1De aceea, fiindcă n‑am mai putut răbda, am găsit potrivit să rămânem singuri în Atena 2și l‑am trimis pe Timotei, fratele nostru și lucrător împreună cu Dumnezeu în Evanghelia lui Cristos, ca să vă întărească și să vă încurajeze în credința voastră, 3pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci știți că la aceasta suntem puși. 4Când eram la voi v‑am spus dinainte că urmează să suferim necazuri, așa cum s‑a și întâmplat, după cum știți. 5De aceea, când n‑am mai putut răbda, l‑am trimis să afle despre credința voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, și osteneala noastră să fi fost fără folos.
6Însă Timotei a venit chiar acum de la voi la noi și ne‑a adus vești bune despre credința și dragostea voastră. Ne‑a spus că întotdeauna vă amintiți cu plăcere de noi și că tânjiți să ne vedeți, așa cum și noi tânjim să vă vedem. 7De aceea, fraților, în orice nevoie și în orice necaz al nostru, am fost încurajați cu privire la voi, datorită credinței voastre. 8Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi stați tari în Domnul. 9Căci cum putem să‑I aducem mulțumire lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o avem9 Lit.: cu care ne bucurăm. datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru? 10Zi și noapte ne rugăm nespus de mult să vă putem vedea fața și să întregim ceea ce lipsește credinței voastre.
11Fie ca Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus să netezească drumul nostru spre voi! 12Domnul să facă să crească și să se reverse dragostea voastră unii față de alții și față de toți, așa cum facem și noi față de voi, 13pentru ca inimile voastre să se întărească în sfințenie și să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții Lui. Amin.
Buone notizie da Timòteo
1Infine, non potendo più resistere, ho preferito rimanere solo ad Atene 2-3e vi ho mandato il fratello Timòteo, nostro collaboratore al servizio di Dio. Ve lʼho mandato per rafforzare la vostra fede e per incoraggiarvi, perché nessuno si perda dʼanimo davanti a queste tribolazioni. Naturalmente, voi sapete bene che soffrire fa parte del piano di Dio per noi cristiani. 4Già da quando eravamo con voi, vi avevamo detto che presto saremmo stati perseguitati; e così è stato, come ben sapete.
5Ecco perché, non potendo più aspettare, ho mandato Timòteo a vedere se la vostra fede era ancora forte. Avevo paura che Satana vi avesse tentato, e che tutto il nostro lavoro tra voi fosse stato inutile. 6Ma ora Timòteo è appena ritornato con le buone notizie che la vostra fede e il vostro amore sono più forti che mai. Mi ha detto anche che avete un bel ricordo della nostra visita e che desiderate rivederci quanto lo desideriamo noi. 7Così, fratelli, la vostra fede ci è stata di grande conforto in mezzo a tutte queste angustie e tribolazioni. 8Adesso sì che ci sentiamo rivivere, perché sappiamo che restate saldi nel Signore!
9Come possiamo ringraziare abbastanza Dio per tutta la gioia che ci avete dato? 10Giorno e notte preghiamo in continuazione per voi, chiedendo a Dio di potervi rivedere e di colmare qualsiasi piccola lacuna ci possa ancora essere nella vostra fede. 11Che Dio stesso, nostro Padre, e il nostro Signore, Gesù Cristo, ci appianino la strada per tornare da voi! 12Possa il Signore far crescere in abbondanza il vostro amore fra voi e verso tutti gli altri, così come trabocca il nostro per voi. 13Questo farà sì che i vostri cuori si rinforzino nella fede, perché siate santi e perfetti davanti a Dio, nostro Padre, quando il nostro Signore Gesù tornerà insieme con tutti quelli che gli appartengono.
