David salvează cetatea Cheila
1I s‑a spus lui David:
– Iată, filistenii luptă împotriva Cheilei și îi pradă ariile.
2David L‑a întrebat pe Domnul, zicând:
– Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni?
Domnul i‑a răspuns lui David:
– Du‑te, luptă împotriva filistenilor și izbăvește Cheila!
3Dar oamenii lui David i‑au zis:
– Iată, noi ne temem chiar și aici, în Iuda! Ce va fi deci când vom merge la Cheila, împotriva oștirilor filistene?
4Atunci David L‑a întrebat din nou pe Domnul, și Domnul i‑a răspuns, zicând:
– Ridică‑te și coboară la Cheila, căci Eu îi dau pe filisteni în mâna ta.
5David a plecat la Cheila, împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le‑a luat turmele și le‑a provocat o mare înfrângere. Astfel, David i‑a izbăvit pe locuitorii Cheilei. 6Când Abiatar, fiul lui Ahimelek, a fugit la David, în Cheila, s‑a coborât cu efodul în mână.
David, urmărit de Saul
7Saul a fost înștiințat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l‑a dat în mâna mea, căci s‑a izolat, intrând într‑o cetate cu porți și cu zăvoare!“ 8Saul a chemat tot poporul la război ca să coboare la Cheila și să‑l asedieze pe David și pe oamenii săi.
9Însă David a aflat că Saul a întocmit planuri rele împotriva sa și i‑a zis preotului Abiatar:
– Adu efodul aici!
10Apoi David a zis:
– Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila pentru a distruge cetatea din cauza mea. 11Mă vor preda, oare, locuitorii Cheilei în mâna lui? Va coborî, oare, Saul după cum a auzit robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Te rog, răspunde‑i robului Tău.
Domnul i‑a răspuns:
– Se va coborî.
12David a zis:
– Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul?
Domnul i‑a răspuns:
– Te vor da.
13Astfel, David și oamenii lui, în număr de aproape șase sute de bărbați, s‑au ridicat, au ieșit din Cheila și au plecat încotro au putut. Când Saul a fost înștiințat că David a scăpat din Cheila, nu s‑a mai dus acolo. 14David a locuit în pustie, în fortificații14, 19, 29 Vezi nota de la 22:4.; a locuit pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, însă Dumnezeu nu l‑a dat în mâinile lui. 15În timp ce se afla la Horeș, în pustia Zif, David a înțeles că Saul îl caută ca să‑l omoare.
16Ionatan, fiul lui Saul, s‑a ridicat și s‑a dus la David, la Horeș și i‑a întărit încrederea în Dumnezeu, 17zicându‑i:
– Nu te teme, pentru că mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei domni peste Israel, iar eu voi fi al doilea, după tine. Chiar și tatăl meu, Saul, știe că este așa.
18Apoi au încheiat amândoi un legământ înaintea Domnului. David a rămas la Horeș, iar Ionatan s‑a întors acasă.
19Zifiții s‑au suit la Saul, la Ghiva, și i‑au zis:
– Oare nu se ascunde David printre noi, în fortificațiile de la Horeș, de pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon? 20Acum, o, rege, coboară, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău, iar noi îl vom da în mâinile regelui!
21Saul le‑a zis:
– Fiți binecuvântați de Domnul pentru că ați avut milă de mine. 22Duceți‑vă, vă rog, să mai cercetați! Aflați și vedeți locul în care se află, precum și cine l‑a văzut acolo, pentru că mi s‑a spus că este foarte șiret. 23Cercetați, aflați toate locurile în care se ascunde și întoarceți‑vă la mine cu vești sigure. Atunci voi veni cu voi și, dacă se află în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.
24Zifiții s‑au ridicat și au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David și oamenii lui se aflau în pustia Maon, în Araba24 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie. De obicei se referă la Valea Iordanului., la sud24 Lit.: la dreapta. În vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre est, nu spre nord. de Ieșimon. 25Saul a plecat împreună cu oamenii lui să‑l caute, însă David a fost înștiințat de acest lucru. A coborât la stâncă și a rămas acolo, în pustia Maon. Când a auzit Saul lucrul acesta, l‑a urmărit pe David în pustia Maon. 26Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta și oamenii săi încercau să‑i înconjoare pe David și pe oamenii lui, ca să‑i prindă. 27A venit însă un mesager la Saul, zicând: „Grăbește‑te să vii pentru că filistenii au invadat țara!“ 28Atunci Saul s‑a întors din urmărirea lui David și a plecat împotriva filistenilor. Locul acela l‑au numit Sela Hamahlekot28 Denumire care înseamnă, probabil, Stânca Separărilor.. 29David a plecat de acolo și a locuit în fortificațiile din En‑Ghedi.
David tilbageerobrer Keila fra filistrene
1En dag fik David at vide, at filistrene havde angrebet Keila og nu var i færd med at plyndre byens kornbeholdning. 2Da spurgte han Herren:23,2 Sikkert ved hjælp af de hellige lodder, som Ebjatar havde bragt med sig. Jf. vers 6. „Skal jeg angribe dem?”
Herren svarede: „Ja, tag af sted, slå filistrene og red Keila.”
3Men Davids mænd protesterede. „Livet er farligt nok her i Juda,” sagde de. „Vi føler ingen trang til at tage til Keila og kæmpe mod hele filisterhæren.”
4Da spurgte David atter Herren til råds, og Herren svarede: „Tag af sted! Jeg vil hjælpe dig med at slå filistrene.”
5Så gik David og hans mænd til angreb. De slog filistrene, tog deres kvæg og reddede Keilas indbyggere. 6Da præsten Ebjatar flygtede fra Nob og kom til David, havde han den hellige efod med sig, så han kunne rådspørge Herren. Han havde den også med til Keila.
7Saul fik snart at vide, at David var i Keila. „Udmærket,” udbrød han, „så har vi ham i fælden. Endelig har Gud udleveret ham til mig. Han har ikke en chance for at undslippe fra en by som Keila med en mur omkring.”
8Han mobiliserede så hele hæren og drog af sted mod Keila for at fange David og hans mænd. 9Men David hørte om Sauls plan, og han bad præsten Ebjatar om at tage den hellige efod frem og spørge Herren til råds.
10„Herre, Israels Gud,” bad han, „jeg har hørt, at Saul er på vej for at udslette byen her på grund af os. 11Sig mig, om rygtet taler sandt. Sig mig også, om Keilas indbyggere vil udlevere mig til Saul. Herre, Israels Gud, hør min bøn!”
Da svarede Herren: „Saul er på vej.”
12„Vil Keilas indbyggere udlevere mig til Saul?” blev David ved.
„Ja, det vil de,” svarede Herren.
13David og hans mænd forlod straks Keila og strejfede derefter omkring fra sted til sted. Deres antal var i mellemtiden vokset til omkring 600 mand. Da Saul fik at vide, at David og hans mænd havde forladt Keila, opgav han sin plan om at fange ham der.
Saul forfølger David
14-15David slog sig nu ned i Zifs ørken,23,14-15 Et øde område syd for Hebron omkring byen Zif. hvor han forskansede sig i bjerghulerne. Saul jagtede ham hele tiden. David var bange, men Herren gav ikke Saul held til at fange ham. 16Mens David opholdt sig i en skovtykning,23,16 På hebraisk: Horesh. kom Jonatan ud til ham og opmuntrede ham til at stole på Gud.
17„Vær ikke bange,” sagde han. „Min far finder dig aldrig her. En dag vil du blive konge over Israel, og jeg bliver din højre hånd. Det ved min far udmærket.” 18Da fornyede de to venner deres venskabspagt, hvorefter Jonatan vendte hjem, mens David blev i skoven.
19Kort efter kom nogle folk fra Zif til Saul i Gibea for at forråde David. „Vi ved, hvor han gemmer sig,” sagde de. „Lige nu opholder han sig i bjerghulerne ved skoven tæt ved Hakilahøjen syd for Jeshimon. 20Kom ned til os, når det passer dig, så skal vi nok fange ham og overgive ham til dig.”
21„Herren velsigne jer for jeres barmhjertighed imod mig,” svarede Saul. 22„Vend I nu først tilbage og find helt nøjagtigt ud af, hvor han befinder sig. Spørg jer for hos dem, der har set ham. Jeg har hørt, at han flytter rundt hele tiden, og han er en snedig fyr. 23Kortlæg alle hans skjulesteder og kom så tilbage til mig med en fyldig rapport. Så vil jeg følge med jer. Hvis han endnu befinder sig i landet, skal jeg nok finde ham, om jeg så skal gennemsøge hele Judas område.”
24Så vendte mændene hjem til Zif, og Saul ville følge efter senere. Imens var David stadig i Maons ørkenområde på sletten syd for Jeshimon. 25Saul og hans mænd begav sig af sted for at lede efter ham. Men da David fik det at vide, trak han sig tilbage til en bestemt klippe i Maons ørken, men selv der fulgte Saul efter ham, 26så Saul og David til sidst befandt sig på hver sin side af den samme klippehøj. Men lige da Saul og hans mænd var ved at omringe David og hans mænd, 27kom der bud til Saul: „Skynd dig at komme hjem. Filistrene er igen trængt ind i landet.” 28Derfor indstillede Saul jagten på David, og han skyndte sig hjem for at kæmpe mod filistrene. Lige siden har man kaldt stedet: „Klippen, der skiller”.23,28 På hebraisk: Sela-ha-Mahlekot.
