Domnia lui Amația peste Iuda
(2 Cron. 25:1–26:2)
1În al doilea an al lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, a început să domnească Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda. 2El era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim. 3El a făcut ce este drept în ochii Domnului, dar nu ca tatăl său David, ci, în toate lucrurile, a făcut la fel cum făcuse tatăl său, Ioaș. 4Totuși, înălțimile nu au fost îndepărtate, poporul încă aducând jertfe și tămâie pe înălțimi.
5După ce și‑a întărit domnia, el i‑a omorât pe slujitorii care‑l uciseseră pe tatăl său, regele. 6Totuși, pe fiii ucigașilor nu i‑a omorât, după cum este scris în Cartea Legii lui Moise, în care Domnul a poruncit, zicând: „Să nu‑i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“6 Vezi Deut. 24:16.
7El a omorât zece mii de edomiți în Valea Sării și a cucerit Sela prin luptă, punându‑i apoi numele Iokteel, nume pe care și l‑a păstrat până în ziua aceasta.
8După aceea, Amația a trimis niște mesageri la Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicând:
– Vino să ne confruntăm!
9Iehoaș, regele lui Israel, i‑a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând:
– Spinul din Liban a trimis să‑i spună cedrului din Liban: „Dă‑o pe fiica ta de soție fiului meu!“ Însă o vietate a câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare. 10Tu ai învins într-adevăr Edomul și de aceea ți s‑a înălțat inima! Bucură‑te de slava ta și rămâi acasă. De ce să stârnești o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?
11Amația însă nu a ascultat. Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la luptă. El și Amația, regele lui Iuda, s‑au confruntat la Bet‑Șemeș, în Iuda. 12Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă. 13Iehoaș, regele lui Israel, l‑a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet‑Șemeș. Apoi a venit la Ierusalim și a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți13 Aproximativ 200 m.. 14A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le‑a găsit în Casa Domnului și în vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s‑a întors în Samaria.
15Celelalte fapte ale lui Iehoaș, ce a făcut el și isprăvile lui din războiul împotriva lui Amația, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 16Iehoaș a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel. Și în locul lui a domnit fiul său Ieroboam.
17Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel. 18Celelalte fapte ale lui Amația, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 19Slujitorii lui Amația au pus la cale un complot împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l‑au omorât acolo. 20L‑au adus pe cai și a fost înmormântat la Ierusalim, alături de părinții săi, în Cetatea lui David. 21Și tot poporul lui Iuda l‑a luat pe Azaria21 Numit și Uzia; [peste tot în capitol]., care era în vârstă de șaisprezece ani și l‑a făcut rege în locul tatălui său Amația. 22Azaria a rezidit Elatul și l‑a adus din nou sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amația a adormit alături de părinții săi.
Domnia lui Ieroboam al‑II‑lea peste Israel
23Ieroboam, fiul lui Iehoaș, regele lui Israel, a început să domnească la Samaria în al cincisprezecelea an al lui Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda. El a domnit timp de patruzeci și unu de ani. 24El a făcut ce este rău în ochii Domnului și nu s‑a depărtat de niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască. 25A restabilit hotarul lui Israel, de la Lebo-Hamat25 Sau: de la intrarea în Hamat. până la Marea Arabei25 Marea Moartă., după Cuvântul Domnului, Dumnezeul lui Israel, rostit prin robul Său Iona, fiul lui Amitai, profetul din Gat‑Hefer – 26căci Domnul văzuse că suferința celor din Israel, rob sau liber, era nespus de mare și nu era niciun ajutor pentru Israel. 27Domnul nu hotărâse că va șterge numele lui Israel de sub ceruri, astfel că El i‑a izbăvit prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioaș.
28Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el și isprăvile lui din războiul în urma căruia a luat înapoi, pentru Israel, Damascul și Hamatul, care aparținuseră lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 29Ieroboam a adormit alături de părinții săi, regii lui Israel. Și în locul lui a domnit fiul său Zaharia.
Амасијина владавина над Јудом
1У другој години цара Јоаса, сина Јоахазовог, цара израиљског, зацарио се Амасија, син Јоасов, над Јудом. 2Било му је двадесет пет година кад је постао цар, а владао је двадесет девет година у Јерусалиму. Мајка му се звала Јоадана из Јерусалима. 3Чинио је што је право у Господњим очима, али не као његов праотац Давид. У свему је следио свог оца Јоаса. 4Међутим, узвишице нису биле уклоњене; народ је још увек приносио жртве и кадио на узвишицама.
5Кад се царство учврстило под његовом влашћу, побио је слуге које су убиле његовог оца цара. 6Ипак, није погубио синове убица, према ономе што је написано у књизи Мојсијевог Закона где је Господ заповедио: „Нека се очеви не погубљују због својих синова и нека се синови не погубљују због својих очева; него сваки човек треба да буде погубљен за свој грех.“
7Он је потукао десет хиљада Едомаца у Сланој долини, и освојио Селу у бици. Онда ју је прозвао Јоктеил, како се и данас зове.
8Затим је Амасија послао поруку Јоасу, сину Јоахазовом, сину Јујевом, цару израиљском: „Изађи ми на мегдан.“
9Јоас, цар израиљски, је послао поруку Амасији, цару Јудином, говорећи: „Трн је ливански послао поруку кедру ливанском, говорећи: ’Дај своју ћерку моме сину за жену’, али је дивља звер ливанска изгазила трн. 10Потукао си Едом, па си се понео. Уживај у својој слави, али остани кући. Зашто призиваш невољу на своју и Јудину пропаст?“
11Али Амасија није слушао. Тако је Јоас, цар израиљски, пошао у бој. Он и цар Амасија, цар Јудин, су се сукобили код Вет-Семеса, који припада Јуди. 12Но, Израиљ је поразио Јуду, па су сви побегли својим кућама. 13Јоас, цар израиљски, је заробио Јудиног цара Амасију, сина Јоаса, сина Охозија, код Вет-Семеса. Затим је дошао у Јерусалим и срушио јерусалимски зид од Јефремових врата до Угаоних врата, у дужини од четири стотине лаката14,13 Око 200 m.. 14Узео је све злато и сребро и све посуђе које се нашло у Дому Господњем и у царевим ризницама, као и таоце, па се вратио у Самарију.
15Остала Јоасова дела, оно што је постигао, и његови војни походи, како је ратовао са Амасијом, царем Јудиним, није ли то записано у Књизи дневника царева израиљских? 16Јоас се упокојио са својим прецима, па су га сахранили с царевима израиљским у Самарији. На његово се место зацарио његов син Јеровоам.
17А Амасија, син Јоасов, цар Јудин, је живео петнаест година након смрти Јоаса, цара израиљског, сина Јоахазовог. 18Остала Амасијина дела, није ли то записано у Књизи дневника царева Јудиних?
19Против њега су сковали заверу у Јерусалиму, те је побегао у Лахис. Но, послали су људе за њим и убили га тамо. 20Донели су га на коњима и сахранили га са његовим прецима у Јерусалиму, у Давидовом граду.
21Тада је сав Јудин народ узео Азарију14,21 Узија., који је имао шеснаест година, и зацарио га уместо његовог оца Амасије. 22Он је обновио Елат и вратио га Јуди, након што се његов отац упокојио са својим прецима.
Јеровоам II влада над Израиљем
23Петнаесте године Јудиног цара Амасије, сина Јоасовог, цар Јеровоам, син Јоаса, цара израиљског, је почео да влада у Самарији. Владао је четрдесет једну годину. 24Чинио је што је зло у очима Господњим; није се одвратио ни од једног од греха Јеровоама, сина Наватовог, којима је навео Израиљ на грех. 25Он је повратио област Израиља од Лево-Амата до мора Араве, по речи Господа, Бога Израиљевог, која је била речена преко његовог слуге пророка Јоне, сина Амитајевог, из Гат-Ефера.
26Јер Господ је видео веома горку муку Израиљеву, да није остало никог, ни роба ни слободнога, ко би помогао Израиљу. 27И пошто Господ није рекао да ће истребити Израиљево име под небом, избавио их је преко Јеровоама, сина Јоасовог.
28Остала Јеровоамова дела, и све што је учинио, његови војни походи, како је ратовао, и како је повратио Израиљу Дамаск и Амат, који је припадао Јуди, није ли то записано у Књизи дневника царева израиљских? 29Јеровоам се упокојио са својим прецима, са царевима Израиља, а на његово место се зацарио његов син Захарија.
