Familia lui Ahab ucisă de Iehu
1În Samaria erau șaptezeci dintre urmașii lui Ahab. Iehu a scris scrisori și le‑a trimis în Samaria la conducătorii lui Izreel, la bătrâni și la îngrijitorii urmașilor lui Ahab, zicând:
2„De îndată ce va ajunge scrisoarea aceasta la voi – pentru că urmașii stăpânului vostru sunt la voi și aveți care și cai, o cetate fortificată și arme – 3alegeți‑l pe cel mai bun și mai vrednic dintre urmașii stăpânului vostru, puneți‑l pe tronul tatălui său și luptați pentru Casa stăpânului vostru.“
4Ei însă s‑au temut foarte tare și au zis: „Iată, cei doi regi n‑au putut să‑i stea împotrivă, cum vom putea să‑i stăm noi împotrivă?“ 5Administratorul palatului împreună cu mai marele cetății, cu bătrânii și cu îngrijitorii i‑au trimis un mesaj lui Iehu, zicând:
„Noi suntem robii tăi și vom face tot ce ne vei spune. Nu vom face pe nimeni rege. Fă ce consideri că este bine.5 Lit.: Fă ce este bine în ochii tăi.“
6Iehu le‑a scris o a doua scrisoare, zicând:
„Dacă sunteți de partea mea și dacă vreți să mă ascultați, luați capetele urmașilor stăpânului vostru și veniți la mine în Izreel mâine, pe vremea aceasta.“
Cei șaptezeci de urmași ai regelui erau în grija mai marilor cetății, care‑i crescuseră. 7Când a ajuns scrisoarea la ei, i‑au luat pe cei șaptezeci de urmași ai regelui, i‑au înjunghiat, le‑au pus capetele în coșuri și i le‑au trimis lui Iehu, la Izreel.
8Mesagerul a venit și l‑a înștiințat pe Iehu, zicând:
– Au adus capetele fiilor regelui.
Iehu le‑a zis:
– Faceți cu ele două grămezi la intrarea porții și lăsați‑le acolo până dimineață.
9Dimineața, el a ieșit, a stat înaintea întregului popor și a zis: „Voi sunteți drepți! Iată că eu am uneltit împotriva stăpânului meu și l‑am ucis, dar pe toți aceștia cine i‑a omorât? 10Să știți acum că nimic din Cuvântul Domnului, pe care Domnul l‑a rostit împotriva familiei lui Ahab, nu va rămâne neîmplinit. Domnul a făcut ce a spus prin robul Său Ilie.“
11Iehu a ucis tot ce a rămas din familia lui Ahab în Izreel, pe toți demnitarii lui, pe prietenii și pe preoții lui, astfel încât n‑a mai rămas niciun supraviețuitor. 12Apoi s‑a ridicat, a ieșit și a plecat spre Samaria. Pe drum, când a ajuns la Bet‑Ekedul Păstorilor, 13Iehu i‑a întâlnit pe frații lui Ahazia, regele lui Iuda.
El a întrebat:
– Cine sunteți voi?
Ei au răspuns:
– Noi suntem frații lui Ahazia și ne‑am coborât să‑i salutăm pe fiii regelui și pe fiii reginei.
14Atunci Iehu a zis:
– Prindeți‑i vii!
Ei i‑au prins vii și i‑au înjunghiat la puțul Bet‑Ekedului. Erau în număr de patruzeci și doi. N‑a cruțat pe niciunul dintre ei.
15După ce a plecat de acolo, s‑a întâlnit cu Iehonadab, fiul lui Recab, care venea să‑l întâlnească.
Iehu l‑a binecuvântat și i‑a zis:
– Este oare inima ta dreaptă, tot așa cum este inima mea față de inima ta?
Iehonadab a răspuns:
– Da, este!
Iehu a zis:
– Dacă este, atunci dă‑mi mâna!
Iehonadab i‑a dat mâna, și Iehu l‑a urcat la el în car.
16În timp ce‑l urca în carul său, Iehu a zis:
– Vino cu mine și vei vedea râvna mea pentru Domnul.
17Când a ajuns Iehu în Samaria, i‑a ucis pe toți aceia care îi rămăseseră lui Ahab în Samaria, nimicindu‑i după cuvântul pe care‑l profețise Domnul prin Ilie.
Slujitorii lui Baal uciși de Iehu
18Apoi Iehu a strâns tot poporul și le‑a zis: „Ahab i‑a slujit puțin lui Baal18 Zeul canaanit al fertilității [peste tot în carte].. Iehu însă îi va sluji mult! 19Chemați‑i la mine pe toți profeții lui Baal, pe toți cei ce‑l slujesc și pe toți preoții lui. Aveți grijă să nu lipsească niciunul, pentru că doresc să aduc o mare jertfă lui Baal. Oricine va lipsi nu va rămâne în viață.“ Însă Iehu lucra cu viclenie, ca să‑i nimicească pe toți slujitorii lui Baal. 20Iehu a zis: „Așadar, declarați20 Lit.: sfințiți. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). o adunare în cinstea lui Baal!“ Și ei au vestit‑o. 21Iehu a trimis veste prin tot Israelul și au venit toți slujitorii lui Baal, așa încât n‑a rămas niciunul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal, până când templul lui Baal s‑a umplut de la un capăt la celălalt.
22Apoi Iehu i‑a zis celui ce păzea veșmintele: „Adu veșminte pentru toți slujitorii lui Baal!“ Și el a adus veșminte tuturor. 23Iehu și Iehonadab, fiul lui Recab, au intrat în templul lui Baal. Ei au spus slujitorilor lui Baal: „Cercetați și vedeți ca nu cumva să fie printre voi vreun slujitor al Domnului, ci doar slujitorii lui Baal.“
24Așadar, ei au intrat în templu ca să aducă jertfe și arderi‑de‑tot. Însă Iehu pusese afară optzeci de oameni cărora le spusese: „Cine va lăsa să scape pe vreunul dintre aceia pe care îi dau în mâinile voastre, va plăti cu propria viață pentru viața omului aceluia.“
25De îndată ce a terminat de adus arderile‑de‑tot, Iehu a poruncit gărzilor25 Lit.: alergătorilor. și ofițerilor: „Intrați și ucideți‑i! Să nu scape niciunul!“ După ce i‑au trecut prin ascuțișul sabiei, gărzile și ofițerii i‑au aruncat afară din templu. Apoi s‑au dus până în sanctuarul templului lui Baal, 26au scos afară stâlpul sacru din templul lui Baal și l‑au ars. 27Au dărâmat atât stâlpul lui Baal, cât și templul lui Baal, folosindu‑l apoi ca latrină până în ziua aceasta.
28Astfel a nimicit Iehu închinarea la Baal din Israel. 29Dar Iehu nu a renunțat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și anume la închinarea înaintea vițeilor de aur din Betel și Dan. 30Domnul i‑a zis lui Iehu: „Pentru că ai făcut bine, îndeplinind ce este drept în ochii Mei, și i‑ai făcut familiei lui Ahab potrivit cu tot ce era în inima Mea, urmașii tăi vor domni peste Israel până la a patra generație.“ 31Totuși, Iehu nu a vegheat să păzească Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, din toată inima lui. El nu a renunțat la păcatele lui Ieroboam, care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască.
32În acele zile, Domnul a început să reducă teritoriul lui Israel. Hazael l‑a învins pe Israel prin toate teritoriile din țară: 33de la Iordan, spre răsărit, în toată țara Ghiladului, și anume teritoriul lui Gad, al lui Ruben și al lui Manase; apoi de la Aroer, care este lângă uedul33 Vale sau albie de râu secată, din ținuturile aride, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Arnon, până la Ghilad și Bașan.
34Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el și toate isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 35Iehu a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, iar în locul său a domnit fiul său Iehoahaz. 36Iehu a domnit peste Israel, în Samaria, timp de douăzeci și opt de ani.
Achabs zonen door Jehu gedood
1Jehu schreef daarop een brief aan de stadsbestuurders van Samaria, de leiders van Jizreël en degenen die waren belast met de opvoeding van Achabs zeventig zonen. Deze brief had de volgende inhoud: 2-3 ‘Wanneer u deze brief hebt ontvangen, moet u de beste van Achabs zonen als uw koning kiezen en u klaarmaken voor hem te vechten. U hebt strijdwagens, paarden, een versterkte stad en wapens.’ 4Zij misten echter de moed dit te doen. ‘Twee koningen konden het niet opnemen tegen deze man! Hoe zouden wij het dan kunnen?’ zeiden zij. 5Daarom stuurden het hoofd van de hofhouding, de hoogste stadsbestuurder, het stadsbestuur en de opvoeders van Achabs zonen hem de volgende boodschap: ‘Jehu, wij zijn uw dienaren en zullen alles doen wat u zegt. Wij hebben besloten niemand tot koning te kiezen. Doe wat u het beste lijkt.’ 6Jehu reageerde daarop met de mededeling: ‘Als u aan mijn kant staat en mij wilt gehoorzamen, breng dan morgen om deze tijd de hoofden van de zonen van uw meester bij mij in Jizreël.’ De zeventig zonen van koning Achab woonden bij de voornaamste inwoners van de stad, door wie zij vanaf hun vroegste jeugd waren opgevoed. 7Toen deze mededeling van Jehu Samaria bereikte, werden alle zeventig zonen vermoord. Hun hoofden werden in manden gelegd en bij Jehu in Jizreël afgeleverd. 8Toen een boodschapper aan Jehu meldde dat de hoofden van de zonen van de koning waren aangekomen, beval hij dat ze in twee hopen bij de stadspoort moesten worden neergelegd en daar tot de volgende morgen moesten blijven liggen.
9-10 ʼs Morgens ging hij naar buiten en sprak de menigte toe, die rond de twee hopen was samengestroomd. ‘Het is niet uw schuld,’ zei hij tegen hen. ‘Ik heb een samenzwering tegen mijn meester gesmeed en hem gedood, maar ik heb zijn zonen niet gedood! Dat heeft de Here gedaan, want alles wat Hij heeft gezegd, is uitgekomen. Door zijn dienaar Elia heeft Hij verklaard dat dit zou gaan gebeuren met de nakomelingen van Achab.’ 11Jehu doodde daarna alle familieleden van Achab die zich in Jizreël bevonden, evenals diens invloedrijke ambtenaren, persoonlijke vrienden en priesters. Uiteindelijk bleef er niemand meer over die op welke manier dan ook met Achab in verbinding had gestaan.
12Toen ging Jehu naar Samaria en overnachtte onderweg in Bet-Eked, een trefpunt van herders. 13Tijdens zijn verblijf daar ontmoette hij de broers van koning Ahazia van Juda. ‘Wie bent u?’ vroeg hij hun. En zij antwoordden: ‘Wij zijn broers van koning Ahazia. Wij zijn op weg naar Samaria om de zonen van koning Achab en de koningin-moeder Izébel een bezoek te brengen.’ 14‘Grijp hen!’ riep Jehu zijn mannen toe. Zij grepen de broers van Ahazia en doodden hen alle tweeënveertig bij de waterput van Bet-Eked.
15Bij zijn vertrek uit de herberg ontmoette hij Jonadab, de zoon van Rechab, die naar hem op zoek was. Na elkaar te hebben begroet, zei Jehu tegen hem: ‘Bent u net zo trouw aan mij als ik aan u ben?’ ‘Ja,’ antwoordde Jonadab. ‘Geef mij uw hand,’ zei Jehu en hij hielp hem in het koninklijke rijtuig. 16‘Ga met mij mee,’ zei Jehu, ‘dan kunt u zien hoeveel ik heb gedaan voor de Here!’ Zo reed Jonadab met hem mee. 17Na zijn aankomst in Samaria liet hij alle overgebleven familieleden van Achab doden, precies zoals Elia namens de Here had voorzegd.
De priesters van Baäl door Jehu gedood
18Jehu riep alle inwoners van de stad bijeen en zei tegen hen: ‘Achabs verering van Baäl stelde niets voor vergeleken bij de manier waarop ik Baäl zal gaan vereren. 19Roep daarom alle priesters, profeten en vereerders van Baäl bijeen. Zorg ervoor dat zij allemaal komen, want wij, vereerders van Baäl, gaan een groot offerfeest houden ter ere van hem. Alle aanhangers van Baäl die niet komen, zullen ter dood worden gebracht!’ Maar Jehu was van plan hen allemaal in één keer op te ruimen. 20-21 Hij stuurde boodschappers door heel Israël om de vereerders van Baäl bijeen te roepen voor de feestelijke bijeenkomst. Allen kwamen en de tempel van Baäl was overvol. 22Hij gaf het hoofd van de kleedkamer opdracht dat iedere vereerder van Baäl een speciale mantel moest dragen. 23Jehu en Jonadab, de zoon van Rechab, gingen de tempel in en zeiden tegen de aanwezigen: ‘Zorg ervoor dat hier alleen vereerders van Baäl zijn, laat niemand binnen die de Here aanbidt.’ 24De priesters van Baäl begonnen geschenken en brandoffers te offeren en intussen omsingelde Jehu het gebouw met tachtig van zijn mannen en droeg hun op: ‘Als iemand ontsnapt, betalen jullie daarvoor met jullie eigen leven.’ 25Zodra de priester klaar was met het brengen van zijn brandoffer, ging Jehu naar buiten en beval zijn officieren en manschappen: ‘Ga naar binnen en dood iedereen! Laat er niet één ontsnappen!’ Zo slachtten zij iedereen in de tempel af en sleepten de lijken naar buiten. Daarna gingen de mannen het heiligdom in de tempel binnen, 26sleepten de heilige pilaar die voor de eredienst van Baäl werd gebruikt, naar buiten en verbrandden hem. 27Zij braken de tempel af en maakten er een openbaar toilet van. En dat is het vandaag de dag nog. 28Op die manier verwijderde Jehu elk spoor van Baäl uit Israël. 29Hij vernietigde de gouden kalveren in Betel en Dan echter niet. De verering van deze beelden was de grote zonde van Jerobeam, de zoon van Nebat, waarin heel Israël werd meegesleept.
30Naderhand zei de Here tegen Jehu: ‘U hebt mijn aanwijzingen voor het uitroeien van het nageslacht van Achab goed uitgevoerd. Daarom zal ik ervoor zorgen dat uw zoon, uw kleinzoon en uw achterkleinzoon koningen van Israël zullen zijn.’ 31Maar Jehu volgde de Here, de God van Israël, niet met zijn hele hart, want hij ging door met het aanbidden van de gouden kalveren van Jerobeam, die Israël in deze grote zonde had aangemoedigd.
32-33 In die tijd begon de Here het grondgebied van Israël te verkleinen. Koning Hazaël veroverde diverse stukken grond van het gebied ten oosten van de Jordaan en de gebieden Gilead, Gad en Ruben. Hij annexeerde ook delen van Manasse, vanaf de rivier de Aroër in het dal van Arnon en Gilead en Basan.
34De rest van Jehuʼs daden zijn beschreven in de Kronieken van de koningen van Israël. 35Na zijn dood werd Jehu in Samaria begraven. Zijn zoon Joahaz volgde hem op als koning. 36In totaal regeerde Jehu achtentwintig jaar als koning van Israël in Samaria.
