1Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat Casa lui Iuda și a lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbați aleși și gata de luptă – ca să lupte împotriva lui Israel și să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam. 2Dar Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Șemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: 3„Spune‑le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, și întregului Israel din Iuda și din Beniamin: 4«Așa vorbește Domnul: ‘Să nu porniți la luptă împotriva fraților voștri! Întoarceți‑vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.’»“ Ei au ascultat cuvintele Domnului, s‑au întors acasă și nu s‑au mai dus împotriva lui Ieroboam.
Domnia lui Roboam peste Iuda
5Roboam a locuit la Ierusalim și a zidit cetăți de apărare în Iuda: 6Betleem, Etam, Tekoa, 7Bet‑Țur, Soco, Adulam, 8Gat, Mareșa, Zif, 9Adorayim, Lachiș, Azeka, 10Țora, Aialon și Hebron. Aceste cetăți se aflau pe teritoriul lui Iuda și al lui Beniamin și erau fortificate. 11El a întărit aceste fortărețe, a numit peste ele conducători11 Administratorul cetății, cu funcție de comandant militar al garnizoanei cantonate acolo. și a pregătit magazii cu alimente, ulei și vin. 12În fiecare din aceste cetăți a pus scuturi și sulițe și le‑a întărit foarte mult. Iuda și Beniamin erau de partea lui.
13Preoții și leviții, care se așezaseră în tot Israelul, s‑au înfățișat înaintea lui, venind din toate regiunile. 14Leviții își părăsiseră pășunile și proprietățile și veniseră în Iuda, la Ierusalim, căci Ieroboam și fiii lui îi împiedicaseră să‑și mai împlinească slujba de preoți ai Domnului. 15Ieroboam își pusese preoții lui pentru înălțimile, pentru țapii și pentru vițeii pe care‑i făcuse.15 Referire la idoli cu chip de țap și vițel; vezi nota la Lev. 17:7. 16Toți aceia din semințiile lui Israel care aveau pe inimă să‑L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, i‑au urmat pe leviți la Ierusalim, ca să aducă jertfe Domnului, Dumnezeul părinților lor. 17Astfel, ei au întărit regatul lui Iuda și, timp de trei ani, l‑au susținut pe Roboam, fiul lui Solomon, căci ei au umblat pe calea lui David și a lui Solomon timp de trei ani.
18Roboam a luat‑o de soție pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David, și a lui Abihail, fiica lui Eliab, fiul lui Ișai. 19Ea i‑a născut următorii fii: Ieuș, Șemaria și Zaham. 20Apoi el s‑a căsătorit cu Maaca, nepoata lui Absalom, care i‑a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza și pe Șelomit. 21Roboam a iubit‑o pe Maaca, nepoata lui Absalom, mai mult decât pe toate soțiile și țiitoarele sale (el a avut optsprezece soții și șaizeci de țiitoare și i s‑au născut douăzeci și opt de fii și șaizeci de fiice). 22Roboam l‑a numit căpetenie pe Abia, fiul Maacăi, ca astfel să fie conducătorul fraților săi, căci dorea să‑l facă rege. 23El a avut pricepere și a împrăștiat pe unii din fiii lui prin toate regiunile lui Iuda și ale lui Beniamin, prin toate cetățile fortificate ale acestora, unde le‑a dat hrană din belșug și le‑a căutat o mulțime de soții.
Rehabeam, koning van Juda
1Na zijn aankomst in Jeruzalem mobiliseerde Rehabeam de legers van Juda en Benjamin, honderdtachtigduizend man sterk, en verklaarde de rest van Israël de oorlog, in een poging het koninkrijk te herenigen. 2Maar de Here zei tegen de profeet Semaja: 3‘Ga naar koning Rehabeam van Juda, de zoon van Salomo, en naar het volk van Juda en Benjamin en zeg hun: 4“De Here zegt: vecht niet tegen uw broeders. Ga naar huis, want Ik heb dit alles zo gewild.” ’ Zij gehoorzaamden de Here en trokken niet op tegen Jerobeam.
5-10Rehabeam bleef in Jeruzalem en versterkte de volgende steden in Juda met muren en poorten om zich zo te beschermen: Bethlehem, Etam, Tekoa, Bet-Zur, Socho, Adullam, Gath, Maresa, Zif, Adoraïm, Lachis, Azeka, Zora, Ajalon en Hebron. 11Tevens bemande hij deze versterkte steden met soldaten en officieren en voorzag hen van voorraden voedsel, olijfolie en wijn. 12In de wapenarsenalen van elke stad werden schilden en speren geplaatst als een verdere veiligheidsmaatregel. Want alleen Juda en Benjamin waren in zijn bezit.
13-14 De priesters en Levieten die in Israël woonden, volgden echter ook Rehabeam. Zij verlieten hun woonplaatsen en trokken naar Juda en Jeruzalem. Koning Jerobeam had hen namelijk van hun functies ontheven en gezegd dat zij niet langer priesters van de Here mochten zijn. 15In plaats van hen had hij andere priesters aangesteld die dienst moesten doen bij de verering van demonen en offers moesten brengen aan beelden van kalveren die hij in de heuvels had opgesteld. 16Ook oprechte gelovigen uit heel Israël begonnen naar Jeruzalem te verhuizen, omdat zij daar de Here, de God van Israël, in vrijheid konden aanbidden en offers brengen. 17Hun komst versterkte het koninkrijk van Juda zodanig dat koning Rehabeam drie jaar zonder verdere problemen kon blijven regeren. In die jaren probeerden zij oprecht de Here te gehoorzamen naar het voorbeeld van koning David en koning Salomo. 18Rehabeam trouwde met zijn nicht Machalat. Zij was een dochter van Davids zoon Jerimoth en van Abihaïl, de dochter van Davids broer Eliab. 19Uit dit huwelijk werden drie zonen geboren: Jeüs, Semarja en Zaham. 20Later trouwde hij ook nog met Maächa, de kleindochter van Absalom. Zij schonk hem Abia, Atthai, Ziza en Selomit. 21Rehabeam hield meer van Maächa dan van een van zijn andere vrouwen en bijvrouwen, hij had achttien vrouwen en zestig bijvrouwen, met in totaal achtentwintig zonen en zestig dochters. 22Maächaʼs zoon Abia was zijn lievelingszoon en kreeg de leiding over zijn broers, want Rehabeam besloot hem tot zijn opvolger te maken. 23Hij nam de verstandige maatregel zijn andere zonen te verspreiden over de versterkte steden in het gebied van Juda en Benjamin. Hij gaf hun voldoende te eten en zorgde dat zij allemaal meer dan één vrouw kregen.
