Confruntarea dintre Israel și Aram: prima victorie a lui Ahab
1Ben‑Hadad, regele Aramului1 Siria., și‑a strâns toată armata. Însoțit de treizeci și doi de regi, cu cai și care, s‑a suit, a înconjurat Samaria și a luptat împotriva ei. 2A trimis mesageri în cetate, la Ahab, regele lui Israel, 3și i‑a zis: „Așa vorbește Ben‑Hadad: «Argintul și aurul tău sunt ale mele, soțiile și cei mai buni dintre fiii tăi sunt ai mei!»“ 4Regele lui Israel a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, eu și tot ceea ce am suntem ai tăi, precum ai spus!“
5Mesagerii s‑au întors și i‑au spus: „Așa vorbește Ben‑Hadad: «Trimisesem la tine ca să‑mi dai argintul, aurul, soțiile și fiii tăi. 6Așadar, mâine pe la această oră, ți‑i voi trimite pe slujitorii mei, care vor căuta prin palatul tău și prin casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe orice lucru plăcut ochilor tăi și vor lua cu ei.»“
7Regele lui Israel i‑a chemat pe toți bătrânii7 Vezi nota de la 8:1. țării și le‑a zis:
– Să știți și să vedeți că acesta caută răul! Căci a trimis după soțiile mele, după fiii mei, după argintul meu și după aurul meu, și nu l‑am refuzat!
8Toți bătrânii și tot poporul i‑au răspuns:
– Nu‑l asculta și nu încuviința.
9Atunci Ahab le‑a zis mesagerilor lui Ben‑Hadad: „Spuneți‑i stăpânului meu, regele: «Voi face tot ceea ce i‑ai cerut robului tău prima dată, dar acest lucru nu‑l pot face!»“ Mesagerii au plecat și i‑au dat regelui Ben‑Hadad răspunsul lui Ahab. 10Ben‑Hadad i‑a trimis un alt mesaj lui Ahab și i‑a zis: „Dumnezeii să se poarte cu mine cu toată asprimea10 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă dumnezeii și chiar mai mult). dacă praful Samariei va fi suficient să umple mâna întregului popor care mă urmează!“ 11Regele lui Israel a răspuns: „Spuneți‑i: «Cine încinge armele să nu se laude precum cel care le pune jos!»“11 Proverbul echivalent românesc ar fi: Să nu vinzi pielea ursului din pădure. 12Ben‑Hadad a primit acest mesaj în timp ce stătea la băut împreună cu regii, în tabără12 Sau: în Sucot., și le‑a spus slujitorilor săi: „Pregătiți‑vă!“ Și ei s‑au pregătit de atac împotriva cetății.
13Dar iată că un profet s‑a apropiat de Ahab, regele lui Israel, și i‑a zis:
– Așa vorbește Domnul: „Vezi toată această mulțime mare? Astăzi o voi da în mâinile tale și vei ști că Eu sunt Domnul!“
14Ahab a întrebat:
– Prin cine?
El a răspuns:
– Așa vorbește Domnul: „Prin slujitorii conducătorilor de provincii!“
Ahab a întrebat:
– Și cine va începe lupta?
El a răspuns:
– Tu!
15Ahab i‑a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceștia erau două sute treizeci și doi. Apoi a numărat tot poporul, pe toți fiii lui Israel. Aceștia erau șapte mii. 16Ei au ieșit pe la amiază, în timp ce Ben‑Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci și doi de regi care‑l ajutau. 17Mai întâi au ieșit slujitorii conducătorilor de provincii.
Ben‑Hadad a trimis niște oameni care l‑au înștiințat, zicând:
– Au ieșit niște bărbați din Samaria!
18El a zis:
– Dacă au ieșit pentru pace, prindeți‑i vii, iar dacă au ieșit pentru război, prindeți‑i tot vii!
19Slujitorii conducătorilor de provincii au ieșit din cetate împreună cu armata care‑i urma 20și fiecare și‑a lovit omul dinaintea lui. Arameii au luat‑o la fugă, iar Israel i‑a urmărit. Însă Ben‑Hadad a scăpat pe un cal împreună cu niște călăreți. 21Regele lui Israel a ieșit și a atacat caii și carele, provocându‑le arameilor o mare înfrângere.
Confruntarea dintre Israel și Aram: a doua victorie a lui Ahab
22Apoi, profetul s‑a apropiat de regele lui Israel și i‑a zis: „Du‑te și întărește‑te! Cercetează și vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului se va sui din nou împotriva ta în primăvara viitoare!“
23Slujitorii regelui Aramului i‑au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munților. De aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în podiș, cu siguranță vom fi mai tari decât ei. 24Fă lucrul acesta: îndepărtează pe fiecare din regi de la locul lor și pune căpetenii în locul acestora. 25Pregătește‑ți o armată la fel ca armata pe care ai pierdut‑o, cu tot atâția cai și tot atâtea care, și să ne luptăm cu ei în podiș. Atunci cu siguranță vom fi mai tari decât ei!“ El a ascultat de glasul lor și a făcut așa.
26Primăvara următoare, Ben‑Hadad i‑a strâns pe aramei și s‑a suit la Afek, ca să lupte împotriva lui Israel. 27Fiii lui Israel au fost mobilizați, au primit provizii și au mărșăluit ca să‑i întâmpine. Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra în fața lor, ca două turme mici de capre, în vreme ce arameii umpleau țara.
28Un om al lui Dumnezeu s‑a apropiat de regele lui Israel și i‑a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că arameii au spus că Domnul este un Dumnezeu al munților, nu și un Dumnezeu al văilor, voi da toată această mulțime mare în mâinile tale și veți ști că Eu sunt Domnul!»“
29Timp de șapte zile au rămas în taberele lor unii în fața altora, iar în ziua a șaptea au început lupta. Fiii lui Israel au omorât o sută de mii de pedestrași aramei într‑o singură zi. 30Ceilalți au fugit în cetatea Afek, unde zidul s‑a prăbușit peste douăzeci și șapte de mii dintre ei. Ben‑Hadad a fugit în cetate și s‑a ascuns într‑o odaie interioară.
31Slujitorii săi i‑au zis: „Iată, am auzit că regii Casei lui Israel sunt îndurători. Dă‑ne voie să ne punem saci pe coapse, să ne legăm cu funii la cap și să ieșim la regele lui Israel! Poate că te va lăsa în viață.“
32Ei și‑au înfășurat saci pe coapse și s‑au legat cu funii la cap, după care s‑au dus la regele lui Israel și i‑au zis:
– Robul tău Ben‑Hadad zice: „Te rog, lasă‑mă în viață!“
Ahab a zis:
– Mai este încă în viață? Atunci este fratele meu!
33Bărbații au luat de bun augur răspunsul și s‑au grăbit să accepte, zicând:
– Da, fratele tău Ben‑Hadad!
Ahab a zis:
– Duceți‑vă și aduceți‑l.
Ben‑Hadad a venit la el, iar Ahab l‑a urcat în carul lui.
34Ben‑Hadad i‑a spus:
– Îți voi înapoia cetățile pe care tatăl meu le‑a luat de la tatăl tău și vei putea să‑ți faci piețe în Damasc, așa cum a făcut tatăl meu în Samaria.
Ahab a zis:
– Iar eu îți voi da drumul, încheind un legământ cu tine.
Astfel, după ce a încheiat un legământ cu el, Ahab i‑a dat drumul.
35Unul din fiii profeților35 Prin fiu se înțelege calitatea de membru al grupului profeților, grup care avea probabil și anumiți mentori, cum au fost Samuel, Ilie, Elisei. i‑a spus confratelui său prin Cuvântul Domnului: „Lovește‑mă, te rog!“ Dar acesta n‑a vrut să‑l lovească. 36„Pentru că n‑ai ascultat de Cuvântul Domnului, i‑a zis profetul, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.“ După ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l‑a omorât. 37Profetul a găsit un alt om și i‑a spus: „Lovește‑mă, te rog!“ Acel om l‑a lovit și l‑a rănit. 38Apoi profetul s‑a dus și l‑a așteptat pe rege lângă drum. El s‑a deghizat acoperindu‑și ochii cu un bandaj.
39Când regele a trecut pe acolo, el a strigat și i‑a spus regelui:
– În timp ce robul tău era în toiul bătăliei, un bărbat a venit și mi‑a adus un captiv, zicându‑mi: „Păzește‑l pe acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viața pentru el sau vei plăti un talant39 Aproximativ 30 kg. de argint!“ 40Dar pe când robul tău făcea câte ceva încoace și încolo, el a dispărut.
Regele lui Israel i‑a răspuns:
– Aceasta îți este condamnarea. Tu însuți ai rostit‑o.
41Îndată profetul și‑a dat jos bandajul de pe ochi, iar regele lui Israel l‑a recunoscut că era dintre profeți.
42El i‑a zis regelui:
– Așa vorbește Domnul: „Fiindcă i‑ai dat drumul omului pe care îl hotărâsem pentru nimicire42 Vezi nota de la 9:21., vei răspunde cu viața ta pentru viața lui și cu poporul tău pentru poporul lui.“
43Regele lui Israel s‑a dus și a intrat supărat și mâniat în palatul său din Samaria.
亞蘭王攻打撒瑪利亞城
1亞蘭王便·哈達率領全軍，聯合三十二個王，帶著車馬圍攻撒瑪利亞。 2他派遣使者進城對以色列王亞哈說： 3「便·哈達說，『你的金銀和你家中最美的妻妾兒女都是我的。』」 4以色列王說：「我主我王啊，我答應你的要求，我和我的一切都是你的。」
5不久，使者又來對他說：「便·哈達說，『我已派人吩咐你把金銀、妻妾和兒女都給我。 6明天這個時候，我會派屬下搜查你的王宮和你臣僕的家，他們要拿走你珍愛的一切。』」 7以色列王亞哈召集國中的長老，說：「你們看，這人是在找麻煩。他派人來要我的妻妾、孩子和金銀，我沒有拒絕他。」 8長老和百姓都說：「別聽從他，別答應他。」
9於是，他對使者說：「你們告訴我主我王，他第一次所要的，僕人可以照辦，但這一次所要的，僕人不能從命。」使者就去回覆便·哈達。 10便·哈達又派人去對亞哈說：「若撒瑪利亞的塵土夠我的士兵每人抓一把，願神明重重地懲罰我。」 11以色列王說：「你去告訴便·哈達，叫他別剛穿上盔甲就誇口，打完仗卸下盔甲再誇口吧。」 12便·哈達和諸王正在營中飲酒，聽見這話，就吩咐屬下準備攻城。
亞哈打敗便·哈達
13一位先知來見以色列王亞哈，說：「耶和華說，『你看見這大隊人馬了嗎？今天我必將他們交在你手裡，這樣你就知道我是耶和華。』」 14亞哈問：「誰來完成這任務呢？」先知答道：「耶和華說，省長屬下的青年軍。」亞哈問：「誰來做統領呢？」先知答道：「你。」
15於是，亞哈召集了省長屬下的青年軍二百三十二人，又召集以色列全軍，共七千人。
16中午，便·哈達正跟盟軍的三十二個王在營中狂飲的時候，亞哈率軍出發了。 17省長屬下的青年軍率先出城。便·哈達派出的巡邏隊稟告他說：「有人從撒瑪利亞城出來了。」 18便·哈達說：「不管他們是來求和還是求戰，都要生擒他們！」 19省長屬下的青年軍率先出城，大軍緊隨其後， 20他們見敵人就殺。亞蘭人敗逃，以色列人乘勢追擊。亞蘭王便·哈達騎著馬與一些騎兵落荒而逃。 21以色列王出城攻擊敵軍車馬，重創亞蘭人。
22先知又來見以色列王，說：「你要加強防衛，做好準備，因為明年春天亞蘭王必捲土重來。」
23臣僕給亞蘭王獻計說：「以色列人的神是山神，所以他們佔了上風，我們若在平原上跟他們交戰，一定會取勝。 24王應該撤去諸王，委任將領代替他們， 25再招募軍兵，補充失去的戰車和人馬，好在平原上跟他們交戰，這樣我們一定會取勝。」王採納了他們的建議。
26第二年春天，便·哈達召集亞蘭人進軍亞弗，攻打以色列人。 27以色列人也召集軍隊，準備糧草，迎戰敵軍。他們在亞蘭人對面安營，像兩小群山羊，而敵軍卻滿山遍野。 28有位上帝的僕人來見以色列王，說：「耶和華說，『亞蘭人以為我耶和華是山神，不是平原的神，所以我必將這大隊人馬交在你手裡，這樣你們就知道我是耶和華。』」
29以色列人和亞蘭人兩軍對峙，一連七天。第七天，兩軍交戰，以色列軍一天殺了十萬亞蘭步兵， 30殘餘的亞蘭人都逃進亞弗城，但城牆倒塌壓死了兩萬七千人。便·哈達也逃進城，躲在一間房子的內室裡。 31臣僕對他說：「我們聽說以色列王很仁慈。現在，我們不如腰束麻布，頭套繩索，向以色列王請降，或許他會饒王一命。」 32他們便腰束麻布，頭套繩索，來見以色列王，說：「僕人便·哈達求王開恩饒命啊！」亞哈回答說：「他還活著嗎？他是我的兄弟。」 33他們聽見亞哈的口氣溫和，連忙附和說：「是啊，便·哈達是王的兄弟。」亞哈便吩咐他們去把便·哈達帶來見他，然後讓便·哈達登上他的戰車。 34便·哈達對亞哈說：「我必歸還我父親從你父親那裡奪來的城邑，你可以在大馬士革設立貿易區，就像我父親在撒瑪利亞所設立的一樣。」亞哈回答說：「你依此立個約，我就放你走。」立約之後，亞哈就放便·哈達走了。
先知責備亞哈
35眾先知中有一位奉耶和華的命令對他的同伴說：「你打我吧！」同伴卻不肯動手。 36那位先知就對他說：「既然你不聽從耶和華的吩咐，你一離開我，就會被獅子咬死。」那同伴走後，果然遇見獅子，被咬死了。 37那先知又找了一個人，叫那人打他，那人就打他，把他打傷了。 38先知用頭巾蒙著眼睛，喬裝改扮，在路旁等候亞哈王。 39亞哈王經過的時候，他向王喊道：「僕人在打仗的時候，有人押來一個俘虜，要我看管，他說如果俘虜跑掉，我就要以性命抵償或賠償三十四公斤銀子。 40可是那俘虜趁僕人忙亂之際跑掉了。」亞哈王說：「這是你自己的過失，你要自負其咎。」 41先知立刻拿去蒙眼的頭巾，以色列王認出他是個先知。 42他對王說：「耶和華說，『你放走了我決定要毀滅的人，所以你的命要抵他的命，你百姓的命要抵他百姓的命。』」 43以色列王悶悶不樂地回撒瑪利亞的王宮去了。
