2 Regi 3 – NTLR & VCB

Nouă Traducere În Limba Română

2 Regi 3:1-27

Campania lui Ioram împotriva moabiților

1Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doisprezece ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, totuși nu cum făcuse tatăl său și mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui Baal2 Probabil imagini din piatră ale zeului canaanit al fertilității., pe care‑l făcuse tatăl său. 3El însă a săvârșit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s‑a depărtat de ele.

4Meșa, regele Moabului, era crescător de oi și era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor. 5Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s‑a răsculat împotriva regelui lui Israel. 6Regele Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat întregul Israel.

7El a plecat și a trimis la Iehoșafat, regele lui Iuda, să‑i spună:

– Regele Moabului s‑a răsculat împotriva mea. Vii cu mine la luptă împotriva Moabului?

Acesta a răspuns:

– Mă voi sui! Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi.

8Apoi a întrebat:

– Pe care drum să ne suim?

Ioram a răspuns:

– Pe drumul prin pustia Edomului.

9Regele lui Israel, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de șapte zile, n‑a mai fost apă pentru tabără și pentru animalele care mergeau alături de ei.

10Atunci regele lui Israel a zis:

– Ah, Domnul i‑a chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului?

11Dar Iehoșafat a zis:

– Nu este aici niciun profet al Domnului prin care să‑L întrebăm pe Domnul?

Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:

– Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care obișnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie11 Aluzie la faptul că Elisei fusese slujitorul lui Ilie..

12Iehoșafat a zis:

– Cuvântul Domnului este cu el!

Atunci regele lui Israel, Iehoșafat și regele Edomului au coborât la el.

13Elisei i‑a zis regelui lui Israel:

– Ce am eu de‑a face cu tine? Du‑te la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale!

Regele lui Israel i‑a răspuns:

– Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului.

14Elisei a zis:

– Viu este Domnul Oștirilor14 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte]., înaintea Căruia stau, că, dacă nu l‑aș avea în vedere pe Iehoșafat, regele lui Iuda, nici nu m‑aș uita la tine, și nici nu te‑aș vedea. 15Acum, aduceți‑mi un cântăreț cu o harfă.

În timp ce cântărețul cânta, mâna Domnului a fost peste Elisei, 16și el a zis: „Așa vorbește Domnul: «Faceți în acest ued16 Vale sau albie de râu secată, din ținuturile aride, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. groapă lângă groapă, 17pentru că – așa vorbește Domnul – deși nu veți vedea vânt sau ploaie, uedul acela se va umple cu apă și veți bea atât voi, cât și vitele și animalele voastre. 18Însă acesta este un lucru mărunt în ochii Domnului. El îl va da și pe Moab în mâinile voastre. 19Veți cuceri toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia fiecare copac bun, veți astupa izvoarele de apă și veți distruge cu pietre fiecare ogor bun.»“

20În dimineața următoare, în timp ce se aducea darul de mâncare, iată că a venit apă de pe drumul dinspre Edom, și pământul s‑a umplut de apă.

21Atunci toți moabiții, când au auzit că regii au pornit la luptă împotriva lor, i‑au chemat pe toți aceia care erau în stare să poarte armele, tineri și bătrâni, și au stat la hotar. 22Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, soarele strălucea deasupra apelor și moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. 23„Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s‑au luptat între ei și s‑au omorât unii pe alții! Acum, la pradă, Moab!“

24Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliții s‑au ridicat și i‑au lovit pe moabiți până când aceștia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în țară și au învins Moabul. 25Le‑au cucerit cetățile, au aruncat fiecare pietre în orice ogor bun, umplându‑le astfel cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile25 Lit.: pietrele. cetății Chir-Hareset, însă prăștiașii au înconjurat‑o și au cucerit‑o.

26Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să‑și croiască drum până la regele Edomului, dar n‑au putut. 27Atunci l‑a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui, și l‑a adus ca ardere‑de‑tot pe zidul cetății. Era mare mânie împotriva lui Israel. Ei s‑au retras de la regele Moabului și s‑au întors în țară.

Vietnamese Contemporary Bible

2 Các Vua 3:1-27

Chiến Tranh Giữa Ít-ra-ên và Mô-áp

1Giô-ram, con A-háp lên làm vua Ít-ra-ên vào năm thứ mười tám đời Giô-sa-phát vua Giu-đa, và cai trị mười hai năm tại Sa-ma-ri. 2Vua làm điều ác trước mặt Chúa Hằng Hữu, nhưng có điểm khá hơn cha mẹ mình là vua dẹp trụ thờ Ba-anh do vua cha dựng lên. 3Tuy nhiên, Giô-ram không từ bỏ tội Giê-rô-bô-am, con Nê-bát, đã phạm và tội lôi kéo dân chúng phạm tội theo.

4Lúc ấy, Mê-sa vua Mô-áp nuôi rất nhiều chiên. Hằng năm vua nạp cống cho vua Ít-ra-ên 100.000 con chiên và lông của 100.000 chiên đực. 5Nhưng từ ngày A-háp mất, vua Mô-áp nổi lên chống lại Ít-ra-ên. 6Vua Giô-ram, Ít-ra-ên từ Sa-ma-ri đi khắp nơi trong nước chiêu mộ quân sĩ. 7Đồng thời, vua sai sứ giả hỏi Giô-sa-phát, vua Giu-đa: “Vua Mô-áp phản loạn. Vua sẵn lòng cùng tôi đi đánh Mô-áp không?”

Vua Giu-đa đáp: “Vâng, tôi ra trận với vua. Dân tôi và ngựa tôi sẵn sàng cho vua điều động.3:7 Nt: Tôi như vua, dân tôi như dân vua, ngựa tôi như ngựa vua

8Ta sẽ tiến quân theo lối nào?”

Giô-ram đáp: “Lối hoang mạc Ê-đôm.”

9Vậy, vua Ít-ra-ên và vua Giu-đa, có cả vua Ê-đôm theo, kéo quân đi vòng trong hoang mạc bảy ngày. Trong cuộc hành quân, họ thiếu nước cho người và thú vật uống.

10Vua Ít-ra-ên than: “Chúa Hằng Hữu gọi ba chúng ta đến đây để nạp cho người Mô-áp rồi!”

11Giô-sa-phát hỏi: “Ở đây không có tiên tri nào của Chúa Hằng Hữu cho chúng ta cầu hỏi Ngài sao?”

Một cận thần của vua Ít-ra-ên lên tiếng: “Có Ê-li-sê, con Sa-phát, là môn đệ của Ê-li trước kia.”3:11 Nt người đổ nước trên tay Ê-li

12Giô-sa-phát nói: “Người ấy sẽ nói lời của Chúa Hằng Hữu cho chúng ta.” Vậy, cả ba vua đi đến gặp Ê-li-sê.

13Ê-li-sê nói với vua Ít-ra-ên: “Vua đến đây làm gì? Sao không đi tìm các tiên tri của cha mẹ vua?”

Vua Ít-ra-ên đáp: “Không! Vì Chúa Hằng Hữu có gọi chúng ta đến đây để nạp cho người Mô-áp.”

14Ê-li-sê nói: “Tôi thề trước Chúa Hằng Hữu Toàn Năng là Đấng tôi phục vụ, nếu không nể Giô-sa-phát vua Giu-đa, tôi chẳng nhìn vua đâu. 15Bây giờ, xin đem đến đây một nhạc sĩ.”

Khi nhạc sĩ tấu nhạc, quyền năng của Chúa Hằng Hữu đến với Ê-li-sê. 16Ông nói: “Chúa Hằng Hữu phán bảo đào thật nhiều hào hố trong thung lũng này. 17Vì Chúa Hằng Hữu có phán rằng người ta sẽ không thấy mưa gió, nhưng cả thung lũng sẽ đầy nước cho người và thú vật uống. 18Việc này đối với Chúa Hằng Hữu chỉ là chuyện nhỏ, vì Ngài sẽ cho Ít-ra-ên thắng quân Mô-áp! 19Các vua sẽ chiếm hết các thành kiên cố và phồn thịnh nhất của họ, sẽ đốn ngã cây có trái, chận các dòng nước và lấy đá phá hủy những đồng ruộng phì nhiêu.”

20Sáng hôm sau, vào giờ dâng tế lễ, nước từ hướng Ê-đôm chảy đến, cho đến khi khắp miền ấy ngập cả nước.

21Khi người Mô-áp nghe tin các vua liên minh kéo quân đánh, liền kêu gọi tất cả những người đến tuổi có thể mang binh khí. Và họ kéo quân ra trấn giữ biên giới. 22Nhưng hôm sau, khi mặt trời mọc, người Mô-áp thức dậy thấy nước phản chiếu ánh mặt trời đỏ rực, tưởng là máu. 23Họ nói với nhau: “Chắc các vua ấy đánh giết lẫn nhau rồi. Bây giờ anh em ta chỉ việc đi thu chiến lợi phẩm!”

24Nhưng khi quân Mô-áp đến doanh trại Ít-ra-ên, người Ít-ra-ên xông ra chém giết. Quân Mô-áp bỏ chạy. Ít-ra-ên đuổi theo đến đất địch 25phá tan các thành phố, lấy đá lấp các đồng ruộng phì nhiêu, chận các dòng nước, đốn cây có trái. Cuối cùng, chỉ còn vách thành Kiệt Ha-rê-sết trơ trọi, nhưng rồi cũng bị đội quân bắn đá vây quanh triệt hạ.

26Vua Mô-áp thấy không cự địch nổi, mới đem theo 700 kiếm thủ, định chọc thủng phòng tuyến của vua Ê-đôm để thoát thân, nhưng không thành công. 27Túng thế, vua Mô-áp bắt trưởng nam của mình là người sẽ lên ngôi kế vị đem lên tường thành tế sống. Quân Ít-ra-ên cảm thấy ghê rợn nên rút về nước.