Domnia lui Amația peste Iuda
(2 Regi 14:1-14, 17-20)
1Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim. 2El a făcut ce este drept în ochii Domnului, dar nu din toată inima. 3După ce și‑a întărit domnia, el i‑a omorât pe slujitorii care‑l uciseseră pe tatăl său, regele. 4Totuși, pe fiii lor nu i‑a omorât, după cum este scris în Lege, în Cartea lui Moise, în care Domnul a poruncit, zicând: „Să nu‑i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“4 Vezi Deut. 24:16.
5Amația i‑a strâns pe cei din Iuda și a așezat tot Iuda și Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute. Apoi i‑a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să iasă la război și să mânuiască lancea și scutul. 6El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanți6, 9 Aproximativ 3 t. de argint.
7Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i‑a zis:
– Nu lua cu tine oștirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim! 8Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.
9Amația l‑a întrebat pe omul lui Dumnezeu:
– Dar cum rămâne cu cei o sută de talanți pe care i‑am dat cetei lui Israel?
Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns:
– Domnul poate să‑ți dea mult mai mult decât atât.
10Amația și‑a separat oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s‑au mâniat foarte tare pe cei din Iuda și s‑au întors acasă înfuriați. 11Amația s‑a pregătit și și‑a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni dintre fiii lui Seir. 12Fiii lui Iuda au capturat de vii zece mii de bărbați pe care i‑au urcat pe vârful unei stânci, de unde i‑au aruncat, astfel încât toți au fost zdrobiți.
13Între timp, ceata pe care Amația o trimisese înapoi și nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetățile lui Iuda, din Samaria și până la Bet‑Horon, ucigând trei mii de oameni și luând o pradă mare.
14După ce a venit de la înfrângerea edomiților, Amația a adus dumnezeii fiilor lui Seir și i‑a pus ca dumnezei ai săi. El se închina înaintea lor și aducea tămâie pentru ei.
15Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Amația și i‑a trimis un profet care i‑a zis:
– De ce ai căutat dumnezeii unei țări care nu‑și pot elibera propriul popor din mâna ta?
16În timp ce vorbea, regele i‑a zis:
– Te‑am pus noi să fii sfetnicul regelui? Oprește‑te! De ce vrei să fii lovit?
Profetul s‑a oprit, dar a zis:
– Știu acum că Dumnezeu a hotărât să te distrugă, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu ai ascultat de sfatul meu.
17După ce s‑a sfătuit, Amația, regele lui Iuda, a trimis la Ioaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicând:
– Vino să ne confruntăm!
18Iehoaș, regele lui Israel, i‑a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând:
– Spinul din Liban a trimis să‑i spună cedrului din Liban: „Dă‑o pe fiica ta de soție fiului meu!“ Însă o vietate a câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare. 19Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Și de aceea ți s‑a înălțat inima, mândrindu‑te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârnești o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?
20Amația însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să‑i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaș, deoarece căutaseră dumnezeii Edomului. 21Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la luptă. El și Amația, regele lui Iuda, s‑au confruntat la Bet‑Șemeș, în Iuda. 22Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă. 23Iehoaș, regele lui Israel, l‑a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet‑Șemeș și l‑a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți23 Aproximativ 200 m.. 24A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le‑a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom și a golit vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s‑a întors în Samaria. 25Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.
26Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel?“ 27De când Amația s‑a depărtat de Domnul, slujitorii lui au pus la cale un complot împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l‑au omorât acolo. 28L‑au adus pe cai și l‑au înmormântat alături de părinții săi în cetatea lui Iuda.
25
ユダの王アマツヤ
1アマツヤは二十五歳で王となり、二十九年間エルサレムで治めました。母親はエホアダンといい、エルサレム出身でした。 2アマツヤ王は正しいことを行いましたが、いつも本心からとは限りませんでした。 3王としての地位が固まると、彼は父の暗殺者を処刑しました。 4それでもモーセの律法を守り、その子どもたちまでは殺しませんでした。モーセの律法では、父親は子どものせいで殺されてはならず、子どもも父親のせいで殺されてはならないことになっていました。めいめいの罪のために裁かれるべきなのです。
5-6それから王は、軍を再編成し、ユダとベニヤミンの各氏族に指導者を立てました。人口調査をしてみると、槍と剣の使い手として訓練された二十歳以上の兵士が三十万人いることがわかりました。また王は、銀百タラント（三千四百キログラム）を払って、十万人の訓練された兵士をイスラエルから雇いました。 7しかし、預言者が主のことばを伝えました。「王よ、イスラエルの兵士を雇い入れてはなりません。主はその者たちとは共におられないからです。 8もし、彼らといっしょに戦いに出たら、どんなによく戦っても敗れます。神には助ける力もあれば、くじく力もあるのです。」
9アマツヤは泣き言を言いました。「あの兵士に払った金が惜しい。金のことはどうしたらよいだろう。」
「神様は、それ以上のものをあなたに与えることがおできになります。」
10そこでアマツヤは、雇い入れた兵士たちを郷里のエフライムに帰しました。このことで、彼らは侮辱されたと思い、ひどく腹を立てました。
11王は勇気を出し、軍を率いて塩の谷へ行き、そこでセイルから来た一万人を打ちました。 12ほかにも一万人を生け捕りにし、がけから突き落としたので、みな谷底の岩に砕かれて死にました。 13一方、強制送還されたイスラエルの兵士は、ベテ・ホロンからサマリヤまでの地域にあるユダの幾つかの町に侵入し、三千人を殺し、多くの戦利品を奪い去りました。
14エドム人を打ち破ったアマツヤ王は、セイルの人々の偶像を持ち帰っただけでなく、偶像を神々として祭り、その前に頭を下げ、香までたいたのです。 15これを激しく怒った主は、預言者を送って、きびしく王を問いただしました。「あなたの手から自分の民を救い出せなかったような神々を、なぜ拝むのか。」
16王は、預言者のことばをさえぎりました。「いつ私があなたに助言を求めたか。殺されたくなければ、黙っていることだ。」
「これで、はっきりしました。神様はあなたを滅ぼすおつもりです。あなたが偶像を拝み、私の勧めを聞こうとされないからです。」預言者は、警告を残して立ち去りました。
17そののち、ユダの王アマツヤは相談役の意見を取り入れて、エホアハズの子でエフーの孫に当たる、イスラエルの王ヨアシュに戦いをしかけました。 18するとヨアシュ王は、次のようなたとえをもって応じたのです。「レバノン山のあざみがレバノン山の杉に、『娘さんを息子の嫁にくれないか』と頼みました。ところが、レバノン山の野獣が通りかかり、そのあざみを踏みにじりました。 19あなたは、エドムを征服したことで鼻を高くしている。しかし、悪いことは言わないから、おとなしくしていなさい。へたな手出しはおやめなさい。さもないと、ユダの民ともども痛い目に会いますよ。」
20しかし、アマツヤは聞き入れようとしませんでした。神は、エドムの神々を拝んでいた王を滅ぼそうとしていたのです。 21両軍はユダのベテ・シェメシュでぶつかりましたが、 22ユダは総くずれになって退却しました。 23イスラエルの王ヨアシュは、負けたユダの王アマツヤを捕らえ、捕虜としてエルサレムに連れて来たうえ、エルサレムの城壁をエフライムの門から隅の門まで二百メートルにわたって取り壊すよう命じました。 24また、神殿にあったすべての財宝と金の鉢、それに王宮の財宝を運び出し、オベデ・エドムを含む人質を連れてサマリヤに帰りました。
25アマツヤ王は、イスラエルの王ヨアシュの死後、なお十五年も生き延びました。 26アマツヤのくわしい伝記は、『ユダとイスラエル諸王の年代記』に記されています。 27それには、王が神から離れたいきさつ、エルサレムで謀反が起こりラキシュへ逃げたこと、追いつめられてラキシュで殺されたことなどが記録されています。 28人々は彼の遺体を馬でエルサレムに運び、王室墓地に葬りました。
