David, invidiat de Saul
1După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s‑a legat de sufletul lui David. Ionatan l‑a iubit ca pe propriul său suflet. 2În ziua aceea, Saul l‑a ținut pe David la el și nu l‑a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe propriul său suflet. 4Ionatan și‑a scos mantaua pe care o purta și i‑a dat‑o lui David. I‑a dat și hainele sale de luptă, sabia sa, arcul său și cingătoarea sa. 5David se ducea oriunde îl trimitea Saul, și reușea5, 14-15, 30 Sau: acționa cu pricepere (prudență). în toate. De aceea Saul l‑a pus în fruntea războinicilor. Lucrul acesta a fost plăcut atât înaintea întregului popor, cât și înaintea slujitorilor lui Saul.5 Lit.: Și a fost bine în ochii întregului popor, precum și în ochii slujitorilor lui Saul.
6La întoarcerea lui David de la uciderea filisteanului, în timp ce veneau ei, femeile din toate cetățile lui Israel au ieșit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântări de bucurie și dansau în sunetul tamburinelor și al lăutelor. 7Femeile cântau, în veselia lor, zicând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii.“
8Lui Saul nu i‑au plăcut aceste cuvinte și s‑a înfuriat foarte tare, zicând: „I‑au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu‑i mai lipsește decât regatul.“ 9Și din ziua aceea, Saul l‑a privit cu suspiciune9 Sau: cu ochi răi; sau: cu gelozie. pe David.
10În ziua următoare, duhul cel rău10 Vezi nota de la 16:14. de la Dumnezeu a venit peste Saul, care profețea10 Termenul ebraic poate indica și un comportament extatic necontrolat (vezi și 1 Regi 18:29). înăuntrul casei sale. David cânta la liră, așa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliță. 11Saul a aruncat sulița, gândindu‑se: „Îl voi țintui pe David de zid.“ Însă David s‑a ferit de el de două ori.
12Lui Saul i‑a fost teamă de David pentru că Domnul era cu acesta, dar de Saul Se îndepărtase. 13De aceea Saul l‑a îndepărtat de lângă el și l‑a pus căpetenie peste o mie de oameni. David ieșea și intra în fruntea poporului. 14El reușea în toate căile lui și Domnul era cu el. 15Când Saul a văzut că David reușea întotdeauna, i‑a fost frică de el. 16Însă tot Israelul și Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta ieșea și intra în fruntea lor.
17Atunci Saul i‑a zis lui David:
– Iată, ți‑o voi da de soție pe Merab, fiica mea cea mare; numai să‑mi fii un luptător viteaz și să porți războaiele Domnului!
Saul însă își zicea: „Să nu fie mâna mea împotriva lui, ci să fie mâna filistenilor împotriva lui.“
18David i‑a răspuns lui Saul:
– Cine sunt eu și cine este neamul meu, clanul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui?
19Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să‑i fie dată lui David de soție, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.
David, ginerele lui Saul
20Mihal, o altă fiică a lui Saul, îl iubea pe David. L‑au înștiințat pe Saul, iar lui i‑a plăcut lucrul acesta. 21Atunci Saul și‑a zis: „I‑o voi da ca să‑i fie o cursă și astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“
Saul i‑a zis lui David pentru a doua oară:
– Astăzi vei fi ginerele meu.
22Apoi Saul le‑a poruncit slujitorilor săi:
– Vorbiți‑i lui David în taină și spuneți‑i: „Iată că regele își găsește plăcerea în tine și toți slujitorii săi te iubesc. Acceptă, așadar, să fii ginerele regelui.“
23Slujitorii lui Saul i‑au spus aceste cuvinte lui David, dar David a zis:
– Credeți că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac și de puțină însemnătate.
24Slujitorii lui Saul l‑au înștiințat de cuvintele acestea pe care le spusese David. 25Atunci Saul a zis: „Așa să‑i vorbiți lui David: «Regele nu dorește zestre, ci o sută de prepuțuri de‑ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe dușmanii lui.»“ Saul însă plănuia să‑l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26Slujitorii lui Saul i‑au spus aceste cuvinte lui David, și propunerea de a fi ginerele regelui a fost dreaptă în ochii lui David. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă, 27David s‑a ridicat, a plecat împreună cu oamenii săi și a ucis două sute de filisteni. A adus prepuțurile lor și le‑a dat în număr întreg regelui, ca să devină ginerele regelui. Atunci Saul i‑a dat‑o de soție pe fiica sa Mihal.
28Când Saul a văzut și a înțeles că Domnul era cu David și că Mihal, fiica lui, îl iubea, 29s‑a temut și mai tare de David. Saul i‑a fost dușman lui David în toate zilele.
30Domnitorii filisteni ieșeau la război și, ori de câte ori ieșeau, David reușea mai multe isprăvi30 Sau: acționa cu mai multă pricepere. decât toți slujitorii lui Saul. Și numele lui a ajuns foarte prețuit.
Saul’s growing fear of David
1After David had finished talking with Saul, Jonathan became one in spirit with David, and he loved him as himself. 2From that day Saul kept David with him and did not let him return home to his family. 3And Jonathan made a covenant with David because he loved him as himself. 4Jonathan took off the robe he was wearing and gave it to David, along with his tunic, and even his sword, his bow and his belt.
5Whatever mission Saul sent him on, David was so successful that Saul gave him a high rank in the army. This pleased all the troops, and Saul’s officers as well.
6When the men were returning home after David had killed the Philistine, the women came out from all the towns of Israel to meet King Saul with singing and dancing, with joyful songs and with tambourines and lyres. 7As they danced, they sang:
‘Saul has slain his thousands,
and David his tens of thousands.’
8Saul was very angry; this refrain displeased him greatly. ‘They have credited David with tens of thousands,’ he thought, ‘but me with only thousands. What more can he get but the kingdom?’ 9And from that time on Saul kept a close eye on David.
10The next day an evil18:10 Or a harmful spirit from God came forcefully on Saul. He was prophesying in his house, while David was playing the lyre, as he usually did. Saul had a spear in his hand 11and he hurled it, saying to himself, ‘I’ll pin David to the wall.’ But David eluded him twice.
12Saul was afraid of David, because the Lord was with David but had departed from Saul. 13So he sent David away from him and gave him command over a thousand men, and David led the troops in their campaigns. 14In everything he did he had great success, because the Lord was with him. 15When Saul saw how successful he was, he was afraid of him. 16But all Israel and Judah loved David, because he led them in their campaigns.
17Saul said to David, ‘Here is my elder daughter Merab. I will give her to you in marriage; only serve me bravely and fight the battles of the Lord.’ For Saul said to himself, ‘I will not raise a hand against him. Let the Philistines do that!’
18But David said to Saul, ‘Who am I, and what is my family or my clan in Israel, that I should become the king’s son-in-law?’ 19So18:19 Or However, when the time came for Merab, Saul’s daughter, to be given to David, she was given in marriage to Adriel of Meholah.
20Now Saul’s daughter Michal was in love with David, and when they told Saul about it, he was pleased. 21‘I will give her to him,’ he thought, ‘so that she may be a snare to him and so that the hand of the Philistines may be against him.’ So Saul said to David, ‘Now you have a second opportunity to become my son-in-law.’
22Then Saul ordered his attendants: ‘Speak to David privately and say, “Look, the king likes you, and his attendants all love you; now become his son-in-law.” ’
23They repeated these words to David. But David said, ‘Do you think it is a small matter to become the king’s son-in-law? I’m only a poor man and little known.’
24When Saul’s servants told him what David had said, 25Saul replied, ‘Say to David, “The king wants no other price for the bride than a hundred Philistine foreskins, to take revenge on his enemies.” ’ Saul’s plan was for David to fall by the hands of the Philistines.
26When the attendants told David these things, he was pleased to become the king’s son-in-law. So before the allotted time elapsed, 27David took his men with him and went out and killed two hundred Philistines and brought back their foreskins. They counted out the full number to the king so that David might become the king’s son-in-law. Then Saul gave him his daughter Michal in marriage.
28When Saul realised that the Lord was with David and that his daughter Michal loved David, 29Saul became still more afraid of him, and he remained his enemy for the rest of his days.
30The Philistine commanders continued to go out to battle, and as often as they did, David met with more success than the rest of Saul’s officers, and his name became well known.
