Псалам 78
Асафова поучна песма.
1О, народе мој, послушај поуку моју
и речима мојих уста ухо приклоните!
2Мој говор биће у причи,
објавићу загонетке од давнина.
3Оно што смо чули, оно што смо научили
и што су нам стари наши испричали;
4то нећемо да кријемо од њихове деце.
Објавићемо новом нараштају хвале Господње,
његову силу и чудеса која је учинио.
5Он је у Јакову учврстио сведочанство,
Израиљу је дао Закон
и заповедио нашим прецима
да их предају својим потомцима,
6да би нови нараштај знао,
деца што ће се родити,
па кад одрасту да то пренесу деци својој;
7да се у Бога поуздају,
да дела Божија не заборављају
и заповести његове да извршавају.
8Да не буду ко њихови стари,
нараштај бунтовни,
непослушно поколење несталнога срца
и духа коју није веран Богу.
9Јефремовци су били луковима наоружани
али су побегли на дан боја!
10Нису одржали савез са Богом,
одбили су да поступе по његовом Закону.
11Заборавили су његова дела,
чудеса његова која им је показао.
12А он је пред њиховим прецима учинио чудо,
у египатској земљи, у области Соан.
13Море је разделио и провео их,
воде је усправио да су попут зида.
14Дању их је водио облаком
и светлошћу ватре целе ноћи.
15Стене је у пустињи расцепио,
обилно их напојио као из дубина.
16Брзаке им је извео из раселине стене,
учинио да им воде као реке теку.
17А они су му упорно грешили,
пркосили Свевишњем у пустињи;
18у срцима кушали су Бога,
извољевали тражећи храну.
19Приговарали су Богу и рекли:
„Кадар ли је Бог да у пустињи простре трпезу?!
20Јесте, стену је ударио,
потекла је вода и потоци се разлили.
Али кадар ли је да нам да и храну,
да свој народ месом снабде?“
21Зато се Господ разјарио када је то чуо,
па је пожар плануо на Јакова
и гнев је букнуо на Израиљ;
22јер у Бога веровали нису,
нису се поуздали да ће да их спасе.
23И он је заповедио облацима
и отворио одгоре врата небеска,
24да их запљусне мана,
даде им жито са неба да једу.
25И сви су јели хлеб моћника,
обиље хране им је послао.
26Довео је источни ветар са небеса,
донео је јужни ветар снагом својом.
27Месом их је ко прашином засуо
и крилатим птицама као морским песком.
28Дао је да падају по њиховом табору,
око њихових шатора.
29И они су јели, најели се до ситости,
јер он им је дао како су жудели.
30Али још их жудња није прошла
и још им је храна у устима била,
31када се гнев Божији дигао на њих.
И он поби њихове најјаче
и обори младиће Израиља.
32И поред тога опет су грешили,
нису веровали његовим чудима.
33Узалудне дане им је прекратио
и невољом наглом њихове године.
34А кад их је убијао, тражили су га
и враћали се, за Богом чезнули.
35Тада би се присетили да им је Бог био стена,
Бог Свевишњи њихов Откупитељ!
36Али би га устима варали
и лагали језицима својим.
37Срцем му нису били одани,
нису били верни његовом савезу.
38Ипак, он се смиловао,
кривицу им опраштао
и није их уништио.
Упорно је суспрезао гнев свој,
љутњу своју није подстицао.
39Сећао се да су тело,
да су дах што испарава
и што се не враћа.
40А како су се често бунили у пустињи
и жалостили га у пустари!
41Упорно су искушавали Бога,
вређали су Светитеља Израиљевог.
42Нису се сећали његове руке
и дана када их је откупио од тлачитеља,
43када је у Египту знакове своје извео
и чудеса своја у области Соан.
44Реке је њихове у крв претворио,
а њихови се потоци нису могли пити.
45На њих је послао комарце, да их уједају,
жабе да их упропасте.
46Усеве њихове даде гусеницама
и скакавцима сав труд њихов.
47Градом им је стукао винограде,
а смокве сланом.
48Стоку им је граду изложио
и њихова говеда муњама.
49Послао је на њих врелину свог гнева,
срџбу и јарост,
невољу и чету анђела пропасти.
50Свом је гневу стазу припремио
и живот им од смрти поштедео није,
живот им је помору предао.
51Побио је све првенце у Египту,
прве од мушких у шаторима Хамовим.
52Свој је народ извео ко овце,
водио их попут стада кроз пустињу.
53Водио их је сигурно и плашили се нису,
а њихове душмане је преплавило море.
54Тада их је довео на своје свето тло,
на ову гору, освојену његовом десницом.
55Пред њима је отерао народе,
доделио им је размерено наследство
и настанио племена Израиља
по њиховим шаторима.
56Али они су поново искушавали
и бунили се против Бога Свевишњега,
прописе његови нису држали.
57Окренули су се, изневерили попут очева својих,
издали су као лук сломљени.
58Изазивали су га својим жртвеним бреговима,
чинили га љубоморним својим идолима.
59Бог је то чуо, разјарио се
и сасвим одбацио Израиљ,
60па је напустио Пребивалиште у Силому,
стан који је подигао међу људима.
61Тако је ропству препустио снагу своју
и своју красоту рукама душмана.
62И народ је свој он предао мачу
јер се разјарио на своје наследство.
63Његове младиће прождрала је ватра,
па су му девице ко уседелице.
64Од мача су му свештеници пали,
а удовице их ожалиле нису.
65Пробуди се тада Господ ко да је спавао,
као јунак којега је савладало вино!
66Душмане је своје назад одвукао
и довека их осрамотио.
67Јосифов је шатор одбацио,
племе Јефремово није изабрао,
68већ је изабрао Јудино племе
и гору Сион коју заволи!
69И ту је подигао Светилиште своје, високо ко небо,
попут земље довека га учврстио.
70Изабрао је свог слугу Давида,
узео га је од стада оваца.
71Довео га је од оваца дојилица да напаса Јакова, његов народ
и Израиљ, његово наследство.
72И он им је Пастир био по честитости свога срца,
водио их је својим умешним рукама.
Psalmul 78
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui Asaf
1Poporul meu, ia aminte la învățătura mea!
Aplecați‑vă urechea la cuvintele gurii mele!
2Îmi voi deschide gura cu un proverb,
voi rosti lucruri ascunse din trecut,
3pe care le‑am auzit, pe care le‑am învățat,
pe care ni le‑au istorisit părinții noștri.
4Nu le vom ascunde de fiii noștri,
ci vom spune generației următoare
isprăvile demne de laudă ale Domnului,
puterea și minunile Lui pe care le‑a săvârșit.
5El a ridicat o mărturie în Iacov,
a pus o Lege în Israel
și a poruncit părinților noștri
s‑o facă cunoscută fiilor lor,
6pentru ca generația următoare,
fiii care se vor naște, s‑o cunoască
și apoi să se ridice și s‑o istorisească fiilor lor,
7pentru ca aceștia să‑și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să‑I împlinească poruncile,
8ca să nu fie ca părinții lor,
o generație neascultătoare și răzvrătită,
o generație care nu și‑a pregătit inima
și al cărei duh n‑a fost credincios lui Dumnezeu.
9Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul,
au dat înapoi în ziua bătăliei:
10n‑au ținut legământul lui Dumnezeu,
au refuzat să umble în Legea Lui;
11I‑au uitat lucrările
și minunile pe care El le arătase,
12minunile pe care le înfăptuise înaintea părinților lor
în regiunea Țoan din țara Egiptului.
13A despărțit marea și i‑a trecut prin ea,
ridicând apele să stea ca un zid.13 Lit.: grămadă/morman.
14I‑a călăuzit printr‑un nor ziua,
și toată noaptea – prin lumina focului.
15A despicat stânci în pustie,
ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16A făcut ca din stânci să izvorască torente
și să curgă apa râuri-râuri.
17Dar ei și‑au înmulțit păcatele față de El,
răzvrătindu‑se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18L‑au pus la încercare18 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Dumnezeu în inimile lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20Iată, El a lovit stânca
din care a țâșnit apa și s‑au revărsat ueduri20 Vezi nota de la 74:5.,
însă va putea El oare să ne dea și pâine,
va putea El să dea carne poporului Său?“
21De aceea Domnul a auzit și S‑a mâniat.
S‑a aprins un foc împotriva lui Iacov
și a izbucnit mânia împotriva lui Israel.
22Aceasta pentru că n‑au crezut în Dumnezeu
și nu s‑au încrezut în izbăvirea Lui.
23El a poruncit norilor de sus
și a deschis porțile cerurilor.
24A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
și le‑a dat grâu ceresc.
25Fiecare a mâncat pâinea celor puternici
și le‑a trimis hrană din belșug.
26A stârnit în ceruri vântul de răsărit
și a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27A plouat carne peste ei, multă ca pulberea,
și înaripate, multe ca nisipul mării.
28Le‑a făcut să cadă în mijlocul taberei,
împrejurul locuințelor lor.
29Au mâncat și s‑au îmbuibat,
căci El le dăduse după poftele lor.
30Dar înainte ca ei să‑și astâmpere pofta,
chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31mânia lui Dumnezeu a și izbucnit împotriva lor,
omorând pe cei mai viguroși dintre ei
și doborând pe tinerii lui Israel.
32Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
și n‑au crezut în minunile Lui.
33De aceea le‑a pus El capăt zilelor în deșertăciune
și anilor lor în groază.
34Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
se întorceau și‑L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
că Dumnezeul cel Preaînalt fusese Răscumpărătorul lor.
36Dar Îl înșelau cu gura lor
și cu limba lor Îl mințeau.
37Inima lor nu era în întregime a Lui
și nu erau credincioși legământului Său.
38Totuși, El a fost milostiv;
El a făcut ispășire pentru nelegiuire
și nu a distrus.
De multe ori Și‑a retras mânia
și nu Și‑a aprins întreaga Lui furie.
39Și‑a adus aminte că sunt doar carne,
doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40De câte ori s‑au răzvrătit împotriva Lui în pustie
și L‑au întristat în deșert!
41S‑au abătut din nou și L‑au pus la încercare pe Dumnezeu,
îndurerându‑L astfel pe Sfântul lui Israel.
42Nu și‑au amintit de mâna Lui –
de ziua când i‑a izbăvit de vrăjmaș,
43când Și‑a înfăptuit semnele în Egipt
și minunile Sale în regiunea Țoan.
44Le‑a prefăcut râurile în sânge
și n‑au putut să bea din pâraiele lor.
45A trimis împotriva lor roiuri de muște care i‑au devorat
și broaște care i‑au distrus.
46Le‑a dat roadele pradă omizii,
iar munca lor pradă lăcustei.
47Le‑a ruinat viile cu grindină,
iar sicomorii cu vijelie.47 Sau: cu îngheț.
48Le‑a dat vitele pradă grindinei,
iar cirezile pradă fulgerelor.
49Și‑a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
furia, indignarea și necazul,
îngeri aducători de nenorociri.
50Și‑a dat frâu liber mâniei,
fără să le scape sufletul de la moarte,
dându‑le viața pe mâna molimei.
51I‑a ucis pe toți întâii născuți ai Egiptului,
pârga puterii din corturile lui Ham.
52A pornit cu poporul Său ca și cu niște oi
și i‑a condus prin pustie ca pe o turmă.
53I‑a condus în siguranță, ca să nu le fie groază,
în timp ce pe dușmanii lor i‑a acoperit marea.
54I‑a adus la hotarul Lui cel sfânt,
la muntele pe care l‑a câștigat dreapta Sa.
55A alungat dinaintea lor neamuri,
le‑a dat teritoriul în moștenire
și a pus semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56Dar ei L‑au pus la încercare pe Dumnezeul cel Preaînalt
și s‑au răzvrătit împotriva Lui;
nu au păzit mărturiile Lui.
57S‑au depărtat și au fost necredincioși asemenea părinților lor;
s‑au schimbat devenind ca un arc înșelător57 În sensul de neîntins, slăbit, defectuos..
58L‑au întărâtat la mânie prin înălțimile lor,
prin chipurile lor cioplite I‑au stârnit gelozia.
59Dumnezeu a auzit, S‑a mâniat
și l‑a respins în întregime pe Israel.
60Apoi Și‑a părăsit Tabernaculul din Șilo,
Cortul pe care‑l așezase printre oameni.
61Și‑a lăsat tăria în captivitate
și măreția – în mâna vrăjmașului.61 Vezi 1 Sam. 4:17, 21.
62Și‑a dat poporul pradă sabiei
și S‑a mâniat pe moștenirea Lui.
63Tinerii Lui au fost mistuiți de foc,
iar fecioarele Lui n‑au mai fost lăudate63 Prin cântece de nuntă..
64Preoții Lui au căzut loviți de sabie,
iar văduvele Lui nu s‑au mai bocit.
65Atunci Stăpânul S‑a trezit ca unul care dormise,
ca un viteaz îmbătat65 Sau: ca un viteaz trezit din beție. de vin.
66Și‑a înlăturat vrăjmașii;
i‑a acoperit cu rușine pentru totdeauna.
67Totuși, El a lepădat cortul lui Iosif
și nu a ales seminția lui Efraim.
68A ales însă seminția lui Iuda
și muntele Sion, pe care‑l iubește.
69Și‑a zidit Sfântul Lăcaș ca înălțimile,
ca pământul pe care l‑a întărit pe vecie.
70L‑a ales pe David, robul Lui,
l‑a luat de la staulele oilor,
71l‑a adus dinapoia mieilor
ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
și pe Israel, moștenirea Sa.
72Iar el i‑a păstorit în curăție de inimă
și i‑a condus cu mâini pricepute.
