Псалми 69 – NSP & NTLR

New Serbian Translation

Псалми 69:1-36

Псалам 69

Хоровођи. Напев: „Љиљани“. Давидов

1Спаси ме, о, Боже,

дођоше до грла воде!

2Потонуо сам у блато дубоко,

а нигде ослонца;

доспео сам у воде дубоке,

бујица ме захватила.

3Клонуо сам зовући те,

промуче ми грло;

очи су ми усахнуле

чекајући Бога мога.

4Бројнији су ти што ме без разлога мрзе

од косе на глави мојој,

ти моћници што би да ме збришу,

безразложни противници.

Враћам, а украо нисам.

5Лудост моју ти познајеш, Боже;

греси моји скривени ти нису.

6Нека се због мене не постиде они

који у тебе наду своју полажу,

Господе, Боже над војскама.

Нека се због мене не осрамоте они

који те траже,

Боже Израиљев.

7Јер ја због тебе трпим презир,

лице моје прекрила је брука.

8Браћи својој незнанац постадох,

туђинац сам деци моје мајке.

9Изједа ме ревност за твој Дом.

Увреде оних који тебе вређају,

пале су на мене.

10Плакао сам и постио,

и то ми је на презир било.

11За одећу себи кострет огрнух,

и постадох ругло за њих.

12О мени причају они што седе на градским вратима

и певају песме пијанице.

13А ја се само теби молим, о, Господе,

у време повољно;

Боже, услиши ме по обилном твоме смиловању,

по верности свог спасења.

14Из блата ме ослободи,

не дај да потонем;

ослободи ме од оних што ме мрзе,

од дубоких вода.

15Бујица воде нек ме не захвати,

нек ме не прогута дубина

и ждрело њено нада мном не затвори се.

16Услиши ме, Господе,

јер је добра милост твоја;

по големом милосрђу своме

на мене се осврни.

17Лице своје од свог слуге не сакривај,

јер сам на мукама;

похитај, услиши ме.

18Приђи ближе души мојој, откупи је;

ради мојих противника, избави ме.

19Ти знаш да сам презрен, осрамоћен и обрукан;

пред тобом су сви душмани моји.

20Презир ми је срце сломио,

разболех се;

жудео сам за утехом –

никог ниоткуда;

за утешитељима –

нашао их нисам.

21Пелен су ми у храну ставили,

сирће су ми жедном дали да пијем.

22Нек им сто постане замка,

одмазда и клопка;

23нек им очи потамне, да не виде,

и леђа им се заувек погрбе.

24Срџбу своју на њих излиј,

јарка љутња твоја нека их сустигне.

25Табор нек им опустоши;

не живео нико у њиховим шаторима.

26Јер они гоне оне што си ударио

и јављају јаде оних које си ранио.

27Кривицу им на кривицу додај,

да не уђу у праведност твоју.

28Избрисани били из Књиге живота,

да са праведнима не буду записани.

29А ја сам сиромах, у боловима сам;

спасење твоје, Боже, нека ме заштити.

30Име Божије песмом ћу да славим,

величаћу га хвалоспевом.

31То ће бити Господу милије од вола

и од бика, рогатог папкара.

32Видеће то понизни,

радоваће се;

ви, што Бога тражите,

нек вам срце буде живо.

33Јер убоге Господ чује,

не презире заточене своје.

34Нек га славе небеса, земља, мора

и све што се у њима креће.

35Јер Сион ће Бог да спасе,

сазидаће јудејске градове;

и они ће их запосести

и живеће тамо.

36И потомци његових слуга

то ће да наследе,

и они што име његово воле

боравиће тамо.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 69:1-36

Psalmul 69

Pentru dirijor. De cântat ca și „Crinii“. Al lui David.

1Izbăvește‑mă, Dumnezeule,

căci mi‑au ajuns apele până la gât.

2Mă afund în mlaștina cea adâncă,

nu mai găsesc loc tare.

Intru în adâncurile apelor

și se revarsă peste mine șuvoiul.

3Am obosit strigând,

mi s‑a uscat gâtul.

Mi se topesc ochii

așteptându‑L pe Dumnezeul meu.

4Cei ce mă urăsc fără motiv

sunt mai numeroși decât perii capului meu.

Mulți sunt cei ce vor să mă piardă,

dușmani ai mei fără temei.

Trebuie să dau înapoi ce n‑am furat.4 Sau, sub forma unei zicale: Trebuie dat înapoi / ceea ce nu am furat?

5Dumnezeule, Tu‑mi cunoști nebunia,

și greșelile mele nu‑Ți sunt ascunse.

6Să nu se rușineze din cauza mea cei ce nădăjduiesc în Tine,

Doamne, Stăpânul Oștirilor.

Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută,

Dumnezeul lui Israel.

7Căci din cauza Ta port eu disprețul,

și rușinea mi‑a acoperit fața.

8Am ajuns un străin pentru frații mei

și un necunoscut pentru fiii mamei mele.

9Căci zelul pentru Casa Ta m‑a mistuit

și insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea.

10Plâng în timp ce postesc,

și ei mă disprețuiesc.

11Când fac din sacul de jale îmbrăcămintea mea,

devin pentru ei un proverb.

12Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine;

am ajuns în cântecele celor ce beau băutură tare.

13Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, Doamne,

pentru vremea bunăvoinței Tale.

Dumnezeule, în marea Ta îndurare,

răspunde‑mi cu izbăvirea Ta sigură!

14Scapă‑mă din noroi, să nu mă afund!

Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei!

15Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor,

să nu mă înghită adâncul,

să nu se închidă deasupra‑mi gura gropii!

16Doamne, răspunde‑mi, căci îndurarea Ta este atât de bună16 Sau: plăcută.!

După mila Ta cea mare, întoarce‑Ți fața spre mine!

17Nu‑Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz,

ci răspunde‑mi degrabă!

18Apropie‑Te de sufletul meu și răscumpără‑mi‑l!

Din cauza dușmanilor mei, scapă‑mă!

19Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte;

toți vrăjmașii mei sunt înaintea Ta.

20Disprețul mi‑a frânt inima,

mi‑a îmbolnăvit‑o.

Tânjesc după compasiune, dar nu este,

după mângâietori, dar nu găsesc niciunul.

21Ci ei îmi pun fiere în mâncare,

iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.

22Să li se prefacă masa dinaintea lor într‑o cursă,

iar bunăstarea – într‑un laț!

23Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!

Să li se clatine mereu coapsele!

24Varsă‑Ți furia peste ei

și să‑i ajungă mânia Ta aprinsă!

25Fie‑le locuința pustiită

și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

26Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine

și povestesc suferința celor răniți de Tine.

27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor

și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!

28Șterge‑i din Cartea celor vii

și nu‑i scrie alături de cei drepți!

29Eu însă sunt necăjit și îndurerat.

Fie ca izbăvirea Ta, Dumnezeule,

să mă pună la adăpost într‑un loc înalt!

30Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu

și‑L voi mări cu mulțumiri!

31Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou,

decât un taur cu coarne și copite.

32Cei necăjiți văd și se bucură.

Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu,

33căci Domnul îi ascultă pe cei nevoiași

și nu‑i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui.

34Să‑L laude cerurile și pământul,

mările și tot ce mișună în ele,

35căci Dumnezeu va izbăvi Sionul

și va construi cetățile lui Iuda!

Ei vor locui acolo și le vor moșteni;

36sămânța robilor Săi le va moșteni

și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.