Boala și însănătoșirea lui Ezechia
(2 Cron. 32:24; Is. 38:1-8, 21-22)
1În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i‑a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pune‑ți casa în rânduială căci vei muri. Nu vei mai trăi.»“
2Atunci Ezechia s‑a întors cu fața spre perete și s‑a rugat Domnului, zicând: 3„Oh, Doamne, adu‑Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine în ochii Tăi.“ Și Ezechia a plâns cu amar.
4Isaia nu ieșise încă din curtea din mijloc, când, Cuvântul Domnului i‑a vorbit, zicând: 5„Întoarce‑te și spune‑i lui Ezechia, conducătorul poporului Meu, astfel: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți‑am auzit rugăciunea și ți‑am văzut lacrimile. Iată că te voi vindeca. În a treia zi te vei sui la Casa Domnului. 6Voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani, te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate de dragul Meu și de dragul lui David, robul Meu.’»“
7Apoi Isaia a zis: „Aduceți o turtă de smochine!“ Ei au adus‑o și au pus‑o pe bubă, și el a trăit.
8Ezechia îl întrebase pe Isaia:
– După ce semn voi ști că Domnul mă va vindeca și mă voi sui la Casa Domnului a treia zi?
9Isaia îi răspunsese:
– Acesta este semnul din partea Domnului pentru tine, prin care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l‑a rostit: „Să treacă umbra zece trepte înainte sau înapoi?“
10Ezechia răspunsese:
– E ceva neînsemnat ca umbra să treacă zece trepte înainte. Mai bine să treacă zece trepte înapoi.
11Atunci profetul Isaia L‑a chemat pe Domnul și El a făcut ca umbra să treacă înapoi zece trepte pe cadranul lui Ahaz.
Solia babiloniană la Ierusalim
(2 Cron. 32:1; Is. 39:1-8)
12În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, rege al Babilonului12 Rege al Babilonului (721–710 î.Cr.; 703–702 î.Cr.). În anul 705 î.Cr. profită de moartea lui Sargon II (721–705 î.Cr.) și caută să încheie alianțe militare prin care să‑și recâștige tronul., i‑a trimis lui Ezechia scrisori și un dar, fiindcă auzise că Ezechia fusese bolnav. 13Ezechia i‑a ascultat și le‑a arătat tot ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile și uleiul cel scump, armamentul lui și tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său, pe care Ezechia să nu li‑l fi arătat.
14Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia și l‑a întrebat:
– Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit?
Ezechia i‑a răspuns:
– Au venit dintr‑o țară îndepărtată, din Babilon.
15Profetul l‑a întrebat:
– Ce‑au văzut în palatul tău?
Ezechia a răspuns:
– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu și n‑a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li‑l fi arătat.
16Atunci Isaia i‑a zis lui Ezechia:
– Ascultă Cuvântul Domnului: 17„Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău și tot ce au agonisit părinții tăi până în ziua aceasta, va fi dus în Babilon. Nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 18Unii dintre propriii tăi fii, care ți s‑au născut, îți vor fi luați și vor fi făcuți eunuci în palatul împăratului Babilonului.“
19Ezechia i‑a zis lui Isaia:
– Cuvântul Domnului pe care l‑ai rostit este bun.
„De ce nu“, se gândea19 Sau: spunea. el, „atâta vreme cât în timpul vieții mele va fi pace și siguranță?“
20Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, cum a făcut iazul și canalul prin care a adus apă în cetate, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 21Ezechia a adormit alături de părinții săi, iar în locul lui a domnit fiul său Manase.
Hizkijas sygdom og helbredelse
1Senere blev Hizkija alvorligt syg og lå for døden. Da kom profeten Esajas til ham og sagde: „Gør dig klar til at dø, for Herren siger, du ikke bliver rask igen.”
2Esajas gik igen, og Hizkija vendte ansigtet mod væggen. 3„Åh, Herre,” tryglede han, „husk dog på, hvordan jeg altid har bestræbt mig på at adlyde dig og behage dig i alt, hvad jeg har foretaget mig.” Og han græd højt.
4Før Esajas var nået ud af paladsets gård, sagde Herren til ham: 5„Gå tilbage til Hizkija, mit folks leder, og sig til ham: Herren, din forfar Davids Gud, har hørt din bøn og set dine tårer. Jeg vil alligevel helbrede dig, så du i overmorgen kan stå op og gå ind i templet. 6Jeg vil give dig endnu 15 år at leve i, og jeg vil frelse både dig og Jerusalem fra assyrerkongen, for min egen æres skyld og for min tjener Davids skyld.”
7Derpå sagde Esajas til kongens tjenere: „Kom med et figenplaster.” Tjenerne kom så med et figenplaster og lagde det på det syge sted, for at kongen kunne blive rask.
8Hizkija spurgte Esajas: „Hvilket tegn får jeg på, at Herren virkelig vil helbrede mig, så jeg kan gå op til Herrens hus i overmorgen?”
9Esajas svarede: „Hvilket tegn vil du helst have? Skal skyggen på soluret gå ti streger frem eller ti streger tilbage?”
10„Siden skyggen normalt går frem, vil jeg foretrække den gør det modsatte,” svarede Hizkija. „Lad skyggen gå ti streger tilbage.”
11Så bad Esajas Herren om at gøre, som kongen havde bedt om, og Herren lod skyggen gå ti streger tilbage på Ahaz’ solur.
Profeti om bortførelsen til Babylonien
12Nogen tid senere sendte Merodak-Baladan, som var søn af kong Baladan af Babylonien, nogle sendebud af sted med hilsener og en gave til Hizkija, for Babyloniens konge havde hørt om hans sygdom. 13Hizkija var beæret over det fine besøg og viste dem alle sine rigdomme, sit sølv og guld, sine røgelsesstoffer og forskellige aromatiske olier og sit våbenarsenal, ja, der var ikke den ting, han ikke viste dem.
14Bagefter opsøgte Esajas kong Hizkija og spurgte ham: „Hvor kom de mænd fra, og hvad ville de?”
„De kom helt fra Babylonien!” svarede Hizkija.
15„Hvad så de i paladset?” spurgte Esajas.
„Det hele!” svarede Hizkija. „Jeg viste dem alle mine rigdomme.”
16„Hør Herrens ord,” sagde Esajas. 17„Der kommer en dag, hvor alt i det her palads skal føres bort til Babylonien, både de rigdomme, du selv har samlet, og det, dine forfædre har samlet—intet vil blive tilbage. 18Nogle af dine egne efterkommere vil blive bortført og gjort til tjenere ved den babyloniske konges hof.”
19„Det er godt at høre fra Herren,” sagde Hizkija. Han tænkte ved sig selv: „Der er i det mindste fred og ro, så længe jeg lever.”
20Resten af kong Hizkijas historie og hans bedrifter er beskrevet i Judas kongers krønikebog. Der fortælles også om den dam, han konstruerede, og den vandtunnel, han lod grave for at lede vand ind i byen. 21Da han døde, blev hans søn Manasse konge i hans sted.
