Reorganizarea slujirii preoților și leviților
(2 Regi 18:4)
1Când toate acestea s‑au încheiat, tot Israelul prezent a plecat spre cetățile lui Iuda. Ei au zdrobit stâlpii sacri și au retezat așerele, au dărâmat înălțimile și altarele din tot Iuda, Beniamin, Efraim și Manase și nu s‑au lăsat până nu le‑au distrus pe toate. Apoi toți fiii lui Israel s‑au întors în cetățile lor, fiecare la proprietatea lui.
2Ezechia a așezat din nou pe șiruri cetele preoților și ale leviților, fiecare om cu slujba sa de preot sau de levit: pentru arderea‑de‑tot, pentru jertfele de pace2 Vezi nota de la 7:7., pentru slujire sau pentru mulțumire și laudă la porțile taberelor Domnului. 3Regele a dăruit o parte din bunurile sale pentru arderile‑de‑tot, adică pentru arderile‑de‑tot de dimineață și de seară, pentru arderile‑de‑tot de Sabat, de lună nouă și de sărbători, așa cum este scris în Legea Domnului. 4El a spus poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoților și leviților partea cuvenită lor, pentru ca aceștia să se poată dedica Legii Domnului. 5Când s‑a răspândit vestea aceasta, fiii lui Israel și‑au înmulțit darurile din primele roade – din grâne, din must, din ulei, din miere și din toate roadele câmpului. Au adus zeciuială din belșug din tot ce aveau. 6Fiii lui Israel și ai lui Iuda, care locuiau în cetățile lui Iuda, au dat și ei zeciuială din cirezi și din turme, precum și zeciuială din lucrurile sfinte care erau închinate6 Vezi nota de la 30:17. Domnului, Dumnezeul lor. Ei le‑au adus și le‑au așezat în mai multe grămezi. 7Au început să facă grămezi în luna a treia și au terminat în luna a șaptea. 8Când Ezechia și căpeteniile au sosit și au văzut grămezile, au binecuvântat pe Domnul și pe poporul Său Israel.
9Ezechia i‑a întrebat pe preoți și pe leviți cu privire la grămezile strânse. 10Azaria, preotul conducător, din familia lui Țadok, i‑a răspuns, zicând: „De când a început să vină la Casa Domnului contribuția, am mâncat, ne‑am săturat și a mai rămas încă mult, pentru că Domnul Și‑a binecuvântat poporul, astfel încât a mai rămas din plin.“
11Ezechia le‑a poruncit să pregătească niște odăi în Casa Domnului, iar ei le‑au pregătit. 12Au adus acolo cu credincioșie contribuția, zeciuiala și lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil cu acestea era levitul Conania, iar fratele lui, Șimei, era al doilea după el. 13Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat și Benaia erau responsabili sub conducerea lui Conania și a lui Șimei, fratele său, numiți de către regele Ezechia și de către Azaria, cel ce era conducător al Casei lui Dumnezeu.
14Levitul Core, fiul lui Imna, portarul de la răsărit, era responsabil cu darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, cu împărțirea contribuției aduse Domnului, precum și cu lucrurile preasfinte. 15În cetățile preoților, sub conducerea lui Core erau Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Șecania. Aceștia împărțeau cu credincioșie partea cuvenită fraților lor, potrivit cetelor lor, fie mari, fie mici, 16precum și celor înscriși în genealogii – băieții de la vârsta de trei16 Cel mai probabil treizeci, cf. 1 Cron. 23:3. ani în sus – tuturor celor ce veneau zilnic la Casa Domnului pentru slujbele de care erau responsabili, potrivit cetelor lor, 17preoților înscriși în genealogii, potrivit familiilor lor și leviților de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după îndatoririle lor, potrivit cetelor lor 18– adică întregii adunări a celor înscriși în genealogii cu toți copilașii lor, cu soțiile lor, cu fiii și fiicele lor. Căci ei fuseseră credincioși în a se păstra sfinți.
19Pentru urmașii lui Aaron, preoții, care locuiau în ținuturile cu pășuni din apropierea fiecărei cetăți preoțești, au fost desemnați oameni care să dea partea cuvenită tuturor băieților aflați sub îndrumarea preoților și tuturor acelora dintre leviții înscriși în genealogii.
20Așa a făcut Ezechia în tot ținutul lui Iuda; el a făcut ce este bine, drept și adevărat înaintea Domnului, Dumnezeul său. 21Toată lucrarea pe care a început‑o cu privire la slujirea de la Casa lui Dumnezeu și cu privire la Lege sau la porunci, ca să‑L caute pe Dumnezeul său, a înfăptuit‑o din toată inima, astfel că el a reușit.
Kong Hizkija tjente Herren af hele sit hjerte
1Da festen var forbi, var der en stor gruppe af de israelitter, som var kommet til Jerusalem, der gik ud for at gøre op med afgudsdyrkelsen. De tog rundt til alle byerne i Juda, Benjamin, Efraim og Manasse, hvor de fjernede alle afgudsaltrene, huggede Asherapælene om og nedrev afgudsofferhøjene. Først derefter gik de hjem til deres egne byer.
2Kong Hizkija inddelte nu præsterne og levitterne i skiftehold, så de til stadighed kunne ofre brændofre og takofre og forestå tilbedelsen og lovsangen ved templets indgang. 3Kongen skænkede selv offerdyrene til de daglige morgen- og aftenbrændofre, samt de dyr, der ifølge Toraen skulle bruges til sabbatshøjtiden, nymånefesten og de store årlige festhøjtider.
4Desuden befalede han, at indbyggerne i Jerusalem skulle bringe præsterne og levitterne de gaver, som ifølge Toraen tilfaldt dem, så de ikke var nødt til at arbejde, men kunne hellige sig deres foreskrevne opgaver ved templet. 5-6Folket reagerede øjeblikkeligt ved villigt at bringe en del af deres høst, det være sig korn, vin, olivenolie, honning eller andre af jordens afgrøder. De gav Herren en tiendedel af alt, hvad de ejede, og lagde det i store bunker. De israelitter, som var flyttet ned til Juda, og de indfødte judæere bragte desuden en tiendedel af deres kvæg og får, og hvad de ellers ønskede at give til Herren. 7De første gaver kom i den tredje måned, og de sidste gaver kom i den syvende måned. 8Da kong Hizkija og hans embedsmænd så de store bunker af gaver, blev de fyldt med taknemmelighed til Herren og hans folk, Israel.
9Hizkija forhørte sig nærmere hos præsterne og levitterne om bunkerne. 10Ypperstepræsten Azarja af Zadoks slægt forklarede sagen: „Lige siden folket begyndte at bringe deres gaver til tempeltjenesten, har vi haft rigeligt at spise, og alt det her er i overskud. Herren har virkelig velsignet sit folk.”
11Kongen gav nu ordre til at indrette forrådskamre i templet, 12-13hvorefter alle gaverne blev opmagasineret der. Levitten Konanja fik på kongens og ypperstepræstens foranledning opsyn med forrådet, og hans bror Shimi fik sammen med følgende mænd til opgave at hjælpe ham: Jehiel, Azazja, Nahat, Asael, Jerimot, Jozabad, Eliel, Jismakja, Mahat og Benaja.
14-15Levitten Kore, søn af Jimna, der var dørvagt ved østporten, fik til opgave at fordele de gaver, der tilfaldt præsterne. De skulle bringes ud til alle de byer, hvor der boede præster, og Kore fik hjælp af følgende pålidelige mænd: Eden, Minjamin, Jeshua, Shemaja, Amarja og Shekanja. De fordelte gaverne ligeligt mellem præsterne, gamle såvel som unge, 16i henhold til alle de mandlige medlemmer af familien fra tre år og opefter, uanset om alle var optaget i slægtsfortegnelsen. Alle præsterne fik del i gaverne, for så vidt de tilhørte et skiftehold og jævnligt arbejdede i templet. 17Præsterne var opført på listen efter deres slægtsnavn, mens alle levitter over 20 år var opført efter, hvilket skiftehold de tilhørte. 18For de præster, der brugte al deres tid i tempeltjenesten, blev alle familiens medlemmer regnet med ved udregningen af en fødevareration, inklusive småbørn, koner, sønner og døtre. 19De præster og levitter, som boede uden for byerne, fik deres ration udleveret i overensstemmelse med de officielle lister af nogle folk i byerne, som fik overdraget den opgave.31,16-19 Teksten i dette afsnit er uklar.
20Således fordelte kong Hizkija gaverne retfærdigt ud over landet, og han gjorde, hvad der var ret og rigtigt i Herrens øjne. 21Han søgte helhjertet at gøre Herrens vilje i alt, hvad han tog sig for, hvad enten det havde med tempeltjenesten eller Toraen og dens befalinger at gøre. Derfor fik han stor fremgang.
