Chemarea lui Samuel
1Tânărul Samuel slujea Domnului în prezența lui Eli. În zilele acelea, Cuvântul Domnului era rar, iar vedeniile nu erau dese.
2Într‑o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obișnuit. 3Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă3 Adică undeva în zorii zilei. Cf. prescripției din Ex. 27:21, candela (sfeșnicul) trebuia să ardă continuu, de seara până dimineața., iar Samuel era culcat în Templul3 Cu referire la Tabernacul. Domnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu.
4Domnul l‑a chemat pe Samuel, iar acesta a zis:
– Iată‑mă!
5A alergat la Eli și a zis:
– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.
Eli i‑a răspuns:
– Nu te‑am chemat. Întoarce‑te și culcă‑te!
El s‑a dus și s‑a culcat.
6Domnul l‑a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s‑a sculat, s‑a dus la Eli și a zis:
– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.
Eli însă i‑a răspuns:
– Nu te‑am chemat, fiule! Întoarce‑te și culcă‑te!
7Samuel nu‑L cunoștea încă pe Domnul, iar Cuvântul Domnului nu i se descoperise încă.
8Domnul l‑a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară.
Samuel s‑a sculat, s‑a dus la Eli și i‑a zis:
– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.
Atunci Eli a înțeles că Domnul îl cheamă pe tânăr.
9Eli i‑a zis lui Samuel:
– Du‑te și culcă‑te, iar dacă te va mai chema, să spui: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă!“
Samuel a plecat și s‑a culcat la locul lui.
10Domnul a venit, S‑a înfățișat și l‑a chemat ca și în celelalte ocazii:
– Samuel! Samuel!
Samuel a răspuns:
– Vorbește, căci robul Tău ascultă!
11Atunci Domnul i‑a zis lui Samuel:
– Iată, sunt gata să fac în Israel un lucru care va răsuna în urechile oricui îl va auzi. 12În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârșit. 13I‑am spus că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza nelegiuirii de care a avut cunoștință. Căci fiii săi au atras asupra lor blestemul, iar el nu i‑a oprit. 14De aceea jur familiei lui Eli că nelegiuirea ei nu va fi niciodată ispășită prin jertfă sau prin dar.
15Samuel a rămas culcat până dimineața. Apoi a deschis porțile Casei Domnului.
El se temea să‑i spună lui Eli vedenia, 16dar Eli l‑a chemat pe Samuel și a zis:
– Samuel, fiule!
El a răspuns:
– Iată‑mă!
17Eli a zis:
– Care este cuvântul pe care ți l‑a spus El? Te rog să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea17 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑ți facă Domnul și chiar mai mult). dacă vei ascunde de mine ceva din tot ce ți‑a spus!
18Samuel i‑a istorisit tot și n‑a ascuns nimic de el.
Atunci Eli a zis:
– Acesta este Domnul. El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!
19Samuel creștea, iar Domnul era cu el, nelăsând să cadă la pământ niciunul din cuvintele Lui. 20Tot Israelul, de la Dan și până la Beer-Șeba20 Adică, de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului, iar Beer-Șeba pe cea sudică., a recunoscut că Samuel a fost confirmat ca profet al Domnului. 21Domnul continua să Se arate în Șilo, descoperindu‑i‑Se acolo lui Samuel prin Cuvântul Domnului.
Herren taler til Samuel og gør ham til profet
1-2På den tid var et budskab fra Herren en sjældenhed, og et syn var noget ganske usædvanligt. Samuel var endnu ganske ung og gjorde tjeneste i helligdommen under opsyn af Eli, som nu var næsten helt blind. En aften skete der noget. Eli havde lagt sig til at sove på sin sædvanlige plads. 3Lamperne brændte for Guds ansigt inde i helligdommen, hvor Samuel havde lagt sig til hvile, og hvor pagtens ark også stod. 4Pludselig kaldte Herren: „Samuel! Samuel!” „Ja,” svarede Samuel 5og løb ind til Eli: „Du kaldte? Her er jeg!” Men Eli svarede: „Nej, jeg kaldte ikke på dig. Gå du bare ind og læg dig igen.” Det gjorde Samuel så. 6Men Herren kaldte igen: „Samuel! Samuel!” Atter sprang Samuel op og løb ind til Eli: „Du kaldte! Hvad er der?” „Nej,” svarede Eli, „jeg kaldte ikke. Gå nu ind og læg dig.” 7Samuel vidste ikke, at det var Herren, som kaldte, for han havde aldrig før oplevet, at Herren talte til ham. 8Så da Herren kaldte for tredje gang, sprang Samuel igen op, løb ind til Eli og sagde: „Du kaldte! Hvad kan jeg hjælpe dig med?” Da gik det op for Eli, at det var Herren, som havde kaldt på drengen; 9og han sagde til Samuel: „Gå ind og læg dig. Hvis nogen kalder på dig igen, skal du svare: ‚Ja, Herre, din tjener lytter.’ ” Så gik Samuel tilbage og lagde sig igen.
10Da kom Herren og kaldte på ham som før: „Samuel! Samuel!” Denne gang svarede Samuel: „Ja, Herre, din tjener lytter.”
11„Jeg vil lade noget ske i Israel, som vil chokere enhver, der hører om det,” sagde Herren. 12„Da vil alt det, jeg har forudsagt om Elis slægt, gå i opfyldelse. 13Sig til ham, at hans slægt er dømt for evigt, for selv om han vidste, at hans sønner ringeagtede mig, så gjorde han intet for at standse dem. 14Derfor har jeg svoret, at Elis og hans sønners synd aldrig vil blive tilgivet ved nogen form for offer.”
15Samuel blev liggende til det blev morgen. Så åbnede han døren til helligdommen og gik udenfor; for han var bange for at fortælle Eli, hvad Herren havde sagt. 16Imidlertid kaldte Eli på ham: „Samuel, min dreng!” „Ja,” svarede Samuel. 17„Hvad sagde Herren?” spurgte Eli. „Fortæl mig det hele. Må Gud straffe dig, hvis du skjuler noget for mig!” 18Så fortalte Samuel ham alt, hvad Herren havde sagt. „Hvem kan sætte sig op mod Herren?” sukkede Eli. „Han må gøre, hvad han finder bedst.”
19Herren velsignede Samuel allerede under hans opvækst og opfyldte alle de profetiske ord, han gav ham, 20så hele Israel fra Dan i nord til Be’ersheba i syd var klar over, at Samuel var en sand profet. 21Herren fortsatte med at åbenbare sig i Shilo, og Samuel gav Guds åbenbaring videre.
