Celebrarea Paștelui
(2 Regi 23:21-23)
1Iosia a ținut Paștele Domnului la Ierusalim. Oamenii au înjunghiat mieii de Paște în a paisprezecea zi a lunii întâi. 2El le‑a dat preoților îndatoririle lor și i‑a încurajat în ce privește slujba Casei Domnului. 3El le‑a zis leviților, care dădeau învățătură întregului Israel și care erau sfinți pentru Domnul, următoarele:
„Puneți Chivotul cel sfânt în Casa zidită de Solomon, fiul lui David, regele lui Israel! Să nu mai fie pentru voi o povară pe umeri! Acum, slujiți Domnului, Dumnezeul vostru, și poporului Său Israel. 4Așezați‑vă potrivit familiilor voastre și potrivit cetelor voastre, după cum a scris David, regele lui Israel, și după cum a scris fiul său Solomon. 5Ocupați‑vă locurile în Lăcaș, câte o parte a familiei leviților pentru fiecare ceată a clanurilor fraților voștri, cei din popor. 6Înjunghiați mieii de Paște, sfințiți‑vă și pregătiți jertfele pentru frații voștri, împlinind Cuvântul Domnului dat prin Moise.“
7Iosia a oferit fiilor poporului, tuturor celor prezenți, oi, miei și iezi, toți pentru Paște, în număr de treizeci de mii, precum și trei mii de viței. Acestea erau din averea regelui. 8Căpeteniile regelui au oferit și ei de bunăvoie daruri poporului, preoților și leviților. Hilchia, Zaharia și Iehiel, conducătorii Casei lui Dumnezeu, le‑au dat preoților două mii șase sute de miei pentru Paște și trei sute de viței. 9Conania și frații săi, Șemaia și Netanel, precum și Hașabia, Ieiel și Iozabad, căpetenii ale leviților, le‑au dăruit leviților cinci mii de miei pentru Paște și cinci sute de vite. 10Slujba a fost pregătită, preoții și‑au ocupat locurile, iar leviții s‑au așezat în cete, după cum poruncise regele.
11Apoi au înjunghiat mieii de Paște. Preoții au stropit sângele, luându‑l de la leviții care jupuiseră animalele. 12Au pus deoparte arderile‑de‑tot, ca să le dea fiilor poporului să le ofere Domnului, potrivit cetelor lor, potrivit familiilor părinților lor, după cum este scris în Cartea lui Moise. Tot așa au făcut și cu vitele. 13Au fript jertfa de Paște la foc, după rânduială, iar celelalte jertfe sfinte le‑au fiert în oale, cazane și cratițe și le‑au împărțit în grabă întregului popor. 14După aceea, leviții au pregătit ce era pentru ei și pentru preoți – căci preoții, urmașii lui Aaron, aduseseră arderile‑de‑tot și grăsimile până seara, astfel că leviții au trebuit să facă pregătiri de Paște atât pentru ei, cât și pentru preoți, urmașii lui Aaron.
15Cântăreții, urmașii lui Asaf, erau la locul lor, așa cum poruncise David, Asaf, Heman și Iedutun, văzătorul regelui, iar portarii erau la fiecare poartă. Ei nu au trebuit să‑și întrerupă slujba, deoarece leviții, frații lor, au pregătit jertfa de Paște pentru ei.
16Astfel a fost pregătită în ziua aceea întreaga slujbă a Domnului, ca să se poată sărbători Paștele și să se poată aduce arderile‑de‑tot pe altarul Domnului, după porunca regelui Iosia. 17Fiii lui Israel, aflați atunci la Ierusalim, au sărbătorit Paștele și Sărbătoarea Azimelor timp de șapte zile. 18Paște ca acesta nu se mai sărbătorise în Israel din zilele profetului Samuel. Niciun rege al lui Israel nu mai sărbătorise un Paște precum cel sărbătorit de Iosia, alături de preoți, leviți, toți cei din Iuda și din Israel, care se aflau acolo, și locuitorii Ierusalimului. 19Acest Paște a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia.
Împrejurările morții lui Iosia
(2 Regi 23:28-30)
20După toate acestea, când Iosia pusese deja în ordine Casa, Neco20 Neco sau Nekau II (610–595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI., regele Egiptului, s‑a suit să lupte împotriva Carchemișului, pe Eufrat. Iosia i‑a ieșit împotrivă. 21Neco i‑a trimis mesageri, zicând: „Ce am eu de‑a face cu tine, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei Case cu care sunt în război, iar Dumnezeu mi‑a zis să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te distrugă!“ 22Dar Iosia nu s‑a întors, ci s‑a deghizat ca să lupte împotriva acestuia. El nu a ascultat cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu, astfel că s‑a dus să lupte în valea Meghido. 23Arcașii l‑au lovit pe regele Iosia, și regele le‑a zis slujitorilor săi: „Luați‑mă, căci sunt grav rănit!“ 24Slujitorii lui l‑au luat din carul de luptă, l‑au transportat cu un alt car al lui și l‑au adus la Ierusalim. El a murit și a fost înmormântat în mormintele părinților lui. Toți cei din Iuda și din Ierusalim l‑a bocit pe Iosia.
25Ieremia a compus o cântare de jale pentru Iosia și, până în ziua aceasta, toți cântăreții și cântărețele amintesc de Iosia în cântările lor de jale. Ele au ajuns un obicei în Israel și s‑au păstrat scrise în „Cântările de jale“.
26Celelalte fapte ale lui Iosia, dovezile sale de credincioșie, făcute după cum scrie în Legea Domnului, 27cele dintâi și cele de pe urmă isprăvi ale lui sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda“.
Josiah Celebrates the Passover Feast
1Josiah celebrated the Passover Feast in Jerusalem to honor the Lord. The Passover lamb was killed on the 14th day of the first month. 2Josiah appointed the priests to their duties. He cheered them up as they served the Lord at his temple. 3The Levites taught all the people of Israel. The Levites had been set apart to the Lord. Josiah said to them, “Put the sacred ark of the covenant in the temple Solomon built. He was the son of David and king of Israel. The ark must not be carried around on your shoulders. Serve the Lord your God. Serve his people Israel. 4Prepare yourselves by families in your groups. Do it based on the directions written by David, the king of Israel, and by his son Solomon.
5“Stand at the temple. Stand there with a group of Levites for each group of families among your people. 6Kill the Passover lambs. Set yourselves apart to the Lord. Prepare the lambs for your people. Do what the Lord commanded through Moses.”
7Josiah provided animals for the Passover offerings. He gave them for all the people who were there. He gave a total of 30,000 lambs and goats and 3,000 oxen. He gave all of them from his own possessions.
8His officials also gave freely. They gave to the people and the priests and Levites. Hilkiah, Zechariah and Jehiel were in charge of God’s temple. They gave the priests 2,600 Passover lambs and 300 oxen. 9Konaniah and his brothers Shemaiah and Nethanel also gave offerings. So did Hashabiah, Jeiel and Jozabad. All of them were the leaders of the Levites. They gave 5,000 Passover lambs and 500 oxen for the Levites.
10The Passover service was arranged. The priests stood in their places. The Levites were in their groups. That’s what the king had ordered. 11The Passover lambs were killed. The priests splashed against the altar the blood handed to them. The Levites skinned the animals. 12They set the burnt offerings to one side. These offerings were for the smaller family groups to offer to the Lord. That’s what was written in the Book of Moses. The Levites did the same thing with the oxen. 13They cooked the Passover animals over the fire, just as the law required. They boiled the holy offerings in pots, large kettles and pans. They served the offerings quickly to all the people. 14After that, they got things ready for themselves and the priests. That’s because the priests, who were from the family line of Aaron, were busy until dark. They were sacrificing the burnt offerings and the fat parts. The Levites got things ready for themselves and for the priests, who belonged to Aaron’s family line.
15Those who played music were from the family line of Asaph. They were in the places that had been set up by David, Asaph, Heman and Jeduthun. Jeduthun had been the king’s prophet. The guards at each gate didn’t have to leave their places. That’s because their brother Levites got things ready for them.
16So at that time the entire service to honor the Lord was carried out. The Passover Feast was celebrated. The burnt offerings were sacrificed on the Lord’s altar. That’s what King Josiah had ordered. 17The Israelites who were there celebrated the Passover Feast at that time. They observed the Feast of Unleavened Bread for seven days. 18The Passover Feast hadn’t been observed like that in Israel since the days of Samuel the prophet. None of the kings of Israel had ever celebrated a Passover Feast like Josiah’s. He celebrated it with the priests and Levites. All the people of Judah and Israel were there along with the people of Jerusalem. He celebrated it with them too. 19That Passover Feast was celebrated in the 18th year of Josiah’s rule.
Josiah Dies
20Josiah had put the temple in order. After all of that, Necho went up to fight at Carchemish. He was king of Egypt. Carchemish was on the Euphrates River. Josiah marched out to meet Necho in battle. 21But Necho sent messengers to him. They said, “Josiah king of Judah, there isn’t any trouble between you and me. I’m not attacking you at this time. I’m at war with another country. God told me to hurry. He’s with me. So stop opposing him. If you don’t, he’ll destroy you.”
22But Josiah wouldn’t turn away from Necho. Josiah wore different clothes so people wouldn’t recognize him. He wanted to go to war against Necho. He wouldn’t listen to what God had commanded Necho to say. Instead, Josiah went out to fight him on the plains of Megiddo.
23Men who had bows shot arrows at King Josiah. After he was hit, he told his officers, “Take me away. I’m badly wounded.” 24So they took him out of his chariot. They put him in his other chariot. They brought him to Jerusalem. There he died. He was buried in the tombs of his family. All the people of Judah and Jerusalem mourned for him.
25Jeremiah wrote songs of sadness about Josiah. To this day all the male and female singers remember Josiah by singing those songs. That became a practice in Israel. The songs are written down in the Book of the Songs of Sadness.
26Josiah did many things that showed he was faithful to the Lord. Those things and the other events of Josiah’s rule were in keeping with what is written in the Law of the Lord. 27All the events from beginning to end are written down. They are written in the records of the kings of Israel and Judah.
