2 Petru 2 – NTLR & NCA

Învățătorii falși și nimicirea lor

1Însă în popor s‑au ridicat și profeți falși, tot așa cum și între voi vor fi învățători falși, care vor strecura erezii1 Sau: opinii. distrugătoare și‑L vor nega pe Stăpânul Care i‑a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere grabnică. 2Mulți îi vor urma în depravările lor. Din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvinte amăgitoare.3 Sau: prin învățături imaginare. Dar condamnarea lor, hotărâtă în trecut, nu stă degeaba, iar distrugerea lor nu dormitează.

4Căci, dacă nu i‑a cruțat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit4 Sau: pe îngeri, care au păcătuit., ci i‑a aruncat în Tartar4 Tartarosas (aruncat în Tartar); termenul Tartar indică Iadul. și i‑a încredințat lanțurilor beznei4 Unele mss conțin: în gropi întunecate., unde sunt păziți până la judecată, 5și dacă n‑a cruțat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor neevlavioși, însă l‑a păzit pe Noe – un predicator al dreptății – împreună cu alți șapte, 6dacă a condamnat El cetățile Sodoma și Gomora la distrugere, prefăcându‑le în cenușă și dându‑le astfel drept exemplu cu privire la ce urmează să li se întâmple celor neevlavioși, 7însă l‑a scăpat pe Lot cel drept, care suferea din cauza felului de viață depravat al celor nelegiuiți, 8(căci omul acesta drept, în timp ce trăia printre ei, își chinuia zi de zi sufletul său drept din cauza faptelor nelegiuite pe care le vedea și auzea) 9înseamnă că Domnul știe cum să‑i scape pe cei evlavioși din încercare și să‑i păstreze pe cei nedrepți sub pedeapsă, până în Ziua Judecății9 Sau: ca să fie pedepsiți în Ziua Judecății., 10mai ales pe cei ce umblă după pofta stricată a firii și disprețuiesc autoritatea. Ei sunt neobrăzați, aroganți și nu se înfioară când batjocoresc cele slăvite, 11în timp ce îngerii, care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc în prezența11 Unele mss conțin: din partea. Domnului vreo judecată blasfemiatoare împotriva lor. 12Însă acești oameni, ca niște viețuitoare fără rațiune, – care acționează din instinct, fiind născute să fie prinse și nimicite –, batjocorind ceea ce nu cunosc, vor fi nimiciți în însăși stricăciunea lor, 13suferind răsplata pentru nedreptatea lor. Ei consideră cheful din timpul zilei o plăcere și sunt ca niște pete și ca niște metehne, chefuind în înșelătoriile13 Cu referire la învățăturile lor înșelătoare. lor13 Unele mss conțin: chefuind la mesele lor de dragoste. atunci când se ospătează împreună cu voi. 14Au ochii plini de adulter14 Lit.: o adulteră., sunt nesătui după păcat, momesc sufletele nestatornice, inima le este deprinsă la lăcomie, sunt niște copii ai blestemului. 15Au părăsit calea cea dreaptă și s‑au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Bosor15 În VT acest nume apare ca Beor. Termenul ebraic înrudit cu bosor este basar, care înseamnă carne. Balaam, fiul lui Beor, este pe drept etichetat ca fiu al carnalității, un om firesc, lacom, care l‑a ispitit pe Israel la imoralitate., care a iubit răsplata nedreptății. 16Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță – ființă necuvântătoare – i‑a vorbit cu glas omenesc și a împiedicat nebunia profetului.

17Aceștia sunt niște izvoare secate, niște cețuri duse de furtună. Pentru ei a fost păstrat întunericul beznă. 18Căci ei rostesc lăudăroșenii deșarte și îi momesc cu poftele firii și cu depravări pe cei ce tocmai au scăpat de oamenii care trăiesc în rătăcire. 19Le promit libertatea în timp ce ei înșiși sunt sclavi ai stricăciunii. Căci de ceea ce este învins cineva, de aceea este și înrobit.19 Imaginea folosită aici derivă din practica uzuală în antichitate prin care inamicii învinși și luați prizonieri deveneau sclavi ai învingătorului. 20Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii prin cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Isus Cristos, aceștia se încurcă din nou în ele și sunt învinși, starea lor din urmă devine mai rea decât cea dintâi. 21Căci era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât să fi cunoscut‑o și apoi să se întoarcă de la porunca sfântă care le‑a fost încredințată. 22Ceea ce li s‑a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul:

„Câinele se întoarce la voma lui“22 Vezi Prov. 26:11.

și

„Scroafa, după ce este spălată, se tăvălește în noroi.“22 Sursa acestui citat rămâne necunoscută. Este posibil ca el (1) să fi făcut parte cândva din cartea Proverbelor sau (2) să fi fost preluat dintr‑o altă sursă și considerat, alături de primul citat, un singur proverb.