Nouă Traducere În Limba Română

1 Regi 22

Micaia profeţeşte împotriva lui Ahab

1Timp de trei ani, n-a mai fost nici un război între Aram şi Israel. După trei ani, Iehoşafat, regele lui Iuda, s-a dus la regele lui Israel. Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Ştiţi că cetatea Ramot-Ghilad este a noastră, iar noi nu facem nimic pentru a o lua înapoi de la regele Aramului!“ El l-a întrebat pe Iehoşafat:

– Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramot-Ghiladului?

– Eu şi cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi, i-a răspuns Iehoşafat regelui lui Israel.

Însă Iehoşafat i-a mai zis regelui lui Israel:

– Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului.

Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi, aproape patru sute de bărbaţi, şi i-a întrebat:

– Să mă duc la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţ?

– Du-te, i-au răspuns ei, pentru că Domnul îl va da în mâna regelui!

– Nu mai este aici nici un alt profet al Domnului[a] ca să-l putem întreba? a întrebat Iehoşafat.

Regele lui Israel i-a răspuns:

– Mai este unul, pe nume Micaia, fiul lui Imla, prin care-L putem întreba pe Domnul, dar eu îl urăsc, pentru că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău.

– Să nu vorbească regele aşa, i-a zis Iehoşafat.

Atunci regele lui Israel a chemat o căpetenie[b] şi i-a spus:

– Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!

10 Regele lui Israel şi Iehoşafat, regele lui Iuda, îmbrăcaţi în hainele regale, şedeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor. 11 Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi spunea: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu aceste coarne îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“ 12 Şi toţi ceilalţi profeţi profeţeau la fel: „Atacă Ramot-Ghiladul şi biruieşte! Domnul îl va da în mâna regelui!“

13 Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia:

– Toţi profeţii îi vestesc de bine regelui. Să fie şi cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei şi să vesteşti de bine!

14 – Viu este Domnul că voi vesti doar ceea ce-mi va spune Domnul, i-a răspuns Micaia.

15 Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat:

– Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?

– Du-te şi biruieşte, i-a răspuns el, căci Domnul îl va da în mâna regelui.

16 – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului? l-a întrebat regele.

17 Atunci el a răspuns:

– Am văzut tot Israelul risipit pe munţi ca o turmă de oi care nu are păstor, iar Domnul a zis: „Aceşti oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare în pace acasă!“

18 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat:

– Nu ţi-am spus că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău?

19 Micaia a mai zis:

– Ascultă deci Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerurilor am văzut-o stând în picioare lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. 20 Şi Domnul a întrebat:

– Cine-l va amăgi pe Ahab ca să se ducă la Ramot-Ghilad şi să piară acolo?

Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. 21 Apoi a venit un duh, s-a înfăţişat înaintea Domnului şi I-a zis:

– Eu îl voi amăgi.

– Cum? l-a întrebat Domnul.

22 – Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui.

Şi Domnul i-a zis:

– Îl vei amăgi şi vei reuşi! Du-te şi fă aşa!

23 Astfel, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeţi ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.

24 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz şi i-a zis:

– Pe unde a ieşit Duhul Domnului[c] de la mine ca să-ţi vorbească?

25 – Vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi! i-a răspuns Micaia.

26 După aceea, regele lui Israel a zis:

– Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, 27 şi spune-le acestora că aşa vorbeşte regele: „Puneţi-l pe acest om în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!“

28 Dar Micaia a spus:

– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine. Voi cei prezenţi, ascultaţi cu toţii! a mai adăugat el.

Moartea lui Ahab

29 Regele lui Israel împreună cu Iehoşafat, regele lui Iuda, s-au dus la Ramot-Ghilad. 30 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat: „Eu mă voi deghiza şi voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă-te cu hainele tale regale.“ Regele lui Israel s-a deghizat şi, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă.

31 Regele Aramului le poruncise celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor sale astfel: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci numai cu regele lui Israel!“ 32 Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoşafat, şi-au zis: „Cu siguranţă acesta este regele lui Israel!“ Şi s-au întors spre el ca să-l atace. Atunci Iehoşafat a strigat după ajutor; 33 dar când căpeteniile carelor şi-au dat seama că nu este el regele lui Israel, l-au lăsat în pace. 34 După aceea un arcaş a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între armură şi zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce şi scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 35 Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, în văzul arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului. 36 Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în ţara lui!“

37 Astfel, regele a murit şi a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat. 38 Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, câinii

i-au lins sângele, iar prostituatele s-au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care-l spusese Domnul. 39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeş pe care l-a construit şi toate cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 40 Ahab s-a culcat alături de părinţii săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.

Domnia lui Iehoşafat peste Iuda

41 Iehoşafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al domniei lui Ahab, regele lui Israel. 42 Iehoşafat avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. 43 El a umblat în toate căile tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ce e drept înaintea Domnului. Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, iar poporul mai aducea încă jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. 44 De asemenea, Iehoşafat a trăit în pace cu regele lui Israel.

45 Celelalte fapte ale lui Iehoşafat, puterea pe care a arătat-o şi războaiele pe care le-a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 46 El i-a nimicit pe bărbaţii care se prostituau[d] şi care rămăseseră în ţară de pe vremea tatălui său, Asa. 47 În acea perioadă, nu era rege în Edom. În locul regelui era un guvernator. 48 Iehoşafat a făcut nişte corăbii pentru negoţ[e], care să meargă la Ofir după aur, dar n-au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Eţion-Gheber. 49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iehoşafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“ Dar Iehoşafat nu a vrut.

50 Iehoşafat s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în cetatea strămoşului său David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.

Domnia lui Ahazia peste Israel

51 Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al şaptesprezecelea an al domniei lui Iehoşafat, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doi ani peste Israel. 52 El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a trăit ca tatăl său, ca mama sa şi ca Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. 53 El i-a slujit lui Baal[f], i s-a închinat şi l-a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum făcuse şi tatăl său.

Notas al pie

  1. 1 Regi 22:7 Sau: Nu se află aici un profet al Domnului
  2. 1 Regi 22:9 Termenul ebraic este tradus în alte locuri cu eunuc. Sensul primar al termenului ebraic este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare şi sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie preţuiţi ca slujbaşi la curţile orientale
  3. 1 Regi 22:24 Sau: duhul de la Domnul
  4. 1 Regi 22:46 Bărbaţi care practicau prostituţia în temple
  5. 1 Regi 22:48 TM: corăbii de Tarşiş; vezi nota de la 10:22
  6. 1 Regi 22:53 Vezi nota de la 16:31

New Living Translation

1 Kings 22

Jehoshaphat and Ahab

1For three years there was no war between Aram and Israel. Then during the third year, King Jehoshaphat of Judah went to visit King Ahab of Israel. During the visit, the king of Israel said to his officials, “Do you realize that the town of Ramoth-gilead belongs to us? And yet we’ve done nothing to recapture it from the king of Aram!”

Then he turned to Jehoshaphat and asked, “Will you join me in battle to recover Ramoth-gilead?”

Jehoshaphat replied to the king of Israel, “Why, of course! You and I are as one. My troops are your troops, and my horses are your horses.” Then Jehoshaphat added, “But first let’s find out what the Lord says.”

So the king of Israel summoned the prophets, about 400 of them, and asked them, “Should I go to war against Ramoth-gilead, or should I hold back?”

They all replied, “Yes, go right ahead! The Lord will give the king victory.”

But Jehoshaphat asked, “Is there not also a prophet of the Lord here? We should ask him the same question.”

The king of Israel replied to Jehoshaphat, “There is one more man who could consult the Lord for us, but I hate him. He never prophesies anything but trouble for me! His name is Micaiah son of Imlah.”

Jehoshaphat replied, “That’s not the way a king should talk! Let’s hear what he has to say.”

So the king of Israel called one of his officials and said, “Quick! Bring Micaiah son of Imlah.”

Micaiah Prophesies against Ahab

10 King Ahab of Israel and King Jehoshaphat of Judah, dressed in their royal robes, were sitting on thrones at the threshing floor near the gate of Samaria. All of Ahab’s prophets were prophesying there in front of them. 11 One of them, Zedekiah son of Kenaanah, made some iron horns and proclaimed, “This is what the Lord says: With these horns you will gore the Arameans to death!”

12 All the other prophets agreed. “Yes,” they said, “go up to Ramoth-gilead and be victorious, for the Lord will give the king victory!”

13 Meanwhile, the messenger who went to get Micaiah said to him, “Look, all the prophets are promising victory for the king. Be sure that you agree with them and promise success.”

14 But Micaiah replied, “As surely as the Lord lives, I will say only what the Lord tells me to say.”

15 When Micaiah arrived before the king, Ahab asked him, “Micaiah, should we go to war against Ramoth-gilead, or should we hold back?”

Micaiah replied sarcastically, “Yes, go up and be victorious, for the Lord will give the king victory!”

16 But the king replied sharply, “How many times must I demand that you speak only the truth to me when you speak for the Lord?”

17 Then Micaiah told him, “In a vision I saw all Israel scattered on the mountains, like sheep without a shepherd. And the Lord said, ‘Their master has been killed.[a] Send them home in peace.’”

18 “Didn’t I tell you?” the king of Israel exclaimed to Jehoshaphat. “He never prophesies anything but trouble for me.”

19 Then Micaiah continued, “Listen to what the Lord says! I saw the Lord sitting on his throne with all the armies of heaven around him, on his right and on his left. 20 And the Lord said, ‘Who can entice Ahab to go into battle against Ramoth-gilead so he can be killed?’

“There were many suggestions, 21 and finally a spirit approached the Lord and said, ‘I can do it!’

22 “‘How will you do this?’ the Lord asked.

“And the spirit replied, ‘I will go out and inspire all of Ahab’s prophets to speak lies.’

“‘You will succeed,’ said the Lord. ‘Go ahead and do it.’

23 “So you see, the Lord has put a lying spirit in the mouths of all your prophets. For the Lord has pronounced your doom.”

24 Then Zedekiah son of Kenaanah walked up to Micaiah and slapped him across the face. “Since when did the Spirit of the Lord leave me to speak to you?” he demanded.

25 And Micaiah replied, “You will find out soon enough when you are trying to hide in some secret room!”

26 “Arrest him!” the king of Israel ordered. “Take him back to Amon, the governor of the city, and to my son Joash. 27 Give them this order from the king: ‘Put this man in prison, and feed him nothing but bread and water until I return safely from the battle!’”

28 But Micaiah replied, “If you return safely, it will mean that the Lord has not spoken through me!” Then he added to those standing around, “Everyone mark my words!”

The Death of Ahab

29 So King Ahab of Israel and King Jehoshaphat of Judah led their armies against Ramoth-gilead. 30 The king of Israel said to Jehoshaphat, “As we go into battle, I will disguise myself so no one will recognize me, but you wear your royal robes.” So the king of Israel disguised himself, and they went into battle.

31 Meanwhile, the king of Aram had issued these orders to his thirty-two chariot commanders: “Attack only the king of Israel. Don’t bother with anyone else!” 32 So when the Aramean chariot commanders saw Jehoshaphat in his royal robes, they went after him. “There is the king of Israel!” they shouted. But when Jehoshaphat called out, 33 the chariot commanders realized he was not the king of Israel, and they stopped chasing him.

34 An Aramean soldier, however, randomly shot an arrow at the Israelite troops and hit the king of Israel between the joints of his armor. “Turn the horses[b] and get me out of here!” Ahab groaned to the driver of his chariot. “I’m badly wounded!”

35 The battle raged all that day, and the king remained propped up in his chariot facing the Arameans. The blood from his wound ran down to the floor of his chariot, and as evening arrived he died. 36 Just as the sun was setting, the cry ran through his troops: “We’re done for! Run for your lives!”

37 So the king died, and his body was taken to Samaria and buried there. 38 Then his chariot was washed beside the pool of Samaria, and dogs came and licked his blood at the place where the prostitutes bathed,[c] just as the Lord had promised.

39 The rest of the events in Ahab’s reign and everything he did, including the story of the ivory palace and the towns he built, are recorded in The Book of the History of the Kings of Israel. 40 So Ahab died, and his son Ahaziah became the next king.

Jehoshaphat Rules in Judah

41 Jehoshaphat son of Asa began to rule over Judah in the fourth year of King Ahab’s reign in Israel. 42 Jehoshaphat was thirty-five years old when he became king, and he reigned in Jerusalem twenty-five years. His mother was Azubah, the daughter of Shilhi.

43 Jehoshaphat was a good king, following the example of his father, Asa. He did what was pleasing in the Lord’s sight. [d]During his reign, however, he failed to remove all the pagan shrines, and the people still offered sacrifices and burned incense there. 44 Jehoshaphat also made peace with the king of Israel.

45 The rest of the events in Jehoshaphat’s reign, the extent of his power, and the wars he waged are recorded in The Book of the History of the Kings of Judah. 46 He banished from the land the rest of the male and female shrine prostitutes, who still continued their practices from the days of his father, Asa.

47 (There was no king in Edom at that time, only a deputy.)

48 Jehoshaphat also built a fleet of trading ships[e] to sail to Ophir for gold. But the ships never set sail, for they met with disaster in their home port of Ezion-geber. 49 At one time Ahaziah son of Ahab had proposed to Jehoshaphat, “Let my men sail with your men in the ships.” But Jehoshaphat refused the request.

50 When Jehoshaphat died, he was buried with his ancestors in the City of David. Then his son Jehoram became the next king.

Ahaziah Rules in Israel

51 Ahaziah son of Ahab began to rule over Israel in the seventeenth year of King Jehoshaphat’s reign in Judah. He reigned in Samaria two years. 52 But he did what was evil in the Lord’s sight, following the example of his father and mother and the example of Jeroboam son of Nebat, who had led Israel to sin. 53 He served Baal and worshiped him, provoking the anger of the Lord, the God of Israel, just as his father had done.

Notas al pie

  1. 22:17 Hebrew These people have no master.
  2. 22:34 Hebrew Turn your hand.
  3. 22:38 Or his blood, and the prostitutes bathed [in it]; or his blood, and they washed his armor.
  4. 22:43 Verses 22:43b-53 are numbered 22:44-54 in Hebrew text.
  5. 22:48 Hebrew fleet of ships of Tarshish.