Căderea Ierusalimului, distrugerea Casei Domnului și exilul poporului
1În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată armata sa. Ei și‑au așezat tabăra înaintea cetății și au zidit întărituri de jur împrejurul ei. 2Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de‑al unsprezecelea an al regelui Zedechia.
3În ziua a noua a lunii a patra3 Vezi Ier. 52:6., foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul țării nu mai avea nimic de mâncare. 4Atunci s‑a pătruns în cetate, astfel că toți războinicii au fugit noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii4 babilonienii; [peste tot în capitol]. înconjurau cetatea. Ei au luat‑o pe drumul spre Araba4 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie; de obicei se referă la Valea Iordanului., 5însă armata caldeenilor l‑a urmărit pe rege și l‑a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată armata lui se împrăștiase de lângă el. 6Ei l‑au capturat pe rege și l‑au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, unde a fost rostită o sentință împotriva lui. 7Ei i‑au înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. Apoi lui Zedechia i‑au scos ochii, l‑au legat cu lanțuri de bronz și l‑au dus în Babilon.
8În ziua a șaptea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an8 August 586 î.Cr. al împăratului Nebucadnețar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, un slujitor al împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. 9El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui și tuturor caselor din Ierusalim. El a dat foc tuturor caselor mari. 10Toată armata caldeenilor, care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului. 11Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate poporul care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului și restul mulțimii. 12Totuși, căpetenia gărzilor a lăsat în țară câțiva oameni săraci ca să lucreze viile și câmpurile.
13Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum și piedestalele și „marea“ din bronz care erau în Casa Domnului și au dus bronzul la Babilon. 14Au luat vasele, lopețile, mucarnițele, farfuriile și toate uneltele de bronz cu care preoții făceau slujba. 15Căpetenia gărzilor a mai luat fărașele pentru cărbuni și cupele – tot ce era de aur sau de argint. 16Cei doi stâlpi, „marea“ și piedestalele, toate aceste obiecte de bronz pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. 17Fiecare stâlp era înalt de optsprezece coți17 Aproximativ 9 m. și avea deasupra un capitel de bronz. Înălțimea capitelului era de trei coți17 Aproximativ 1,5 m., capitelul având de jur împrejur o rețea și rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu rețeaua lui, era la fel.
18Căpetenia gărzilor i‑a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Țefania, următorul preot în rang și pe cei trei paznici ai porții. 19Din cetate a luat un demnitar care avea în subordine războinici și încă cinci oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiți în cetate. L‑a mai luat pe scribul conducătorului oștirii, care recruta bărbați din poporul țării, și pe încă șaizeci de bărbați din poporul țării, care fuseseră găsiți tot în cetate. 20Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i‑a luat și i‑a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 21Acolo, la Ribla, în țara Hamat, împăratul Babilonului i‑a lovit și i‑a omorât.
Astfel, Iuda a fost dus în captivitate, departe de țara lui.
Guvernarea lui Ghedalia peste Iuda
(Ier. 40:7-9; 41:1-3)
22Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l‑a pus conducător peste poporul rămas în țara lui Iuda, – pe care el îl lăsase acolo –, pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan. 23Când toți conducătorii oștirilor și oamenii lor au auzit că împăratul Babilonului l‑a pus conducător pe Ghedalia, au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, la Mițpa. Aceștia erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul netofatitului Tanhumet și Iaazania, fiul unui maacatit. 24Ghedalia le‑a jurat lor și oamenilor lor și le‑a zis: „Nu vă temeți de slujitorii caldeenilor! Rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului și vă va fi bine!“
25Dar în luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, care era de sămânță regală, a venit împreună cu zece oameni, l‑au lovit pe Ghedalia și acesta a murit. El i‑a ucis și pe iudeii și caldeenii care erau cu acesta la Mițpa. 26Atunci tot poporul, de la mic la mare, și conducătorii oștirilor s‑au ridicat și au plecat în Egipt, pentru că se temeau de caldeeni.
Eliberarea lui Iehoiachin din temniță
(Ier. 52:31-34)
27În al treizeci și șaptelea an de captivitate a lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci și șaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak27 Cunoscut și ca Amel-Marduk. [562–560 î.Cr.], împăratul Babilonului, în primul an al domniei lui, i‑a înălțat capul lui Iehoiachin, regele lui Iuda, eliberându‑l din temniță. 28I‑a vorbit cu bunătate și i‑a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. 29Iehoiachin și‑a schimbat hainele de întemnițat și pentru tot restul vieții sale a mâncat la masa împăratului. 30Împăratul s‑a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin în toate zilele vieții lui.
1Nebuchadnezzar was king of Babylon. He marched out against Jerusalem. His whole army went with him. It was in the ninth year of the rule of Zedekiah. It was on the tenth day of the tenth month. Nebuchadnezzar set up camp outside the city. He brought in war machines all around it. 2It was surrounded until the 11th year of King Zedekiah’s rule.
3By the ninth day of the fourth month, there wasn’t any food left in the city. So the people didn’t have anything to eat. 4Then the Babylonians broke through the city wall. Judah’s whole army ran away at night. They went out through the gate between the two walls near the king’s garden. They escaped even though the Babylonians surrounded the city. Judah’s army ran toward the Arabah Valley. 5But the Babylonian army chased King Zedekiah. They caught up with him in the plains near Jericho. All his soldiers were separated from him. They had scattered in every direction. 6The king was captured.
He was taken to the king of Babylon at Riblah. That’s where Nebuchadnezzar decided how he would be punished. 7Nebuchadnezzar’s men killed the sons of Zedekiah. They forced him to watch it with his own eyes. Then they poked out his eyes. They put him in bronze chains. And they took him to Babylon.
8Nebuzaradan was an official of the king of Babylon. In fact, he was commander of the royal guard. He came to Jerusalem. It was in the 19th year that Nebuchadnezzar was king of Babylon. It was on the seventh day of the fifth month. 9Nebuzaradan set the Lord’s temple on fire. He also set fire to the royal palace and all the houses in Jerusalem. He burned down every important building. 10The whole Babylonian army broke down the walls around Jerusalem. That’s what the commander told them to do. 11Some people still remained in the city. But Nebuzaradan the commander took them away as prisoners. He also took the rest of the people of the land. That included those who had joined the king of Babylon. 12But the commander left behind some of the poorest people of the land. He told them to work in the vineyards and fields.
13The Babylonian army destroyed the Lord’s temple. They broke the bronze pillars into pieces. They broke up the bronze stands that could be moved around. And they broke up the huge bronze bowl. Then they carried the bronze away to Babylon. 14They also took away the pots, shovels, wick cutters and dishes. They took away all the bronze objects used for any purpose in the temple. 15The commander of the royal guard took away the shallow cups for burning incense. He took away the sprinkling bowls. So he took away everything made out of pure gold or silver.
16The bronze was more than anyone could weigh. It included the bronze from the two pillars, the huge bowl and the stands. Solomon had made all those things for the Lord’s temple. 17Each pillar was 27 feet high. The bronze top of one pillar was four and a half feet high. It was decorated with a set of bronze chains and pomegranates all around it. The other pillar was just like it. It also had a set of chains.
18The commander of the guard took some prisoners. They included Seraiah the chief priest and Zephaniah the priest who was next in rank. They also included the three men who guarded the temple doors. 19Some people were still left in the city. The commander took as a prisoner the officer who was in charge of the fighting men. He took the five men who gave advice to the king. He also took the secretary. He was the chief officer in charge of getting the people of the land to serve in the army. And he took 60 of those people serving in the army who were still in the city. 20Nebuzaradan the commander took all of them away. He brought them to the king of Babylon at Riblah. 21There the king had them put to death. Riblah was in the land of Hamath.
So the people of Judah were taken as prisoners. They were taken far away from their own land.
22Nebuchadnezzar, the king of Babylon, had left some people behind in Judah. He appointed Gedaliah to govern them. Gedaliah was the son of Ahikam. Ahikam was the son of Shaphan. 23All of Judah’s army officers and their men heard about what had happened. They heard that the king had appointed Gedaliah as governor. So they came to Gedaliah at Mizpah. Ishmael, the son of Nethaniah, came. So did Johanan, the son of Kareah. Seraiah, the son of Tanhumeth, also came. And so did Jaazaniah, the son of the Maakathite. All their men came too. Seraiah was from Netophah. 24Gedaliah promised to help them and their men. He spoke in a kind way to them. He said, “Don’t be afraid of the Babylonian officials. Make your homes in the land of Judah. Serve the king of Babylon. Then things will go well with you.”
25But in the seventh month Ishmael, the son of Nethaniah, came with ten men. He killed Gedaliah. He also killed the people of Judah and the Babylonians who were with Gedaliah at Mizpah. Nethaniah was the son of Elishama. Ishmael was a member of the royal family. 26After he had killed Gedaliah, all the people ran away to Egypt. Everyone from the least important of them to the most important ran away. The army officers went with them. All of them went to Egypt because they were afraid of the Babylonians.
Jehoiachin Is Set Free
27Awel-Marduk set Jehoiachin, the king of Judah, free from prison. It was in the 37th year after Jehoiachin had been taken away to Babylon. It was also the year Awel-Marduk became king of Babylon. It was on the 27th day of the 12th month. 28Awel-Marduk spoke kindly to Jehoiachin. He gave him a place of honor. Other kings were with Jehoiachin in Babylon. But his place was more important than theirs. 29So Jehoiachin put his prison clothes away. For the rest of Jehoiachin’s life the king provided what he needed. 30The king did that for Jehoiachin day by day as long as he lived.
