Ioaș repară Casa Domnului
(2 Cron. 24:1-14)
1Ioaș a devenit rege în al șaptelea an al lui Iehu și a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Țibia și era din Beer-Șeba. 2Ioaș a făcut ce este drept în ochii Domnului, în toate zilele în care a fost îndrumat de preotul Iehoiada. 3Totuși, înălțimile nu au fost îndepărtate, poporul încă aducând jertfe și tămâie pe înălțimi.
4Ioaș le‑a zis preoților: „Strângeți tot argintul care a fost adus ca dar sfânt la Casa Domnului, argintul strâns la numărătoarea poporului4 Vezi Ex. 30:11-16; 38:25-26., argintul pentru răscumpărarea lucrurilor închinate4 Vezi Lev. 27:1-25. și tot argintul pe care cineva îl aduce de bunăvoie la Casa Domnului. 5Fiecare preot să‑l ia de la vistiernici și să‑l folosească la restaurarea Casei, oriunde va descoperi ceva de restaurat.“
6Dar în al douăzeci și treilea an al regelui Ioaș, preoții încă nu restauraseră Casa. 7Regele Ioaș i‑a chemat pe preotul Iehoiada și pe ceilalți preoți și le‑a zis: „De ce n‑ați restaurat Casa? Acum, să nu mai luați argint de la vistiernicii voștri, ci să‑l dați pentru restaurarea Templului.“ 8Preoții au fost de acord să nu mai ia argint de la popor și să nu se mai ocupe ei de restaurarea Templului.
9Prin urmare, preotul Iehoiada a luat un cufăr, i‑a făcut o gaură în capac și l‑a pus alături de altar, pe partea dreaptă cum se intră în Casa Domnului. Preoții care păzeau poarta puneau în el tot argintul care se aducea la Casa Domnului. 10Și când vedeau că era prea mult argint în cufăr, venea scribul regelui împreună cu marele preot, numărau tot argintul care era adus la Casa Domnului și îl puneau în săculeți. 11Apoi dădeau argintul cântărit celor ce supravegheau lucrarea la Casa Domnului. Acest argint era folosit pentru plata tâmplarilor și a constructorilor care lucrau la Casa Domnului, 12a zidarilor și a cioplitorilor în piatră, pentru cumpărarea lemnelor și a pietrelor cioplite necesare restaurării Casei Domnului și pentru orice altă cheltuială care se făcea pentru restaurarea Casei.
13Argintul care era adus la Casa Domnului n‑a fost folosit pentru confecționarea ligheanelor de argint, a mucarnițelor, a cupelor, a trâmbițelor și nici pentru achiziționarea vreunui vas de aur sau de argint pentru Casa Domnului, 14ci cu el au fost plătiți cei ce făceau lucrarea la restaurarea Casei Domnului. 15Nu se cerea socoteală oamenilor cărora li se încredința argintul pentru a plăti lucrătorii, fiindcă lucrau cu credincioșie. 16Argintul de la jertfele pentru vină și argintul de la jertfele pentru păcat nu era adus la Casa Domnului, ci era pentru preoți.
(2 Cron. 24:23-27)
17În vremea aceea, Hazael, regele Aramului, s‑a suit și a luptat împotriva Gatului și l‑a capturat. Apoi și‑a îndreptat fața ca să se suie împotriva Ierusalimului. 18Dar Ioaș, regele lui Iuda, a luat toate lucrurile sfinte care au fost închinate18 Lit.: sfințite. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Domnului de către înaintașii lui, regii lui Iuda, și anume de Iehoșafat, de Iehoram și de Ahazia, și tot aurul care se afla în vistieria Casei Domnului și în palatul regelui și le‑a trimis lui Hazael, regele Aramului, care nu a mai înaintat împotriva Ierusalimului.
19Celelalte fapte ale lui Ioaș și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 20Slujitorii lui s‑au ridicat și au uneltit împotriva lui la Bet‑Milo, pe drumul care coboară spre Sila20 Probabil un drum pietruit, care cobora din Cetatea lui David.. 21Iozabad, fiul lui Șimat, și Iehozabad, fiul lui Șomer, slujitorii săi, l‑au lovit, iar el a murit. L‑au înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David. Și în locul lui a domnit fiul său Amația.
Appréciation sur le règne de Joas
(2 Ch 24.1-14 ; 24.23-27)
1Joas était âgé de sept ans lorsqu’il devint roi. 2Il accéda au trône la septième année du règne de Jéhu et régna quarante ans à Jérusalem12.2 De 835 à 796 av. J.-C.. Sa mère se nommait Tsibia, elle était originaire de Beer-Sheva. 3Joas fit ce que l’Eternel considère comme juste pendant tout le temps qu’il suivit les instructions du prêtre Yehoyada. 4Toutefois les hauts lieux ne disparurent pas ; le peuple continuait à offrir des sacrifices et à brûler des parfums dans ces sanctuaires.
La réfection du Temple
5Joas dit aux prêtres : Mettez à part tout l’argent consacré que l’on apporte dans le temple de l’Eternel, l’argent qui a cours12.5 l’argent qui a cours: traduction incertaine., l’argent provenant des taxes versées par tout Israélite recensé et celui qui est offert volontairement au Temple12.5 Voir Ex 30.11-16 ; Lv 27.1-8.. 6Faites donc collecter tout cet argent par vos receveurs et utilisez-le pour faire réparer le Temple des dégradations qu’il a subies, partout où l’on en constatera.
7Mais la vingt-troisième année du règne de Joas, les prêtres n’avaient pas encore fait réparer les dégâts subis par le Temple12.7 Joas a 30 ans à présent et prend les affaires personnellement en main.. 8Alors le roi convoqua le prêtre Yehoyada ainsi que les autres prêtres, et leur demanda : Pourquoi n’avez-vous pas fait réparer le Temple ? A l’avenir, vous ne garderez plus l’argent que vous recevez de vos collecteurs, vous le remettrez directement pour les réparations du Temple.
9Les prêtres acceptèrent de ne plus recevoir de l’argent de la population et de ne plus s’occuper des réparations du Temple. 10Le prêtre Yehoyada prit un coffre, dont il fit percer le couvercle d’un trou, puis il le plaça à côté de l’autel, à droite de l’entrée du Temple. Les prêtres qui surveillaient cette entrée y déposaient tout l’argent qui était apporté au temple de l’Eternel. 11Lorsqu’ils constataient qu’il y avait beaucoup d’argent dans le tronc, le secrétaire du roi venait avec le grand-prêtre, ils emportaient les dons puis les comptaient ensemble. 12Une fois l’argent comptabilisé, ils le remettaient aux entrepreneurs qui avaient la responsabilité des travaux du Temple. Avec cet argent, ceux-ci payaient les charpentiers et les ouvriers du bâtiment qui travaillaient à la réparation du temple de l’Eternel, 13ainsi que les maçons et les tailleurs de pierres. Ils achetaient le bois et les pierres de taille nécessaires pour réparer les dégradations du temple de l’Eternel et couvraient tous les frais de cette réfection. 14On n’utilisa pas les sommes apportées au Temple pour confectionner des coupes à aspersion, des couteaux, des coupes, des trompettes ou d’autres objets d’or ou d’argent12.14 Voir 1 R 7.50.. 15On le remettait intégralement aux artisans qui faisaient le travail afin qu’ils effectuent les réparations du Temple. 16D’ailleurs, on ne demandait pas de comptes aux hommes chargés de payer les ouvriers qui exécutaient l’ouvrage, car c’étaient des gens honnêtes. 17L’argent versé à la place d’un sacrifice de culpabilité ou d’un sacrifice pour le péché n’était pas déposé dans le coffre du Temple, il revenait aux prêtres12.17 Voir Lv 7.7..
La fin de Joas
18En ce temps-là12.18 Vers la fin du règne de Joas (voir 2 Ch 24.18-25)., Hazaël, roi de Syrie, vint attaquer la ville de Gath12.18 L’une des cinq principales villes de la Philistie (Jos 13.3), conquise par David (1 Ch 18.1), qui demeura soumise à Juda durant le règne de Roboam (2 Ch 11.8). et s’en empara, puis il décida de marcher sur Jérusalem. 19Joas, roi de Juda, prit tous les objets consacrés, ceux que ses ancêtres Josaphat, Yoram et Ahazia, rois de Juda, avaient consacrés. Il y ajouta ceux qu’il avait lui-même consacrés et tout l’or déposé dans la chambre du trésor du temple de l’Eternel et dans le palais royal, et il fit porter le tout à Hazaël, roi de Syrie. Là-dessus, celui-ci se détourna de Jérusalem.
20Les autres faits et gestes de Joas et toutes ses réalisations sont cités dans le livre des Annales des rois de Juda. 21Ses ministres se révoltèrent contre lui et fomentèrent un complot. Ils assassinèrent Joas à Beth-Millo12.21 Sans doute un édifice élevé sur les terrasses de la Cité de David (cf. 2 S 5.9 ; 1 R 11.27) où le roi fut assassiné « dans son lit » (2 Ch 24.25). sur la route qui descend vers Silla12.21 Peut-être un chemin en pente qui descend de la Cité de David à la vallée du Cédron.. 22Ce furent Yozabad, fils de Shimeath et Yehozabad, fils de Shomer, ses ministres, qui le frappèrent à mort. On l’enterra auprès de ses ancêtres dans la Cité de David. Son fils Amatsia lui succéda sur le trône.
