Domnia lui Amația peste Iuda
(2 Regi 14:1-14, 17-20)
1Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim. 2El a făcut ce este drept în ochii Domnului, dar nu din toată inima. 3După ce și‑a întărit domnia, el i‑a omorât pe slujitorii care‑l uciseseră pe tatăl său, regele. 4Totuși, pe fiii lor nu i‑a omorât, după cum este scris în Lege, în Cartea lui Moise, în care Domnul a poruncit, zicând: „Să nu‑i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“4 Vezi Deut. 24:16.
5Amația i‑a strâns pe cei din Iuda și a așezat tot Iuda și Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute. Apoi i‑a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să iasă la război și să mânuiască lancea și scutul. 6El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanți6, 9 Aproximativ 3 t. de argint.
7Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i‑a zis:
– Nu lua cu tine oștirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim! 8Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.
9Amația l‑a întrebat pe omul lui Dumnezeu:
– Dar cum rămâne cu cei o sută de talanți pe care i‑am dat cetei lui Israel?
Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns:
– Domnul poate să‑ți dea mult mai mult decât atât.
10Amația și‑a separat oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s‑au mâniat foarte tare pe cei din Iuda și s‑au întors acasă înfuriați. 11Amația s‑a pregătit și și‑a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni dintre fiii lui Seir. 12Fiii lui Iuda au capturat de vii zece mii de bărbați pe care i‑au urcat pe vârful unei stânci, de unde i‑au aruncat, astfel încât toți au fost zdrobiți.
13Între timp, ceata pe care Amația o trimisese înapoi și nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetățile lui Iuda, din Samaria și până la Bet‑Horon, ucigând trei mii de oameni și luând o pradă mare.
14După ce a venit de la înfrângerea edomiților, Amația a adus dumnezeii fiilor lui Seir și i‑a pus ca dumnezei ai săi. El se închina înaintea lor și aducea tămâie pentru ei.
15Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lui Amația și i‑a trimis un profet care i‑a zis:
– De ce ai căutat dumnezeii unei țări care nu‑și pot elibera propriul popor din mâna ta?
16În timp ce vorbea, regele i‑a zis:
– Te‑am pus noi să fii sfetnicul regelui? Oprește‑te! De ce vrei să fii lovit?
Profetul s‑a oprit, dar a zis:
– Știu acum că Dumnezeu a hotărât să te distrugă, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu ai ascultat de sfatul meu.
17După ce s‑a sfătuit, Amația, regele lui Iuda, a trimis la Ioaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicând:
– Vino să ne confruntăm!
18Iehoaș, regele lui Israel, i‑a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând:
– Spinul din Liban a trimis să‑i spună cedrului din Liban: „Dă‑o pe fiica ta de soție fiului meu!“ Însă o vietate a câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare. 19Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Și de aceea ți s‑a înălțat inima, mândrindu‑te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârnești o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?
20Amația însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să‑i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaș, deoarece căutaseră dumnezeii Edomului. 21Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la luptă. El și Amația, regele lui Iuda, s‑au confruntat la Bet‑Șemeș, în Iuda. 22Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă. 23Iehoaș, regele lui Israel, l‑a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet‑Șemeș și l‑a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți23 Aproximativ 200 m.. 24A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le‑a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom și a golit vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s‑a întors în Samaria. 25Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.
26Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel?“ 27De când Amația s‑a depărtat de Domnul, slujitorii lui au pus la cale un complot împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l‑au omorât acolo. 28L‑au adus pe cai și l‑au înmormântat alături de părinții săi în cetatea lui Iuda.
猶大王亞瑪謝
1亞瑪謝二十五歲登基，在耶路撒冷執政二十九年。他母親叫約耶但，是耶路撒冷人。 2他做耶和華視為正的事，只是沒有全心去做。 3他鞏固了王位後，立即處死了殺他父王的臣僕， 4但沒有處死他們的孩子，遵行了耶和華在摩西律法書中的吩咐：「不可因孩子犯罪而處死父親，也不可因父親犯罪而處死孩子。各人要自負罪責。」
與西珥人交戰
5亞瑪謝召集猶大人，按著猶大和便雅憫宗族設立千夫長和百夫長，並數點二十歲以上、能使用盾牌矛槍且有作戰能力的精兵，共有三十萬人。 6他又用三點四噸銀子從以色列雇來十萬精兵。 7一位上帝的僕人來對他說：「王啊，不要讓以色列的軍隊與你同去，因為耶和華不與以色列人——以法蓮的子孫同在。 8你若一定要去，即使你奮勇爭戰，上帝也必使你敗在敵人面前，因為上帝有能力幫助，也有能力傾覆。」 9亞瑪謝問上帝的僕人：「我付給以色列軍隊的三點四噸銀子怎麼辦？」上帝的僕人回答說：「耶和華能賜給你更多的銀子。」 10於是，亞瑪謝解散從以法蓮雇來的軍隊，讓他們回家去。他們非常惱怒猶大人，怒氣沖沖地回家去了。
11亞瑪謝鼓起勇氣，率領本國軍隊去鹽谷，殺了一萬西珥人， 12又把生擒的一萬人推下山崖摔得粉身碎骨。 13可是，那些被亞瑪謝遣返、未能出征的以色列軍隊侵入從撒瑪利亞到伯·和崙一帶的猶大各城，殺了三千人，搶了大批財物。
14亞瑪謝殺敗以東人25·14 以東人又稱西珥人。後，帶回了他們的神像，立為自己的神明，向它們祭拜燒香。 15因此，耶和華向亞瑪謝發怒，祂派一個先知去見他，說：「這些神明既然不能從你手中救自己的人民，你為什麼還要祭拜它們呢？」 16先知的話還沒有說完，王就打斷他，說：「住口！誰立你做王的謀士了？你要自取滅亡嗎？」先知停了一下，又說：「我知道上帝已定意要毀滅你，因為你做了這事，不聽我的忠告。」
與以色列交戰
17猶大王亞瑪謝與群臣商議後，就派人對耶戶的孫子、約哈斯的兒子、以色列王約阿施說：「來，我們戰場上見。」 18以色列王約阿施派人回覆猶大王亞瑪謝說：「黎巴嫩的蒺藜派使者去對黎巴嫩的香柏樹說，『將你的女兒嫁給我兒子吧。』後來黎巴嫩的一隻野獸經過，把那蒺藜踐踏在腳下。 19你打敗了以東人就趾高氣揚。你還是待在家裡吧，何必惹禍上身，使你和猶大一同滅亡呢？」
20但亞瑪謝不理會他的勸告。原來這事出於上帝，要把他們交在約阿施手中，因為他們求告以東的神明。 21於是，以色列王約阿施起兵攻打猶大王亞瑪謝，兩王會戰於猶大的伯·示麥。 22猶大人被以色列人打敗，兵將都各自逃回家去了。 23以色列王約阿施在伯·示麥擒獲約哈斯的孫子、約阿施的兒子、猶大王亞瑪謝，把他帶到耶路撒冷，又拆毀從以法蓮門到角門約一百八十米長的耶路撒冷城牆， 24搶走俄別·以東在上帝殿中看守的所有金銀和器皿以及王宮裡的財寶，並帶著人質返回撒瑪利亞。
25約哈斯的兒子以色列王約阿施死後，約阿施的兒子猶大王亞瑪謝又活了十五年。 26亞瑪謝其他的事自始至終都記在猶大與以色列的列王史上。 27亞瑪謝背棄耶和華後，耶路撒冷有人謀反，他就逃到拉吉，但叛黨派人追到那裡殺了他。 28有人用馬將他的屍體馱回耶路撒冷，葬在猶大城他的祖墳裡。
