Јаков на превару добија очев благослов
1Кад је Исак остарео, вид му се угасио, тако да није могао да види. Позове он свога старијег сина Исава и рече му: „Сине!“
Овај му одговори: „Ево ме!“
2Исак му рече: „Ево, остарео сам а не знам кад ћу умрети. 3Зато узми сад свој тоболац и лук, па пођи у пустару и улови неку дивљач за мене. 4Онда ми скувај укусно јело, онако како волим, па ми донеси да једем, да те благословим пре него што умрем.“
5Али Ревека је чула шта је Исак рекао своме сину Исаву. Кад је Исав отишао у пустару да улови дивљач своме оцу, 6Ревека рече своме сину Јакову: „Ево, управо сам чула како твој отац говори твоме брату Исаву: 7’Донеси ми дивљач и скувај ми укусно јело да једем, па да те благословим у присуству Господњем пре него што умрем.’ 8Зато, сине мој, послушај ме и учини оно што ти наредим. 9Иди до стада па ми донеси оданде два лепа јарета, а ја ћу од њих припремити укусно јело за твога оца, баш како он воли. 10Онда то однеси твоме оцу да једе, да те благослови пре него што умре.“
11Јаков рече својој мајци Ревеки: „Али мој брат Исав је космат, а ја сам без длака. 12Шта ако ме отац дотакне? Онда ће ме сматрати варалицом, па ћу на себе навући проклетство, а не благослов.“
13Његова мајка му одговори на то: „Твоје проклетство нека падне на мене, сине мој. Само ти мене слушај и донеси ми јариће.“
14Јаков оде па их донесе својој мајци, а она од њих приправи укусно јело, баш како је његов отац волео. 15Онда Ревека узме најбољу одећу свога старијега сина Исава што је имала у кући и у њу обуче свога млађег сина Јакова. 16А јарећом кожом обложи његове руке и голи део врата. 17Онда је у руке свога сина Јакова ставила укусно јело и хлеб што је приправила.
18Јаков оде к своме оцу и рече: „Оче!“ Овај се одазва: „Ево ме. Који си ти, мој син?“
19„То сам ја, Исав, твој првенац“ – одговори Јаков своме оцу. „Учинио сам како си ми рекао. А сад устани, седи и једи од мог улова, да би могао да ме благословиш.“
20Али Исак упита свога сина: „Како то да си тако брзо успео, сине мој?“
Јаков одговори: „Господ, Бог твој, ми је у томе помогао.“
21Исак рече: „Примакни се, сине мој, да те дотакнем, да бих знао јеси ли ти мој син Исав или ниси.“
22Јаков се примакао своме оцу Исаку, који га је, дотакавши, рекао: „Глас је Јаковљев, али су руке Исавове.“
23Није га препознао, јер су му руке биле космате као руке његовог брата Исава. Зато га је благословио. 24Ипак, упитао га је: „Јеси ли ти заиста мој син Исав?“
Јаков одговори: „Јесам.“
25Онда Исак рече: „Принеси ми да једем од твог улова, сине мој, да бих те благословио.“
Јаков му је принео да једе, па је Исак јео. Уз то му је донео и вина да пије. 26Затим му је његов отац Исак рекао: „Приђи, сине мој, да те пољубим.“
27Јаков је пришао и Исак га је пољубио. Исак је при том осетио мирис одеће свога сина па га је благословио и рекао:
„Гле, мирис мога сина
је као мирис поља
што их је Господ благословио.
28Нека ти да Бог росу с неба
и родну земљу,
обиље жита и младога вина.
29Нека ти служе народи,
и нека ти се клањају племена.
Буди владар својој браћи;
синови мајке твоје ничице нек падају пред тобом.
Ко тебе проклиње,
сам ће проклет бити,
а ко те благосиља,
благословен ће бити.“
30Кад је Исак благословио Јакова, и чим је Јаков отишао од свога оца Исака, врати се његов брат Исав из лова. 31И он је припремио укусно јело и дошао к своме оцу. Рекао му је: „Оче мој, устани и једи од улова свога сина, да би ме благословио.“
32„Ко си ти?“ – упита га његов отац.
Исав одговори: „То сам ја, Исав, твој првенац.“
33Чувши то, Исак се сав препао. Онда је рекао: „Ко је онда онај што је уловио дивљач и донео ми је? Ја сам то јео пре него што си ти дошао. Њега сам благословио, те ће благословен и остати.“
34Чувши речи свога оца, Исав гласно и горко зарида. Онда рече своме оцу: „Благослови и мене, оче мој!“
35Исак одговори: „Дошао је твој брат и на превару добио твој благослов.“
36Исав рече на то: „Не зове ли се с правом Јаков? Двапут ме је већ преварио: одузео ми је првородство, а сада ми је одузео и благослов.“ Онда је рекао: „Зар за мене ниси сачувао бар један благослов?“
37Исак одговори Исаву: „Ето, њега сам већ поставио за господара над тобом, а сву његову браћу одредио за његове слуге. Обезбедио сам га житом и младим вином. Шта сад могу да учиним за тебе, сине мој?“
38Исав му рече: „Зар ти имаш само један благослов, оче мој? Благослови и мене, оче мој!“ Исав је јецао на сав глас.
39Тада му рече његов отац Исак:
„Далеко од родне земље
твој дом ће бити,
и роса је небеска неће натапати.
40Од свога мача ћеш живети,
и своме ћеш брату служити.
Али једном кад се успротивиш,
јарам ћеш његов
са свог врата збацити.“
41Исав је омрзнуо Јакова због благослова којим га је његов отац благословио. Говорио је у себи: „Ближе се дани жалости за мојим оцем; онда ћу убити свога брата Јакова.“
42Кад су Ревеки јавили шта је рекао њен старији син Исав, позвала је свог млађег сина Јакова и рекла му: „Пази! Твој брат Исав помишља на освету. Хоће да те убије! 43А сад, сине мој, послушај моје речи. Устани и бежи к моме брату, Лавану, у Харан. 44Остани код њега неколико дана док се не стиша гнев твога брата. 45А чим се стиша гнев твога брата и он заборави шта си му учинио, послаћу по тебе и довешћу те оданде. Зашто да вас обојицу изгубим у један дан?“
Исак шаље Јакова к Лавану
46Ревека се затим обрати Исаку: „Живот ми се смучио због ових Хетиткиња! Ако се и Јаков ожени једном од жена ове земље, Хетиткињом, шта ће ми онда живот!“
Iacov obține binecuvântarea prin înșelăciune
1Când Isaac a îmbătrânit și i‑au slăbit ochii, nemaiputând să vadă, l‑a chemat pe Esau, fiul său cel mare, și i‑a zis:
– Fiule!
El i‑a răspuns:
– Iată‑mă!
2Isaac i‑a zis:
– Iată, eu sunt bătrân și nu știu ziua morții mele. 3Te rog, ia‑ți acum armele – tolba cu săgeți și arcul – ieși la câmp și adu‑mi vânat. 4Apoi pregătește‑mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie și adu‑mi‑o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.
5Rebeca a auzit ceea ce Isaac i‑a spus fiului său Esau.
Când Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat și să‑l aducă, 6Rebeca i‑a zis fiului său Iacov:
– Iată, l‑am auzit pe tatăl tău vorbind cu fratele tău, Esau, și zicând: 7„Adu‑mi niște vânat și pregătește‑mi o mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez în prezența Domnului, înainte de moartea mea.“ 8De aceea, fiule, ascultă‑mă și fă ce‑ți poruncesc! 9Du‑te la turmă și ia‑mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, așa cum îi place lui. 10Apoi o vei aduce tatălui tău ca s‑o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte de moartea lui.
11Dar Iacov i‑a răspuns mamei sale, Rebeca:
– Iată că fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înșelător și voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.
13Mama sa i‑a zis:
– Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule! Numai ascultă‑mi glasul! Du‑te și adu‑mi iezii.
14El s‑a dus, i‑a luat și i‑a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său. 15După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă, și l‑a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mic. 16Ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea netedă a gâtului său. 17Apoi a dat în mâna lui Iacov, fiul său, mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.
18El a venit la tatăl său și a zis:
– Tată!
El a zis:
– Iată‑mă! Care ești, fiule?
19Iacov i‑a zis tatălui său:
– Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut așa cum mi‑ai spus. Te rog, ridică‑te și vino să mănânci din vânatul meu, ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.
20Isaac i‑a zis fiului său:
– Cum de l‑ai găsit așa de repede, fiule?
El a răspuns:
– Pentru că Domnul, Dumnezeul tău, mi l‑a scos în cale.
21Atunci Isaac i‑a zis lui Iacov:
– Te rog, apropie‑te ca să te simt, fiule! Ești tu oare fiul meu Esau, sau nu?
22Iacov s‑a apropiat de tatăl său, Isaac, care l‑a atins și a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23Nu l‑a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca și mâinile fratelui său, Esau; așa că l‑a binecuvântat.
24Isaac l‑a întrebat:
– Ești tu într-adevăr fiul meu Esau?
Iacov a răspuns:
– Da, eu sunt!
25Atunci Isaac a zis:
– Adu‑mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca astfel sufletul meu să te binecuvânteze.
Iacov i‑a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat. I‑a adus și vin și a băut.
26Apoi tatăl său, Isaac, i‑a zis:
– Te rog, apropie‑te și dă‑mi sărutare, fiule!
27El s‑a apropiat și i‑a dat sărutare. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l‑a binecuvântat, zicând:
„Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
pe care Domnul l‑a binecuvântat.
28Dumnezeu să‑ți dea din roua cerului
și din grăsimea pământului;
să‑ți dea grâne și must din belșug.
29Popoare să‑ți slujească
și neamuri să se plece înaintea ta.
Stăpânește peste frații tăi,
și fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemați să fie cei care te vor blestema
și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“
30Isaac tocmai terminase să‑l binecuvânteze pe Iacov, când, imediat după ce Iacov a ieșit dinaintea tatălui său Isaac, s‑a întors de la vânătoare Esau, fratele său.
31A pregătit și el o mâncare gustoasă și i‑a adus‑o tatălui său.
El i‑a zis tatălui său:
– Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, pentru ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.
32Tatăl său, Isaac, l‑a întrebat:
– Tu cine ești?
El a răspuns:
– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau!
33Atunci Isaac s‑a cutremurat foarte tare și a zis:
– Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l‑a adus? Am mâncat din toate, înainte să vii tu, și l‑am binecuvântat. Cu siguranță, el va fi binecuvântat.
34Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i‑a zis tatălui său:
– Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!
35El i‑a răspuns:
– Fratele tău a venit cu înșelătorie și ți‑a luat binecuvântarea.
36Esau a zis:
– Nu pe bună dreptate se numește el Iacov36 Ya’aqob înseamnă cel care ține de călcâi (în sens figurat: înșelător). Vezi nota de la 25:26.? M‑a înșelat de două ori: mi‑a luat dreptul de întâi născut și iată că acum mi‑a luat și binecuvântarea.
Apoi a zis:
– N‑ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?
37Isaac i‑a răspuns lui Esau și i‑a zis:
– Iată, l‑am pus stăpân peste tine, i‑am dat lui ca robi pe toți frații37 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. săi și i‑am oferit grâne și must. Prin urmare, ce mai pot face pentru tine, fiule?
38Esau i‑a zis tatălui său:
– Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează‑mă și pe mine, tată!
Apoi Esau și‑a ridicat glasul și a plâns.
39Tatăl său, Isaac, a răspuns și i‑a zis:
– Iată, locuința ta va fi departe de grăsimea pământului
și de roua cerului de sus.
40Vei trăi din sabia ta
și‑i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula40 Sensul textului ebraic este nesigur.,
îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.
Fuga lui Iacov la Laban
41Esau l‑a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i‑a dat‑o tatăl său și zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu se apropie. Apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“
42Când i s‑a spus Rebecăi despre planurile lui Esau, fiul ei cel mare, a trimis după Iacov, fiul cel mic, și i‑a zis: „Iată, fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va ucide. 43De aceea, fiule, ascultă‑mă! Ridică‑te, fugi la fratele meu, Laban, în Haran, 44și stai la el pentru câteva zile, până se va potoli mânia fratelui tău, 45până se va potoli furia lui față de tine și va uita ce i‑ai făcut. Apoi voi trimite după tine și te voi lua de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeași zi?“
46După aceea, Rebeca i‑a zis lui Isaac: „M‑am scârbit de viață din cauza acestor fiice a lui Het. Dacă Iacov își va lua o soție ca acestea dintre fiicele lui Het, dintre fiicele țării, la ce‑mi mai este bună viața?“
