(1 Regi 8:14-21)
1Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. 2Eu am zidit pentru Tine o Casă măreață, un loc al șederii Tale pe vecie.“ 3Apoi regele s‑a întors cu fața spre întreaga adunare a lui Israel și a binecuvântat‑o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. 4El a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i‑a promis tatălui meu, David, zicând: 5«Din ziua în care l‑am scos pe poporul Meu din țara Egiptului, nu am ales nicio cetate din toate semințiile lui Israel ca să‑Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu și nici nu am ales pe cineva care să fie conducătorul poporului Meu, Israel, 6ci am ales Ierusalimul, pentru ca Numele Meu să fie acolo și l‑am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.» 7Tatăl meu, David, avea pe inimă să zidească o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 8Dar Domnul i‑a zis tatălui meu, David: «Tu te‑ai gândit să zidești o Casă Numelui Meu și este bine că te‑ai gândit în felul acesta! 9Totuși, nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău. Cel ieșit din coapsele tale, el va zidi o Casă Numelui Meu.»
10Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m‑am ridicat în locul tatălui meu, David, m‑am așezat pe tronul lui Israel, așa cum a promis Domnul, și am zidit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 11Am pus acolo Chivotul în care se află Legământul11 În Chivot se afla Mărturia (tablele Legii, pe care erau inscripționate Cele Zece Porunci; vezi Ex. 25:16 și nota). pe care l‑a încheiat Domnul cu fiii lui Israel.“
Rugăciunea lui Solomon
(1 Regi 8:22-53)
12După aceea, Solomon s‑a așezat înaintea altarului Domnului, în prezența întregii adunări a lui Israel, și și‑a întins mâinile spre ceruri. 13Solomon făcuse o estradă din bronz și o așezase în mijlocul curții. Aceasta avea o lungime de cinci coți13 Aproximativ 2,5 m., o lățime de cinci coți și o înălțime de trei coți13 Aproximativ 1,5 m.. Pe ea stătea Solomon, atunci când s‑a plecat pe genunchi în prezența întregii adunări a lui Israel și și‑a întins mâinile spre ceruri.
14El a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun dumnezeu asemenea Ție, nici în ceruri, nici pe pământ. Tu păstrezi legământul și îndurarea14 Sau: păstrezi cu loialitate legământul; sau: păstrezi legământul dragostei. față de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor. 15Tu Ți‑ai ținut promisiunea față de robul Tău, tatăl meu, David. Ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede în ziua aceasta.
16Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla în Legea Mea, tot așa cum ai umblat și tu înaintea Mea.» 17Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească promisiunea pe care ai făcut‑o robului Tău, David! 18Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am zidit‑o eu! 19Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți‑o face robul Tău! 20Fie ca ochii Tăi să vegheze zi și noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că‑Ți vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ți‑o face robul Tău cu privire la acest loc! 21Ascultă cererile robului Tău și ale poporului Tău Israel, când se vor ruga înspre acest loc! Ascultă din locul Locuinței Tale, din ceruri, ascultă și iartă!
22Când va păcătui cineva împotriva semenului său și va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, 23ascultă din ceruri, lucrează și judecă‑i pe robii Tăi, condamnându‑l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului său faptele lui, și îndreptățindu‑l pe cel drept, răsplătindu‑i potrivit cu dreptatea lui.
24Când poporul Tău Israel, fiind învins de dușman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va aduce mulțumire Numelui Tău, se va ruga și va căuta bunăvoință înaintea Ta, în Casa aceasta, 25ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și adu‑i înapoi în țara pe care le‑ai dat‑o lor și părinților lor!
26Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor aduce mulțumire Numelui Tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i‑ai pedepsit, 27ascultă din ceruri și iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel. Învață‑i calea cea bună pe care trebuie să meargă și trimite ploaie peste țara Ta, pe care i‑ai dat‑o ca moștenire poporului Tău! 28Când vor fi în țară foamete sau molimă, când vor fi filoxeră sau mălură, când vor fi lăcuste sau omizi, când dușmanii lui îi va asedia cetățile în țară, orice urgie sau boală ar veni, 29dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri, recunoscându‑și fiecare întinarea și durerea lui și va întinde mâinile spre Casa aceasta, 30ascultă din ceruri, locul șederii Tale, iartă și răsplătește‑i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima oamenilor. 31Astfel, ei se vor teme de Tine și vor umbla pe căile Tale în toate zilele cât vor trăi în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri.
32De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr‑o țară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare și a brațului Tău cel întins, deci când va veni și se va ruga înspre această Casă, 33ascultă din ceruri, locul șederii Tale, și dă‑i acelui străin tot ceea ce‑Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să‑Ți cunoască Numele, să se teamă de Tine, așa cum se teme poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit‑o eu.
34Când poporul Tău va ieși la război împotriva dușmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, și Ți se va ruga înspre cetatea aceasta, pe care ai ales‑o Tu și înspre Casa pe care am zidit‑o pentru Numele Tău, 35ascultă din ceruri rugăciunea lor și cererea lor și fă‑le dreptate. 36Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și, mâniindu‑Te pe ei, îi vei da pe mâna dușmanilor lor, care îi vor lua captivi într‑o țară îndepărtată sau apropiată, 37dacă acolo, în țara în care au fost luați captivi, își vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine și vor căuta bunăvoința Ta în țara captivității lor, zicând: «Am păcătuit, am greșit și am săvârșit răul!», 38dacă de acolo, din țara unde au fost luați captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, dacă se vor ruga cu fața îndreptată spre țara lor, pe care le‑ai dat‑o părinților lor, spre cetatea pe care Tu ai ales‑o și spre Casa pe care am zidit‑o eu pentru Numele Tău, 39atunci, ascultă din ceruri, din locul șederii Tale, rugăciunea lor și cererile lor și fă‑le dreptate. Iartă poporul Tău, care a păcătuit împotriva Ta!
40Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschiși și urechile Tale să ia aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!
41Acum, ridică‑Te, Doamne Dumnezeule,
vino la locul Tău de odihnă,
Tu și Chivotul tăriei Tale!
Preoții Tăi, Doamne Dumnezeule,
să se îmbrace cu mântuirea,
iar credincioșii Tăi să se bucure de bunătatea Ta.
42Doamne, Dumnezeule, nu‑Ți întoarce fața de la unsul Tău!
Adu‑Ți aminte de promisiunile42 Vezi nota de la 1:8. În ebraică este folosit pluralul termenului hesed. făcute robului Tău David!“
Salomo välsignar folket
(1 Kung 8:14-21)
1Salomo sa då:
”Herren har sagt att han ska bo i dunklet,
2men jag har gjort ett magnifikt tempel åt dig,
och en plats, där du kan bo i evighet.”
3Sedan vände kungen sig till hela Israels församling och välsignade dem, medan de stod upp.
4Han sa:
”Välsignad vare Herren, Israels Gud, som nu med sina händer har fullbordat vad han med sin mun lovade min far David när han sa: 5’Jag har aldrig, sedan jag förde mitt folk ut ur Egypten, valt någon stad bland Israels stammar för att bygga ett hus för mitt namn. Jag har inte heller utvalt någon att vara furste över mitt folk Israel. 6Men nu har jag valt Jerusalem för att mitt namn ska vara där och David till att härska över mitt folk Israel.’
7Min far David tänkte bygga ett hus åt Herrens, Israels Guds namn, 8men Herren sa till honom: ’Din tanke att bygga ett hus åt mitt namn var god, 9men du är inte den som ska bygga det, utan din son, som föds åt dig, är den som ska bygga det huset åt mitt namn.’ 10Herren har gjort vad han lovade. Jag har efterträtt min far David och sitter nu på Israels tron, som Herren har lovat, och jag har byggt templet åt Herrens, Israels Guds, namn 11och gjort i ordning en plats där för arken med förbundet som Herren slutit med israeliterna.”
Salomos invigningsbön
(1 Kung 8:22-53)
12Och inför hela Israels församling stod sedan Salomo framför Herrens altare och sträckte ut sina händer. 13Han hade gjort en plattform av koppar och ställt den mitt på förgården; den var 2,5 meter lång, 2,5 meter bred och 1,5 meter hög. Salomo steg upp på plattformen, böjde knä inför de församlade israeliterna och sträckte ut sina händer mot himlen.
14Han sa:
”Herre, Israels Gud, det finns ingen annan Gud som du, vare sig i himlen eller på jorden! Du håller förbundet och visar nåd mot dina tjänare när de helhjärtat vandrar dina vägar. 15Du har hållit ditt löfte till din tjänare, min far David; vad du med din mun lovat har du idag med din hand fullbordat.
16Herre, Israels Gud, uppfyll nu också det löfte du gav din tjänare, min far David, när du sa: ’Det ska aldrig saknas en ättling till dig på Israels tron, om bara dina efterkommande är vaksamma och lever efter min lag så som du har gjort.’ 17Ja, Herre, Israels Gud, låt ditt löfte till din tjänare David gå i uppfyllelse!
18Men skulle Gud vilja bo på jorden tillsammans med människor? När inte ens himlen, himlarnas himmel, kan rymma dig, så mycket mindre då templet som jag har byggt! 19Men vänd dig ändå till din tjänares bön och vädjan, Herre, min Gud! Lyssna på det rop och den bön jag, din tjänare, ber inför dig! 20Låt din blick vaka över detta tempel dag och natt, över denna plats, där du har sagt att ditt namn ska vara! Hör den bön jag, din tjänare, ber till dig, vänd mot denna plats! 21Hör din tjänares och ditt folk Israels böner, när de ber vända mot denna plats! Ja, från den plats där du bor, från himlen, och när du hör, förlåt!
22När någon har begått ett brott mot en annan och blir ålagd en ed och kommer och svär den inför ditt altare i detta tempel, 23lyssna då från himlen och agera, skaffa rätt åt dina tjänare. Straffa den skyldige och låt honom få vad han förtjänar, men frikänn den oskyldige och återupprätta honom i rättfärdighet.
24Om ditt folk Israel blir slaget av en fiende, därför att det har syndat mot dig, och om folket sedan vänder om och bekänner ditt namn och ber och vädjar inför dig om nåd i detta tempel, 25lyssna då till dem från himlen och förlåt ditt folk Israel deras synder och för dem tillbaka till det land som du gav dem och deras förfäder.
26När himlen stängs, så att det inte regnar på grund av att de har syndat mot dig, och om de då ber, vända mot denna plats, och bekänner ditt namn och vänder om från sin synd när du har straffat dem, 27lyssna då i himlen och förlåt dina tjänares, ditt folk Israels synd. Lär dem den rätta vägen som de ska vandra, och sänd regn över det land som du har gett åt ditt folk.
28Om det blir hungersnöd eller epidemier i landet, om det är mjöldagg och mögel som härjar säden, eller gräshoppor och gräsmaskar, eller fiender belägrar deras städer, ja, vilken sjukdom eller plåga det än kommer, 29och vilken bön eller vädjan någon av ditt folk Israel än uppsänder – var och en känner bäst sin egen plåga och smärta – och sträcker ut sina händer mot detta hus, 30hör det då från himlen, där du bor. Förlåt, och ge var och en vad han förtjänar, för du känner hans innersta, ja, endast du känner människornas innersta. 31Då ska de frukta dig och vandra dina vägar så länge de lever i det land du gav våra förfäder.
32Om en främling, som inte tillhör ditt folk Israel, kommer från ett avlägset land, för ditt stora namns, din mäktiga hands och din utsträckta arms skull, och de kommer och ber vända mot detta tempel, 33hör då från himlen, där du bor, och gör vad främlingen begär av dig. Då kommer alla folk på jorden att lära känna ditt namn och frukta dig, så som ditt folk Israel gör, och inse att detta tempel, som jag har byggt, är kallat efter ditt namn.
34Om ditt folk på din befallning drar ut för att strida mot sina fiender och de ber till dig, vända mot denna stad, som du har utvalt, och mot detta tempel som jag har byggt åt ditt namn, 35hör då i himlen deras böner och vädjan och skaffa dem rätt.
36Om de syndar mot dig, för det finns ingen människa som inte syndar, och du blir vred på dem och överlämnar dem åt fienden och de förs bort i fångenskap till ett annat land, nära eller fjärran, 37och om de där i sitt fångenskapsland vänder om, åter vädjar till dig om nåd i sitt fångenskapsland och säger: Vi har syndat och handlat fel, vi har gjort det onda, 38och om de då, där i sitt fångenskapsland, vänder om till dig helhjärtat och med uppriktigt sinne och ber, vända mot sitt land som du gav deras förfäder och mot den stad som du har utvalt och det tempel som jag har byggt åt ditt namn, 39hör då från himlen, där du bor, deras bön och vädjan, och skaffa dem rätt! Förlåt ditt folk som har syndat mot dig!
40Min Gud, låt dina ögon se och dina öron höra alla böner som bes på denna plats!
41Herre, Gud, res dig och gå till din viloplats,
du och din makts ark!
Låt dina präster, Herre Gud, få vara klädda i räddning,
och låt dina fromma få glädjas över din godhet!
42Herre Gud, förkasta inte din smorde.
Tänk på din nåd gentemot din tjänare David!”
