1 Regi 20 – NTLR & PCB

Confruntarea dintre Israel și Aram: prima victorie a lui Ahab

1Ben‑Hadad, regele Aramului1 Siria., și‑a strâns toată armata. Însoțit de treizeci și doi de regi, cu cai și care, s‑a suit, a înconjurat Samaria și a luptat împotriva ei. 2A trimis mesageri în cetate, la Ahab, regele lui Israel, 3și i‑a zis: „Așa vorbește Ben‑Hadad: «Argintul și aurul tău sunt ale mele, soțiile și cei mai buni dintre fiii tăi sunt ai mei!»“ 4Regele lui Israel a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, eu și tot ceea ce am suntem ai tăi, precum ai spus!“

5Mesagerii s‑au întors și i‑au spus: „Așa vorbește Ben‑Hadad: «Trimisesem la tine ca să‑mi dai argintul, aurul, soțiile și fiii tăi. 6Așadar, mâine pe la această oră, ți‑i voi trimite pe slujitorii mei, care vor căuta prin palatul tău și prin casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe orice lucru plăcut ochilor tăi și vor lua cu ei.»“

7Regele lui Israel i‑a chemat pe toți bătrânii7 Vezi nota de la 8:1. țării și le‑a zis:

– Să știți și să vedeți că acesta caută răul! Căci a trimis după soțiile mele, după fiii mei, după argintul meu și după aurul meu, și nu l‑am refuzat!

8Toți bătrânii și tot poporul i‑au răspuns:

– Nu‑l asculta și nu încuviința.

9Atunci Ahab le‑a zis mesagerilor lui Ben‑Hadad: „Spuneți‑i stăpânului meu, regele: «Voi face tot ceea ce i‑ai cerut robului tău prima dată, dar acest lucru nu‑l pot face!»“ Mesagerii au plecat și i‑au dat regelui Ben‑Hadad răspunsul lui Ahab. 10Ben‑Hadad i‑a trimis un alt mesaj lui Ahab și i‑a zis: „Dumnezeii să se poarte cu mine cu toată asprimea10 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă dumnezeii și chiar mai mult). dacă praful Samariei va fi suficient să umple mâna întregului popor care mă urmează!“ 11Regele lui Israel a răspuns: „Spuneți‑i: «Cine încinge armele să nu se laude precum cel care le pune jos!»“11 Proverbul echivalent românesc ar fi: Să nu vinzi pielea ursului din pădure. 12Ben‑Hadad a primit acest mesaj în timp ce stătea la băut împreună cu regii, în tabără12 Sau: în Sucot., și le‑a spus slujitorilor săi: „Pregătiți‑vă!“ Și ei s‑au pregătit de atac împotriva cetății.

13Dar iată că un profet s‑a apropiat de Ahab, regele lui Israel, și i‑a zis:

– Așa vorbește Domnul: „Vezi toată această mulțime mare? Astăzi o voi da în mâinile tale și vei ști că Eu sunt Domnul!“

14Ahab a întrebat:

– Prin cine?

El a răspuns:

– Așa vorbește Domnul: „Prin slujitorii conducătorilor de provincii!“

Ahab a întrebat:

– Și cine va începe lupta?

El a răspuns:

– Tu!

15Ahab i‑a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceștia erau două sute treizeci și doi. Apoi a numărat tot poporul, pe toți fiii lui Israel. Aceștia erau șapte mii. 16Ei au ieșit pe la amiază, în timp ce Ben‑Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci și doi de regi care‑l ajutau. 17Mai întâi au ieșit slujitorii conducătorilor de provincii.

Ben‑Hadad a trimis niște oameni care l‑au înștiințat, zicând:

– Au ieșit niște bărbați din Samaria!

18El a zis:

– Dacă au ieșit pentru pace, prindeți‑i vii, iar dacă au ieșit pentru război, prindeți‑i tot vii!

19Slujitorii conducătorilor de provincii au ieșit din cetate împreună cu armata care‑i urma 20și fiecare și‑a lovit omul dinaintea lui. Arameii au luat‑o la fugă, iar Israel i‑a urmărit. Însă Ben‑Hadad a scăpat pe un cal împreună cu niște călăreți. 21Regele lui Israel a ieșit și a atacat caii și carele, provocându‑le arameilor o mare înfrângere.

Confruntarea dintre Israel și Aram: a doua victorie a lui Ahab

22Apoi, profetul s‑a apropiat de regele lui Israel și i‑a zis: „Du‑te și întărește‑te! Cercetează și vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului se va sui din nou împotriva ta în primăvara viitoare!“

23Slujitorii regelui Aramului i‑au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munților. De aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în podiș, cu siguranță vom fi mai tari decât ei. 24Fă lucrul acesta: îndepărtează pe fiecare din regi de la locul lor și pune căpetenii în locul acestora. 25Pregătește‑ți o armată la fel ca armata pe care ai pierdut‑o, cu tot atâția cai și tot atâtea care, și să ne luptăm cu ei în podiș. Atunci cu siguranță vom fi mai tari decât ei!“ El a ascultat de glasul lor și a făcut așa.

26Primăvara următoare, Ben‑Hadad i‑a strâns pe aramei și s‑a suit la Afek, ca să lupte împotriva lui Israel. 27Fiii lui Israel au fost mobilizați, au primit provizii și au mărșăluit ca să‑i întâmpine. Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra în fața lor, ca două turme mici de capre, în vreme ce arameii umpleau țara.

28Un om al lui Dumnezeu s‑a apropiat de regele lui Israel și i‑a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că arameii au spus că Domnul este un Dumnezeu al munților, nu și un Dumnezeu al văilor, voi da toată această mulțime mare în mâinile tale și veți ști că Eu sunt Domnul!»“

29Timp de șapte zile au rămas în taberele lor unii în fața altora, iar în ziua a șaptea au început lupta. Fiii lui Israel au omorât o sută de mii de pedestrași aramei într‑o singură zi. 30Ceilalți au fugit în cetatea Afek, unde zidul s‑a prăbușit peste douăzeci și șapte de mii dintre ei. Ben‑Hadad a fugit în cetate și s‑a ascuns într‑o odaie interioară.

31Slujitorii săi i‑au zis: „Iată, am auzit că regii Casei lui Israel sunt îndurători. Dă‑ne voie să ne punem saci pe coapse, să ne legăm cu funii la cap și să ieșim la regele lui Israel! Poate că te va lăsa în viață.“

32Ei și‑au înfășurat saci pe coapse și s‑au legat cu funii la cap, după care s‑au dus la regele lui Israel și i‑au zis:

– Robul tău Ben‑Hadad zice: „Te rog, lasă‑mă în viață!“

Ahab a zis:

– Mai este încă în viață? Atunci este fratele meu!

33Bărbații au luat de bun augur răspunsul și s‑au grăbit să accepte, zicând:

– Da, fratele tău Ben‑Hadad!

Ahab a zis:

– Duceți‑vă și aduceți‑l.

Ben‑Hadad a venit la el, iar Ahab l‑a urcat în carul lui.

34Ben‑Hadad i‑a spus:

– Îți voi înapoia cetățile pe care tatăl meu le‑a luat de la tatăl tău și vei putea să‑ți faci piețe în Damasc, așa cum a făcut tatăl meu în Samaria.

Ahab a zis:

– Iar eu îți voi da drumul, încheind un legământ cu tine.

Astfel, după ce a încheiat un legământ cu el, Ahab i‑a dat drumul.

35Unul din fiii profeților35 Prin fiu se înțelege calitatea de membru al grupului profeților, grup care avea probabil și anumiți mentori, cum au fost Samuel, Ilie, Elisei. i‑a spus confratelui său prin Cuvântul Domnului: „Lovește‑mă, te rog!“ Dar acesta n‑a vrut să‑l lovească. 36„Pentru că n‑ai ascultat de Cuvântul Domnului, i‑a zis profetul, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.“ După ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l‑a omorât. 37Profetul a găsit un alt om și i‑a spus: „Lovește‑mă, te rog!“ Acel om l‑a lovit și l‑a rănit. 38Apoi profetul s‑a dus și l‑a așteptat pe rege lângă drum. El s‑a deghizat acoperindu‑și ochii cu un bandaj.

39Când regele a trecut pe acolo, el a strigat și i‑a spus regelui:

– În timp ce robul tău era în toiul bătăliei, un bărbat a venit și mi‑a adus un captiv, zicându‑mi: „Păzește‑l pe acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viața pentru el sau vei plăti un talant39 Aproximativ 30 kg. de argint!“ 40Dar pe când robul tău făcea câte ceva încoace și încolo, el a dispărut.

Regele lui Israel i‑a răspuns:

– Aceasta îți este condamnarea. Tu însuți ai rostit‑o.

41Îndată profetul și‑a dat jos bandajul de pe ochi, iar regele lui Israel l‑a recunoscut că era dintre profeți.

42El i‑a zis regelui:

– Așa vorbește Domnul: „Fiindcă i‑ai dat drumul omului pe care îl hotărâsem pentru nimicire42 Vezi nota de la 9:21., vei răspunde cu viața ta pentru viața lui și cu poporul tău pentru poporul lui.“

43Regele lui Israel s‑a dus și a intrat supărat și mâniat în palatul său din Samaria.