Domnia lui Osea peste Israel
1Osea, fiul lui Ela, a început să domnească peste Israel, la Samaria, în al doisprezecelea an al lui Ahaz, regele lui Iuda, și a domnit timp de nouă ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, însă nu ca regii lui Israel de dinaintea lui.
3Salmanasar, împăratul Asiriei, s‑a ridicat împotriva lui și astfel Osea a devenit vasalul lui și i‑a plătit tribut. 4Împăratul Asiriei a descoperit însă o uneltire de‑a lui Osea, care îi trimisese mesageri lui So, regele Egiptului4 Cel mai probabil: la So, la regele Egiptului, So (Sais) fiind capitala Dinastiei XXIV în Egipt., și nu‑i mai aducea tributul anual împăratului Asiriei. Prin urmare, împăratul Asiriei l‑a prins și l‑a aruncat în temniță. 5Împăratul Asiriei a străbătut toată țara și s‑a suit împotriva Samariei, pe care a asediat‑o timp de trei ani. 6În al nouălea an al lui Osea,6 722 î.Cr. împăratul Asiriei a cucerit Samaria și l‑a dus pe Israel în captivitate în Asiria. El i‑a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de‑a lungul râului Habor, și în cetățile mezilor.
Cauzele desființării regatului lui Israel
7Acestea s‑au întâmplat din cauză că fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lor, Care i‑a scos din țara Egiptului, de sub stăpânirea lui Faraon, regele Egiptului. Ei s‑au temut de alți dumnezei 8și au urmat obiceiurile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel, și obiceiurile făcute de regii lui Israel. 9Fiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeul lor, fapte care nu erau drepte. Ei și‑au zidit înălțimi în toate cetățile lor, de la turnurile străjerilor până la cetățile fortificate. 10Și‑au ridicat stâlpi sacri și așere10 Ebr.: așerim, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar. Sau stâlpi sacri; crânguri sacre. pe orice deal înalt și sub orice copac verde. 11Au ars tămâie pe toate înălțimile, la fel ca neamurile pe care le‑a izgonit Domnul dinaintea lor și au făcut lucruri rele, mâniindu‑L pe Domnul. 12Ei au slujit idolilor, deși Domnul le spusese: „Să nu faceți lucrul acesta!“12 Vezi Ex. 20:4-5. 13Domnul le‑a avertizat pe Israel și pe Iuda prin toți profeții Săi și prin toți văzătorii, zicând: „Întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele și păziți poruncile și hotărârile Mele, potrivit cu toată Legea pe care am poruncit‑o părinților voștri și pe care v‑am trimis‑o prin robii Mei, profeții!“
14Dar ei n‑au ascultat. Și‑au înțepenit ceafa și ea a devenit precum ceafa părinților lor, care nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor. 15Ei I‑au respins hotărârile, legământul încheiat cu părinții lor și mărturiile pe care li le‑a dat El. Au umblat după deșertăciune15 Cu referire la idoli. și au devenit ei înșiși deșertăciune. S‑au luat după neamurile care erau în jurul lor, cu toate că Domnul le poruncise să nu facă asemenea lor. 16Ei au renunțat la toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, și și‑au turnat ca idoli doi viței și un stâlp al Așerei16 Vezi nota de la 13:6.. S‑au închinat întregii oștiri a cerurilor și i‑au slujit lui Baal. 17Și‑au trecut prin foc17 Sau: Au sacrificat în foc. fiii și fiicele, s‑au ocupat cu divinația17 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. și cu interpretarea semnelor17 Vezi notele de la Gen. 44:5, 15; Deut. 18:10. și s‑au vândut ca să facă ce este rău în ochii Domnului, mâniindu‑L.
18De aceea Domnul S‑a mâniat foarte tare pe Israel și l‑a îndepărtat din prezența Lui, astfel încât n‑a mai rămas decât seminția lui Iuda. 19Însă nici Iuda nu a păzit poruncile Domnului, Dumnezeul lui, ci a urmat obiceiurile făcute de Israel. 20Atunci Domnul i‑a respins pe toți urmașii lui Israel, i‑a smerit20 Sau: i‑a chinuit., i‑a dat pe mâna jefuitorilor și, în cele din urmă, i‑a izgonit din prezența Lui.
21Căci atunci când El îl despărțise pe Israel de Casa lui David, ei îl făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a înstrăinat pe Israel de Domnul și l‑a făcut să săvârșească un mare păcat. 22Fiii lui Israel au continuat să săvârșească toate păcatele pe care le‑a făcut Ieroboam și nu s‑au depărtat de ele, 23până ce Domnul l‑a îndepărtat pe Israel din prezența Sa, așa cum vestise prin toți robii Săi, profeții. Și astfel Israel a fost luat de pe teritoriul său și dus în captivitate, în Asiria, unde a rămas până în ziua aceasta.
Colonizarea Samariei
24Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvayim și i‑a așezat în cetățile Samariei, în locul fiilor lui Israel. Ei au luat în stăpânire Samaria și au locuit în cetățile ei. 25Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de Domnul și, prin urmare, Domnul a trimis împotriva lor niște lei care au ucis câțiva dintre ei. 26Atunci i‑au zis împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le‑ai exilat și le‑ai pus să locuiască în cetățile Samariei, nu cunosc cerințele Dumnezeului țării. El a trimis împotriva lor niște lei, iar acestea au fost omorâte de ei pentru că nu cunosc cerințele Dumnezeului țării!“
27Atunci împăratul Asiriei a poruncit, zicând: „Trimiteți‑l pe unul din preoții care au fost luați captivi de acolo. Acesta să meargă și să locuiască acolo, ca să‑i învețe cerințele Dumnezeului țării.“ 28Unul din preoții care fusese luat captiv din Samaria s‑a întors, a locuit la Betel și i‑a învățat cum să se teamă de Domnul. 29Dar fiecare neam și‑a făcut proprii lui dumnezei în cetățile în care locuiau și i‑au pus în temple, pe înălțimile zidite de samariteni. 30Oamenii din Babilon l‑au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cuta l‑au făcut pe Nergal, oamenii din Hamat l‑au făcut pe Așima, 31iar cei din Ava i‑au făcut pe Nibhaz și pe Tartak. Cei din Sefarvayim își ardeau fiii în foc, ca jertfă pentru Adra-Melek și Ana‑Melek, dumnezeii din Sefarvayim. 32Ei erau temători de Domnul, dar totodată și‑au numit pentru ei înșiși tot felul de preoți ai înălțimilor, care aduceau pentru ei jertfe în templele de pe înălțimi. 33Astfel, ei se temeau de Domnul, dar slujeau și dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor din care au fost aduși.
34Până în ziua aceasta, ei au aceleași obiceiuri vechi. Ei nu se închină Domnului. Nu păzesc nici hotărârile și judecățile lor și nici Legea și poruncile pe care le‑a dat Domnul urmașilor lui Iacov, căruia i‑a pus numele Israel. 35Domnul încheiase cu ei un legământ și le poruncise, zicând: „Să nu vă temeți de alți dumnezei, să nu vă închinați lor, să nu le slujiți și să nu le aduceți jertfe, 36ci să vă temeți de Domnul, Care v‑a scos din țara Egiptului cu mare putere și cu braț întins. Lui să vă închinați și Lui să‑I aduceți jertfe! 37Vegheați întotdeauna să păziți hotărârile, judecățile, Legea și poruncile pe care le‑a scris pentru voi și să nu vă temeți de alți dumnezei. 38Să nu uitați legământul pe care Eu l‑am încheiat cu voi și să nu vă temeți de alți dumnezei, 39ci să vă temeți de Domnul, Dumnezeul vostru, și El vă va elibera din mâna tuturor dușmanilor voștri.“
40Ei însă n‑au ascultat, ci au urmat vechile lor obiceiuri. 41Așadar, aceste neamuri se temeau de Domnul, dar slujeau și chipurilor lor cioplite. Până în ziua aceasta, copiii lor și copiii copiilor lor fac ceea ce au făcut și părinții lor.
Hoshea the Last King of Israel
1Hoshea became king of Israel in Samaria. It was in the 12th year that Ahaz was king of Judah. Hoshea ruled for nine years. He was the son of Elah. 2Hoshea did what was evil in the eyes of the Lord. But he wasn’t as evil as the kings of Israel who ruled before him.
3Shalmaneser came up to attack Hoshea. Shalmaneser was king of Assyria. He had been Hoshea’s master. He had forced Hoshea to bring him gifts. 4But the king of Assyria found out that Hoshea had turned against him. Hoshea had sent messengers to So, the king of Egypt. Hoshea didn’t send gifts to the king of Assyria anymore. He had been sending them every year. So Shalmaneser grabbed him and put him in prison. 5The king of Assyria marched into the whole land of Israel. He marched to Samaria and surrounded it for three years. From time to time he attacked it. 6Finally, the king of Assyria captured Samaria. It was in the ninth year of Hoshea. The king of Assyria took the Israelites away from their own land. He sent them off to Assyria. He made some of them live in Halah. He made others live in Gozan on the Habor River. And he made others live in the towns of the Medes.
Israel Is Forced to Leave the Land Because of Sin
7All of this took place because the Israelites had sinned against the Lord their God. He had brought them up out of Egypt. He had brought them out from under the power of Pharaoh, the king of Egypt. But they worshiped other gods. 8The Lord had driven out other nations to make room for Israel. But they followed the evil practices of those nations. They also followed the practices that the kings of Israel had started. 9The Israelites did things in secret against the Lord their God. What they did wasn’t right. They built high places for worship in all their towns. They built them at lookout towers. They also built them at cities that had high walls around them. 10They set up sacred stones. And they set up poles used to worship the female god named Asherah. They did that on every high hill and under every green tree. 11The Lord had driven out nations to make room for Israel. But the Israelites burned incense at every high place, just as those nations had done. The Israelites did evil things that made the Lord very angry. 12They worshiped statues of gods. They did it even though the Lord had said, “Do not do that.” 13The Lord warned Israel and Judah through all his prophets and seers. He said, “Turn from your evil ways. Keep my commands and rules. Obey every part of my Law. I commanded your people who lived long ago to obey it. And I gave it to you through my servants the prophets.”
14But the people wouldn’t listen. They were as stubborn as their people of long ago had been. Those people didn’t trust in the Lord their God. 15They refused to obey his rules. They broke the covenant he had made with them. They didn’t pay any attention to the rules he had warned them to keep. They worshiped worthless statues of gods. Then they themselves became worthless. They followed the example of the nations around them. They did it even though the Lord had ordered them not to. He had said, “Do not do as they do.”
16They turned away from all the commands of the Lord their God. They made two statues of gods for themselves. The statues were shaped like calves. They made a pole used to worship the female god named Asherah. They bowed down to all the stars. And they worshiped the god named Baal. 17They sacrificed their sons and daughters in the fire. They practiced all kinds of evil magic. They gave up following God’s rules. They did only what was evil in the eyes of the Lord. All these things made him very angry.
18So the Lord was very angry with Israel. He removed them from his land. Only the tribe of Judah was left. 19And even Judah didn’t obey the commands of the Lord their God. They followed the practices Israel had started. 20So the Lord turned his back on all the people of Israel. He made them suffer. He handed them over to people who stole everything they had. And finally he threw them out of his land.
21The Lord took control of Israel away from the royal house of David. The Israelites made Jeroboam, the son of Nebat, their king. Jeroboam tried to get Israel to stop following the Lord. He caused them to commit a terrible sin. 22The Israelites were stubborn. They continued to commit all the sins Jeroboam had committed. They didn’t turn away from them. 23So the Lord removed them from his land. That’s what he had warned them he would do. He had given that warning through all his servants the prophets. So the people of Israel were taken away from their country. They were forced to go to Assyria. And that’s where they still are.
Assyria Makes Other People Live in Samaria
24The king of Assyria brought people from Babylon, Kuthah, Avva, Hamath and Sepharvaim. He made all of them live in the towns of Samaria. They took the place of the people of Israel. They lived in all the towns of Samaria. 25When they first lived there, they didn’t worship the Lord. So he sent lions among them. And the lions killed some of the people. 26A report was given to the king of Assyria. He was told, “You forced people to leave their own homes and live in the towns of Samaria. But they don’t know what the god of that country requires. So he has sent lions among them. And the lions are killing the people off. That’s because the people don’t know what that god requires.”
27Then the king of Assyria gave an order. He said, “Get one of the priests you captured from Samaria. Send him back to live there. Have him teach the people what the god of that land requires.” 28So a priest went back to live in Bethel. He was one of the priests who had been forced to leave Samaria. He taught the people of Bethel how to worship the Lord.
29In spite of that, the people from each nation made statues of their own gods. They made them in all the towns where they had been forced to live. They set up those statues in small temples. The people of Samaria had built the temples at the high places. 30The people from Babylon made statues of the god named Sukkoth Benoth. Those from Kuthah made statues of the god named Nergal. Those from Hamath made statues of the god named Ashima. 31The Avvites made statues of the gods named Nibhaz and Tartak. The Sepharvites sacrificed their children in the fire to the gods named Adrammelek and Anammelek. They were the gods of Sepharvaim. 32So the people of Samaria worshiped the Lord. But they also appointed all kinds of their own people to be their priests. The priests served in the small temples at the high places. 33The people worshiped the Lord. But they also served their own gods. They followed the evil practices of the nations they had been taken from.
34The people of Samaria are still stubborn. They continue in their old practices to this day. And now they don’t even worship the Lord. They don’t follow his directions and rules. They don’t obey his laws and commands. The Lord had given all these laws to the family of Jacob. He gave the name Israel to Jacob. 35The Lord made a covenant with the Israelites. At that time he commanded them, “Do not worship any other gods. Do not bow down to them. Do not serve them or sacrifice to them. 36The Lord is the one you must worship. The Lord brought you up out of Egypt by his great power. He saved you by reaching out his mighty arm. You must bow down only to him. You must offer sacrifices only to him. 37You must always be careful to follow his directions and rules. You must obey the laws and commands he wrote for you. Do not worship other gods. 38Do not forget the covenant I made with you. And remember, you must not worship other gods. 39Instead, worship the Lord your God. He will save you from the powerful hand of all your enemies.”
40But the people wouldn’t listen. Instead, they were stubborn. They continued in their old practices. 41They worshiped the Lord. But at the same time, they served the statues of their gods. And to this day their children and grandchildren continue to do what their people before them did.
