Domnia lui Abia peste Iuda
(1 Regi 15:1-8)
1În al optsprezecelea an al regelui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia. 2El a domnit la Ierusalim timp de trei ani. Mama lui se numea Maaca și era fiica lui Uriel din Ghiva. Între Abia și Ieroboam a fost război. 3Abia a început lupta, având o armată de războinici viteji, patru sute de mii de bărbați aleși, iar Ieroboam a așezat în poziție de luptă împotriva acestuia opt sute de mii de bărbați aleși, războinici viteji.
4Abia s‑a urcat pe culmea muntelui Țemarayim, care este în muntele lui Efraim, și a zis: „Ieroboam și întregul Israel, ascultați‑mă! 5Nu știți voi oare că Domnul, Dumnezeul lui Israel, i‑a dat pe vecie lui David și urmașilor lui dreptul de domnie peste Israel printr‑un legământ de sare5 Bun conservant, sarea simboliza, în ratificarea legămintelor, fidelitatea și permanența (vezi Lev. 2:13 și Num. 18:19).? 6Însă Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s‑a ridicat și s‑a răzvrătit împotriva stăpânului său! 7Niște oameni fără rost, fii ai lui Belial7 Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi și nota din 2 Cor. 6:15., i s‑au alăturat și s‑au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon, iar Roboam, fiind tânăr și timid, nu le‑a putut sta împotrivă.
8Și acum, voi credeți că vă puteți împotrivi regatului Domnului, care se află în mâna urmașilor lui David, doar pentru că sunteți o mulțime numeroasă și aveți împreună cu voi vițeii de aur pe care Ieroboam vi i‑a făcut ca dumnezei? 9Oare nu voi i‑ați izgonit pe preoții Domnului, pe urmașii lui Aaron și pe leviți și v‑ați făcut apoi preoți după cum fac popoarele celorlalte țări, astfel că oricine venea cu câte un taur și cu șapte berbeci ca să fie învestit în slujire, devenea preot al celui ce nu este Dumnezeu?
10Cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru și noi nu L‑am părăsit: preoții care slujesc Domnului sunt urmașii lui Aaron, iar leviții se află la slujbele lor. 11Noi aducem Domnului arderi‑de‑tot și tămâie mirositoare în fiecare dimineață și în fiecare seară, punem pâinea prezentării pe masa cea curată și aprindem seară de seară sfeșnicul de aur cu candelele lui. Căci noi păzim îndatoririle date de Domnul, Dumnezeul nostru! Voi însă L‑ați părăsit. 12Iată că în fruntea noastră este Dumnezeu Însuși, precum și preoții Lui cu trâmbițele răsunătoare, ca să sune împotriva voastră. Fii ai lui Israel, nu vă războiți cu Domnul, Dumnezeul părinților voștri, căci nu veți învinge!“
13Atunci Ieroboam i‑a chemat în luptă pe cei puși la pândă, ca să atace prin spate, astfel că trupele lui se aflau în fața lui Iuda, iar cei puși la pândă – în spate. 14Cei din Iuda s‑au întors și iată că lupta se desfășura atât în față, cât și în spate. Atunci au strigat către Domnul, iar preoții au sunat din trâmbițe. 15Bărbații lui Iuda au scos un strigăt de război și, la strigătul de război al bărbaților lui Iuda, Dumnezeu i‑a învins pe Ieroboam și pe tot Israelul înaintea lui Abia și a lui Iuda. 16Fiii lui Israel au fugit dinaintea bărbaților lui Iuda și astfel Dumnezeu i‑a dat în mâinile lor. 17Abia și poporul său i‑au ucis pe aceștia într‑un mare măcel. Au căzut uciși atunci din Israel cinci sute de mii de bărbați aleși. 18Fiii lui Israel au fost umiliți în acea vreme, iar fiii lui Iuda au fost mai tari, pentru că s‑au încrezut în Domnul, Dumnezeul părinților lor.
19Abia l‑a urmărit pe Ieroboam și i‑a luat câteva cetăți: Betelul cu satele dimprejurul lui, Ieșana cu satele dimprejurul ei și Efronul cu satele dimprejurul lui. 20Ieroboam nu și‑a mai redobândit puterea în vremea lui Abia și a murit lovit de Domnul. 21Dar Abia a crescut în putere. El și‑a luat paisprezece soții, care i‑au născut douăzeci și doi de fii și șaisprezece fiice.
22Celelalte fapte ale lui Abia, căile lui și cuvintele lui sunt scrise în „Relatarea profetului Ido“.
Die Könige Abija und Asa
(Kapitel 13–16)
König Abija von Juda
(1. Könige 15,1‒8)
1Abija wurde König von Juda im 18. Regierungsjahr König Jerobeams von Israel. 2Er regierte drei Jahre in Jerusalem. Seine Mutter hieß Maacha13,2 So nach der griechischen und syrischen Übersetzung (vgl. auch Kapitel 11,20 und 1. Könige 15,2). Im hebräischen Text steht der Name Michaja. und war eine Tochter von Uriël aus Gibea.
Auch Abija führte Krieg gegen Jerobeam. 3Er zog mit 400.000 erfahrenen Soldaten aus, um Jerobeam anzugreifen. Jerobeam stellte Abija ein Heer von 800.000 guten Soldaten entgegen. 4Als die beiden Heere sich im Bergland von Ephraim gegenüberstanden, stieg Abija auf den Berg Zemarajim und rief:
»Jerobeam und all ihr Israeliten, hört mir zu! 5Habt ihr vergessen, dass der Herr, der Gott Israels, mit David einen ewigen Bund13,5 Wörtlich: Salzbund. – Bündnisse wurden durch das Essen von Salz besiegelt. Vgl. 3. Mose 2,13 und 4. Mose 18,19. geschlossen hat? Er hat ihm und seinen Nachkommen für alle Zeiten die Herrschaft über Israel gegeben. 6Trotzdem hat Jerobeam, der Sohn von Nebat und frühere Diener von König Salomo, sich gegen seinen Herrn, Davids Enkel, aufgelehnt. 7Er scharte nichtsnutzige Schurken um sich und wiegelte sie gegen Rehabeam, Salomos Sohn, auf. Rehabeam war noch zu jung und unerfahren, er konnte ihnen nicht die Stirn bieten.
8Und jetzt glaubt ihr, die Nachkommen von David besiegen zu können, denen der Herr die Königsherrschaft anvertraut hat, nur weil ihr so viele seid und weil ihr die goldenen Kälber bei euch habt, die euch Jerobeam als Götter gemacht hat! 9Die Priester des Herrn, die Nachkommen von Aaron, habt ihr vertrieben und ebenso die Leviten. Und dann habt ihr an ihrer Stelle Priester nach eigenem Gutdünken eingesetzt, genau wie die anderen Völker. Wer zum Priester geweiht werden wollte, brauchte nur mit einem Stier und sieben Schafböcken daherzukommen, und schon war er ein Priester im Dienst der Götter, die gar keine sind!
10Wir aber bezeugen: Der Herr ist unser Gott, ihn verlassen wir nicht. Nur Aarons Nachkommen sind unsere Priester, sie und die Leviten dienen dem Herrn. 11Jeden Morgen und jeden Abend bringen sie ihm Brandopfer und wohlriechende Räucheropfer dar. Auf dem heiligen Tisch liegen die aufgeschichteten Brote; die Lampen auf dem goldenen Leuchter werden jeden Abend angezündet. Ja, wir richten uns nach den Anordnungen des Herrn, unseres Gottes, ihr aber habt ihn verlassen. 12Ihr werdet sehen: Gott hilft uns, er geht uns im Kampf voran! Seine Priester sind bei uns, und sie werden die Kriegstrompeten gegen euch blasen. Ich warne euch, ihr Israeliten! Kämpft nicht gegen den Herrn, den Gott eurer Vorfahren! Diesen Krieg könnt ihr nicht gewinnen!«
13Inzwischen hatte Jerobeam einige Truppen in den Hinterhalt geschickt. Sie sollten die Judäer umgehen und ihnen in den Rücken fallen, während er mit dem übrigen Heer von vorne angreifen wollte. 14Plötzlich merkten die Judäer, dass die Israeliten sie umzingelt hatten. Sie schrien zum Herrn um Hilfe. Die Priester bliesen ihre Trompeten, 15und alle Soldaten stimmten ein lautes Kriegsgeschrei an. Da griff Gott ein: Mit seiner Hilfe schlugen Abija und die Judäer Jerobeams Heer. 16Die Israeliten ergriffen die Flucht, aber Gott gab sie in die Gewalt der Judäer, 17und so brachten Abija und seine Truppen ihnen eine große Niederlage bei. 500.000 erfahrene Soldaten aus Israel fielen in dieser Schlacht. 18Die Judäer siegten, weil sie ihre Hilfe vom Herrn, dem Gott ihrer Vorfahren, erwartet hatten. Für die Israeliten aber war es eine große Demütigung.
19Abija jagte Jerobeam nach und eroberte aus seinem Gebiet die Städte Bethel, Jeschana und Efron mit ihren umliegenden Dörfern. 20Jerobeams Macht war von da an gebrochen, und schon bald ließ der Herr ihn sterben. 21Abija dagegen wurde ein mächtiger Herrscher. Er heiratete 14 Frauen und hatte 22 Söhne und 16 Töchter.
22Alles Weitere über Abijas Leben, über seine Worte und Taten, ist in der Chronik des Propheten Iddo festgehalten. 23Als Abija starb, begrub man ihn in der »Stadt Davids«, einem Stadtteil von Jerusalem. Sein Sohn Asa trat die Nachfolge an. Unter seiner Herrschaft war zehn Jahre lang Frieden im Land.
