1 Cronici 19 – NTLR & VCB

Nouă Traducere În Limba Română

1 Cronici 19:1-19

Victoria asupra amoniților și arameilor

(2 Sam. 10:1-19)

1După aceea, Nahaș, regele fiilor lui Amon, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său. 2David a zis: „Voi da dovadă de loialitate față de Hanun, fiul lui Nahaș, căci și tatăl său a dat dovadă de loialitate față de mine.“ David a trimis mesageri ca să‑l mângâie pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în țara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să‑l mângâie, 3căpeteniile fiilor lui Amon i‑au zis lui Hanun: „Chiar crezi că David dorește să‑l cinstească pe tatăl tău, trimițându‑ți mângâietori? Oare n‑au venit slujitorii lui la tine ca să observe, să distrugă și să cerceteze țara.“

4Atunci Hanun i‑a luat pe slujitorii lui David, i‑a ras, le‑a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, și le‑a dat drumul, 5astfel că ei au plecat. Când David a fost înștiințat despre ce li s‑a întâmplat bărbaților acelora, a trimis să le spună bărbaților care fuseseră atât de mult umiliți: „Rămâneți în Ierihon până vă va crește din nou barba, și apoi să vă întoarceți!“ 6Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră nesuferiți lui David. Atunci Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți6 Aproximativ 30 t. de argint și au tocmit care și călăreți din Aram-Naharaim6 Sau: Aram al celor două râuri, localizat în NV Mesopotamiei., din regatul arameu al Maacăi și din Țoba. 7Au tocmit astfel treizeci și două de mii de care și pe regele din Maaca cu poporul lui. Aceștia au venit și și‑au așezat tabăra la Medeba, iar fiii lui Amon s‑au strâns din cetățile lor, ca să meargă la război.

8Când David a auzit aceasta, l‑a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oștirea de viteji. 9Fiii lui Amon au ieșit și și‑au ocupat pozițiile de luptă la intrarea cetății, în timp ce regii care au venit să‑i ajute s‑au așezat separat în câmp. 10Ioab a văzut că avea de luptat și în față și în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel și i‑a mobilizat împotriva arameilor, 11iar restul poporului l‑a pus sub comanda fratelui său Abișai, mobilizându‑l împotriva fiilor lui Amon. 12Ioab i‑a zis lui Abișai: „Dacă arameii mă copleșesc, să‑mi vii în ajutor, iar dacă fiii lui Amon te copleșesc, te voi ajuta eu. 13Fii tare și îmbărbătează‑te pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru, iar Domnul să facă ceea ce este bine în ochii Lui!“ 14Când Ioab și poporul care era cu el i‑au atacat pe aramei, aceștia au fugit dinaintea lui. 15Fiii lui Amon, văzând că arameii dau bir cu fugiții, au fugit și ei dinaintea lui Abișai, fratele lui Ioab, și s‑au retras în cetate. Apoi Ioab s‑a dus la Ierusalim.

16Când au văzut că au fost învinși de Israel, arameii au trimis mesageri și i‑au adus pe arameii de dincolo de Râu16 Eufrat., aceștia avându‑l în fruntea lor pe Șofac16 În 2 Sam. 10:16: Șobac., conducătorul oștirii lui Hadad-Ezer. 17Când a fost înștiințat de acest lucru, David a adunat tot Israelul, a trecut Iordanul, a ajuns la ei și a ocupat poziții de luptă împotriva lor. David a ocupat poziții de luptă ca să‑i înfrunte pe aramei, și ei s‑au luptat împotriva lui. 18Însă Aram a fugit dinaintea lui Israel. David le‑a ucis arameilor șapte mii de oameni care conduceau carele și patruzeci de mii de pedestrași. L‑a omorât și pe Șofac, conducătorul oștirii lor. 19Văzând că au fost învinși de Israel, vasalii lui Hadad-Ezer au făcut pace cu David și i‑au slujit. Și Aram n‑a mai dorit să‑i ajute pe fiii lui Amon.

Vietnamese Contemporary Bible

1 Sử Ký 19:1-19

Đa-vít Đánh Bại Am-môn

1Sau đó, Na-hách, vua nước Am-môn, qua đời. Hoàng tử Ha-nun lên ngôi kế vị. 2Đa-vít nói: “Ta muốn đền ơn cho Na-hách bằng cách yểm trợ Ha-nun, con trai người vì Na-hách đã đối xử tốt đối với ta.” Đa-vít cử các sứ giả đến phân ưu với Ha-nun về cái chết của cha người.

Khi các sứ giả của Đa-vít qua nước Am-môn, xin yết kiến Ha-nun để phân ưu, 3các lãnh đạo trong triều đình Am-môn tâu với Vua Ha-nun: “Vua tưởng Đa-vít thật lòng tôn kính cha vua nên sai sứ giả đến phân ưu sao? Thật ra hắn sai sứ giả đi do thám đất để tiêu diệt đất nước ta!” 4Vì vậy, Ha-nun ra lệnh bắt các sứ giả của Đa-vít, cạo râu, và cắt phân nửa áo của họ đến ngang lưng, rồi đuổi về.

5Khi biết tin, Đa-vít sai người đi bảo các sứ giả tạm ở lại Giê-ri-cô, chờ râu mọc ra đều rồi sẽ về, vì họ hổ thẹn lắm.

6Người Am-môn biết rằng Đa-vít khinh tởm họ, nên đem 34 tấn19:6 Nt 1.000 ta-lâng bạc qua xứ A-ram Na-ha-ra, đến tận A-ram Ma-a-ca và Xô-ba, để thuê chiến xa và kỵ binh. 7Họ thuê được 32.000 chiến xa do người Ma-a-ca điều khiển, đặt dưới quyền chỉ huy của vua nước Ma-a-ca. Đoàn chiến xa kéo qua đóng tại trước Mê-đê-ba. Đồng thời, quân đội Am-môn từ tất cả các thành phố đều tập họp, sẵn sàng ra trận. 8Hay tin này, Đa-vít ra lệnh cho Giô-áp đem toàn lực quân đội gồm các chiến sĩ can đảm ra nghênh chiến. 9Người Am-môn xuất quân, trấn thủ trước cổng thành, còn quân đồng minh trấn thủ giữa đồng.

10Giô-áp thấy địch định bao vây quân Ít-ra-ên, liền chia quân làm hai, đem các đội chủ lực chống đánh quân A-ram. 11Còn lực lượng kia đặt dưới quyền chỉ huy của Tướng A-bi-sai, em mình, để đối phó với quân Am-môn. 12Giô-áp bảo A-bi-sai: “Nếu quân A-ram mạnh hơn anh, em hãy chia quân giúp anh. Nếu quân Am-môn áp đảo em, anh sẽ chia quân yểm trợ em. 13Can đảm lên! Chúng ta vì dân tộc và thành trì của Đức Chúa Trời mà chiến đấu dũng cảm. Xin Chúa Hằng Hữu thực hiện ý Ngài.” 14Giô-áp đem quân tấn công, quân A-ram bỏ chạy. 15Thấy quân A-ram đã bỏ chạy, quân Am-môn cũng khiếp đảm tháo lui trước A-bi-sai và rút về thành phố. Rồi Giô-áp kéo quân về Giê-ru-sa-lem.

16Sau cuộc thất trận ấy, quân A-ram sai người đi cầu viện các lực lượng A-ram đóng ở bên kia Sông Ơ-phơ-rát, đặt dưới quyền chỉ huy của Tướng Sô-phác, thuộc quân đội của Ha-đa-đê-xe.

17Được tin, Đa-vít liền kêu gọi toàn quân Ít-ra-ên đem quân vượt qua Sông Giô-đan để chống đánh quân A-ram. Bị quân đội của Đa-vít chận đánh, quân A-ram phản công. 18Nhưng một lần nữa, quân A-ram bị Ít-ra-ên đánh bại phải bỏ chạy. Đa-vít tiêu hủy 7.000 cỗ xe, giết 40.000 quân Sy-ri, kể cả Sô-phác là tướng chỉ huy địch. 19Sau cuộc đại bại, triều đình của Vua Ha-đa-đê-xe xin lập hòa ước với Đa-vít và phục dịch vua. Từ đó, người A-ram không còn muốn tiếp viện người Am-môn nữa.