Давиду јављају за Саулову погибију
1Након Саулове смрти, Давид се вратио пошто је поразио Амаличане. Давид је остао у Сиклагу два дана. 2А трећег дана дође неки човек из Сауловог табора. Одећа му је била подерана, а на глави му је била прашина. Кад је дошао к Давиду, бацио се пред његове ноге.
3Давид му рече: „Одакле си дошао?“
Овај му одговори: „Побегао сам из израиљског табора.“
4Давид га упита: „Шта се догодило? Реци ми!“
Човек одговори: „Народ је побегао из битке, и много је од народа погинуло. Погинуо је и Саул и његов син Јонатан.“
5Давид опет упита младића, који му је донео вест: „Како знаш да је мртав Саул и његов син Јонатан?“
6Младић, гласник, одговори: „Десило се да сам се нашао на гори Гелвуји, а тамо, Саул се наслонио на своје копље, а бојна кола и коњаници га притисли. 7Кад се осврнуо око себе, угледао ме је, па ме позвао. ’Ево ме!’ – одазвах се.
8Он ме упита: ’Ко си ти?’
’Ја сам Амаличанин’ – одговорио сам му.
9Он ми рече: ’Дођи, па стани овде и убиј ме, јер ме је обузела смртна мука, али је душа још у мени.’
10Стао сам над њим и убио га знајући да неће преживети након пада. Потом сам узео круну која му је била на глави, и наруквицу с његове руке, и донео их овде своме господару.“
11Тада је Давид зграбио своју одећу и раздерао је, а тако и сви људи с њим. 12Јадиковали су, нарицали и постили до вечери за Саулом и његовим сином Јонатаном, за народом Господњим и за домом Израиљевим, јер су пали од мача.
13Давид рече младићу који је донео вест: „Одакле си?“ Овај одговори: „Ја сам Амаличанин, син једног досељеног странца.“
14Давид га упита: „Како се ниси бојао да усмртиш помазаника Господњег?“
15Тада Давид позва једног од момака и рече му: „Дођи овамо и погуби га!“ Момак га удари и овај умре. 16Давид му рече: „Твоја крв на твоју главу, јер су твоја уста сведочила против тебе говорећи: ’Убио сам помазаника Господњег.’“
Давид жали за Саулом и Јонатаном
17Тада је Давид испевао тужбалицу за Саулом и његовим сином Јонатаном. 18Рекао је Јудејцима да науче „Песму о луку“, која је записана у Књизи Праведника.
19„Слава твоја, Израиљу, изгибе на твојим брдима!
Како падоше јунаци?
20Не причајте то у Гату,
не објављујте по улицама Аскалона,
да се ћерке филистејске не радују,
да ћерке необрезаних не ликују.
21О, горе гелвујске,
не падала роса на вас,
киша не натапала поља првина!
Јер штит јунака тамо је окаљан,
штит Саулов није уљем намазан,
22већ крвљу палих, и салом ратника.
Лук Јонатанов није устукнуо,
мач Саулов није се вратио празан.
23Саул и Јонатан, у животу вољени и мили,
ни у смрти нису се растали.
Од орлова беху хитрији,
од лавова беху снажнији.
24Ћерке израиљске, за Саулом наричите,
који вас је у гримиз и лан одевао,
и златним вам накитом хаљине китио.
25Како ли јунаци падоше усред боја!
Јонатан је посечен на твојим брдима.
26Душа ме боли због тебе, Јонатане, мој брате;
драг си мени био веома,
љубав ми твоја беше чудеснија од женске љубави.
27Како падоше јунаци!
Како пропаде оружје!“
Vestea morții lui Saul și a lui Ionatan
1După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile. 2A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s‑a aruncat la pământ și s‑a închinat.
3David l‑a întrebat:
– De unde vii?
El i‑a răspuns:
– Am scăpat din tabăra lui Israel.
4David i‑a zis:
– Spune‑mi, te rog, ce s‑a întâmplat?
El a răspuns:
– Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.
5David l‑a întrebat pe tânărul care l‑a înștiințat:
– De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?
6Tânărul care l‑a înștiințat a răspuns:
– S‑a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l‑am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă.
7Când Saul s‑a uitat în urmă și m‑a văzut, m‑a chemat, iar eu i‑am răspuns:
– Iată‑mă!
8El m‑a întrebat:
– Cine ești?
Eu i‑am răspuns:
– Sunt amalekit.
9Atunci el mi‑a zis:
– Stai în dreptul meu și omoară‑mă, căci, deși mai este viață în mine, m‑a apucat amețeala.
10Așadar, am stat în dreptul lui și l‑am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I‑am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le‑am adus aici stăpânului meu.
11Atunci David și‑a apucat hainele și le‑a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru. 12Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie.
13Apoi David l‑a întrebat pe tânărul care i‑a adus veștile:
– De unde ești?
El i‑a răspuns:
– Sunt fiul unui străin, un amalekit.
14Atunci David i‑a zis:
– Cum de nu te‑ai temut să‑ți ridici mâna ca să‑l dobori pe unsul Domnului?
15Apoi David l‑a chemat pe unul dintre tinerii lui și i‑a zis:
– Apropie‑te și doboară‑l!
El l‑a lovit și acesta a murit.
16David i‑a zis:
– Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L‑am omorât pe unsul Domnului.“
Cântarea de jale a lui David
17David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia, 18și le‑a spus fiilor lui Iuda să învețe această Cântare a Arcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“18 Sau: Cartea celui drept, o veche culegere de texte epice, astăzi pierdută.):
19„Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale.
O, cum au căzut vitejii!
20Nu spuneți în Gat
și nu‑l vestiți pe străzile Așchelonului,
ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor,
ca nu cumva să tresalte de bucurie fiicele celor necircumciși.
21O, munți ai Ghilboei!
Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi,
și nici câmpii pentru darurile de mâncare!21 Sensul versului este nesigur. Sau pe voi / și pe dealurile voastre înalte!
Căci acolo a fost detestat21 Sau: a fost azvârlit cu scârbă. scutul vitejilor,
scutul lui Saul, care nu va mai fi uns cu untdelemn.
22De la sângele celor uciși,
de la grăsimea vitejilor,
arcul lui Ionatan nu dădea înapoi,
iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.
23Saul și Ionatan,
care, în viață, s‑au iubit și s‑au plăcut,
nici măcar în moarte n‑au fost despărțiți.
Erau mai iuți decât vulturii
și mai puternici decât leii.
24Voi, fiice ale lui Israel, plângeți‑l pe Saul!
Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu și cu mult fast,
pe cel care vă împodobea veșmintele cu ornamente de aur.
25O, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Ionatan zace ucis pe înălțimile tale.
26Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan!
Mi‑ai fost atât de drag!
Dragostea ta pentru mine a fost minunată,
mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27O, cum au căzut vitejii
și cum au fost distruse armele!“
