
34Sedan gick Jehu in i palatset för att äta. Efter måltiden sa han: ”Någon får väl gå och begrava den där förbannade kvinnan. Hon var ju ändå dotter till en kung.”
35Men när de kom för att begrava henne, fann de bara hennes skalle, fötter och händer.
36När de kom tillbaka och berättade det för Jehu, sa han: ”Det är precis vad Herren sa. Han talade om för sin tjänare Elia från Tishbe att hundar skulle äta upp hennes kött på Jisreels mark, 37och att hennes kropp skulle spridas som gödsel över Jisreels mark, så att ingen skulle kunna säga: Detta var Isebel.”
