Domnia lui Iehoahaz peste Israel
1Iehoahaz, fiul lui Iehu, a început să domnească peste Israel în Samaria, în al douăzeci și treilea an al lui Ioaș, fiul lui Ahazia, și a domnit timp de șaptesprezece ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, trăind în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s‑a depărtat de la ele. 3Mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Israel, și El l‑a dat pentru multe zile pe mâna lui Hazael, regele Aramului, și pe mâna lui Ben‑Hadad, fiul său.
4Iehoahaz a căutat fața Domnului, și Domnul l‑a ascultat pentru că a văzut felul în care Israel era asuprit, căci regele Aramului îi asuprea. 5Prin urmare, Domnul i‑a dat lui Israel un eliberator, și poporul a scăpat din mâna arameilor. Și fiii lui Israel au locuit în corturile lor5 Expresie ebraică cu sensul de au locuit în siguranță în propriile lor case., ca mai înainte. 6Dar cu toate acestea ei nu s‑au depărtat de păcatele familiei lui Ieroboam, care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, ci au umblat în ele. De asemenea, stâlpul Așerei6 Simbol din lemn al zeiței canaanite Așera sau al zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte) a rămas în continuare în picioare în Samaria.
7El nu i‑a mai lăsat popor lui Iehoahaz, decât cincizeci de călăreți, zece care și zece mii de pedestrași, căci regele Aramului îi distrusese și îi făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare.
8Celelalte fapte ale lui Iehoahaz, tot ce a făcut el și isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 9Iehoahaz a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoaș.
Domnia lui Iehoaș peste Israel
10În al treizeci și șaptelea an al lui Ioaș, regele lui Iuda, Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, a început să domnească peste Israel, în Samaria, și a domnit timp de șaisprezece ani. 11El a făcut ce este rău în ochii Domnului și nu s‑a depărtat de niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască. 12Celelalte fapte ale lui Iehoaș, tot ce a făcut el și isprăvile lui din războiul împotriva lui Amația, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 13Iehoaș a adormit alături de părinții săi și în locul lui a domnit Ieroboam. Iehoaș a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel.
14Elisei s‑a îmbolnăvit de o boală de care urma să moară.
Iehoaș, regele lui Israel, a coborât la el și a plâns înaintea lui, zicând:
– Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!
15Elisei i‑a zis:
– Ia un arc și niște săgeți!
Și el a luat un arc și niște săgeți.
16Apoi i‑a zis regelui lui Israel:
– Acum încordează arcul cu mâna ta!
După ce a încordat arcul cu mâna lui, Elisei și‑a pus mâinile pe mâinile regelui.
17Elisei a zis:
– Deschide fereastra dinspre răsărit!
Și el a deschis‑o.
Elisei i‑a zis:
– Trage!
Și el a tras.
Apoi Elisei a zis:
– Aceasta este săgeata victoriei Domnului, o săgeată a victoriei împotriva lui Aram, căci tu îi vei lovi pe aramei la Afek până îi vei mistui.
18Apoi i‑a zis:
– Ia săgețile!
Și el le‑a luat.
Apoi i‑a zis regelui lui Israel:
– Lovește pământul cu ele!
El a lovit pământul de trei ori, și apoi s‑a oprit.
19Omul lui Dumnezeu s‑a mâniat pe el și i‑a zis:
– Ar fi trebuit să lovești de cinci sau de șase ori, și atunci i‑ai fi lovit pe aramei până i‑ai fi mistuit. Acum însă îi vei învinge doar de trei ori.
20Elisei a murit și a fost înmormântat. În anul următor niște cete de moabiți au invadat țara. 21Când niște bărbați care îngropau un mort au văzut una din aceste cete, s‑au grăbit și au aruncat trupul mortului în mormântul lui Elisei21 Fiind săpat în piatră, mormântul trebuia să se pregătească din timp. Din cauza invaziei moabite însă, trupul a fost pus într‑un mormânt deja ocupat; practica era folosită în acea vreme, însă înainte de a așeza un alt trup în mormânt oasele celui ce fusese înmormântat acolo erau scoase și păstrate într‑un osuar (niște cufere din lemn sau din piatră), lucru care n‑a mai fost posibil în situația aceea.. Când trupul mortului a atins oasele lui Elisei, omul a înviat și s‑a ridicat în picioare.
22Hazael, regele Aramului, l‑a asuprit pe Israel în toate zilele lui Iehoahaz. 23Totuși, Domnul Și‑a arătat bunăvoința față de ei, a avut milă de ei și S‑a întors spre ei datorită legământului Său cu Avraam, Isaac și Iacov. El n‑a dorit să‑i distrugă și, până acum, nu i‑a izgonit din prezența Lui.
24Hazael, regele Aramului, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Ben‑Hadad. 25Atunci Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, a luat înapoi din mâna lui Ben‑Hadad, fiul lui Hazael, cetățile pe care le cucerise Hazael de la Iehoahaz, tatăl său. Iehoaș l‑a învins de trei ori și astfel a luat înapoi cetățile lui Israel.
Israël aanbidt afgoden
1Koning Joahaz, de zoon van Jehu, begon zijn zeventien jaar durend bewind over Israël in het drieëntwintigste regeringsjaar van koning Joas van Juda. 2Hij was echter een slechte koning en volgde het voorbeeld van Jerobeam, die heel Israël in de zonde had meegesleept. 3Daarom kwam de toorn van de Here over Israël en Hij stond toe dat koning Hazaël van Syrië en diens zoon Benhadad voortdurend overwinningen op Israël behaalden. 4Maar Joahaz bad om hulp van de Here en de Here luisterde naar hem. Hij zag namelijk heel goed hoe erg Israël te lijden had onder de voortdurende aanvallen van de koning van Syrië. 5De Here gaf Israël een bevrijder die het volk zou redden van de tirannie van de Syriërs. Daarna konden de Israëlieten weer een rustig en veilig bestaan leiden, zoals dat ook in vroeger dagen was geweest. 6Maar voorlopig gingen zij door met zondigen, in navolging van de goddeloze Jerobeam. Zij bleven ook de godin Astarte in Samaria aanbidden. 7Ten slotte dunde de Here Joahazʼ leger uit tot hij nog maar vijftig ruiters, tien strijdwagens en tienduizend man voetvolk over had. De rest was door de koning van Syrië vernietigd alsof het stof onder zijn voeten was.
8De rest van de geschiedenis van koning Joahaz is beschreven in de Kronieken van de koningen van Israël. 9-10 Na zijn dood werd Joahaz in Samaria begraven en zijn zoon Joas regeerde daarna zestien jaar vanuit Samaria. Hij besteeg de troon in het zevenendertigste regeringsjaar van koning Joas van Juda. 11Maar ook hij was een goddeloze koning, want evenals Jerobeam moedigde hij zijn onderdanen aan de afgoden te aanbidden en gaf hij zijn volk een slecht voorbeeld. 12De overige gegevens over de regering van Joas, inclusief zijn oorlogen tegen koning Amazia van Juda, staan beschreven in de Kronieken van de koningen van Israël. 13Joas stierf en werd in Samaria bij de andere koningen van Israël begraven. Jerobeam de Tweede werd de nieuwe koning.
14De profeet Elisa kreeg een dodelijke ziekte en koning Joas bracht hem een bezoek. De koning kon zijn tranen niet bedwingen en zei treurig: ‘Mijn vader, mijn vader! De Wagens en Ruiters van Israël! U bent de steun en toeverlaat van Israël.’ 15Elisa zei tegen hem: ‘Pak een boog en een paar pijlen.’ Joas deed dat 16-17 en Elisa zei: ‘Open dat oostelijke raam.’ Daarna zei hij de koning de boog te spannen en hij legde zijn eigen handen op de handen van de koning. ‘Schiet!’ beval Elisa en de koning liet de pees van de boog los. Toen zei Elisa: ‘Dit is een pijl van verlossing door de Here, een pijl van overwinning op Syrië. U zult de Syriërs bij Afek namelijk volledig verslaan. 18Pak nu die andere pijlen en sla ermee op de vloer.’ De koning pakte ze op en sloeg er driemaal mee op de vloer. 19De profeet werd boos op hem. ‘U had vijf- of zesmaal op de vloer moeten slaan,’ riep hij, ‘want dan had u Syrië echt vernietigend verslagen, nu zult u slechts driemaal de overwinning behalen!’
20-21 Korte tijd later stierf Elisa en werd begraven. In die tijd gebeurde het nogal eens dat Moabitische bandieten in de lente invallen in Israël deden. Op een keer zagen enkele mannen die net een vriend aan het begraven waren, een bende bandieten naderen en in hun haast om weg te komen, gooiden zij het lijk in de graftombe van Elisa. Zodra het lijk in aanraking kwam met de beenderen van Elisa, kwam de dode man weer tot leven en sprong overeind!
22Israël had tijdens het hele bewind van koning Joahaz te lijden gehad van voortdurende aanvallen van koning Hazaël van Syrië. 23De Here toonde echter genade voor de Israëlieten, zodat zij niet volledig werden vernietigd. God had medelijden met hen en hield zich ook nog steeds aan zijn verbond met Abraham, Isaak en Jakob. En dat is tot nu toe nog steeds zo. 24Koning Hazaël van Syrië stierf en zijn zoon Benhadad volgde hem op. 25Koning Joas van Israël, de zoon van Joahaz, had driemaal succes bij de herovering van de steden die zijn vader aan Benhadad had verloren.
