Псалам 109
Хоровођи. Псалам Давидов.
1О, Боже слављења мојега,
немој да заћутиш!
2Ено, уста злобна и уста пакосна
на мене су разјапљена;
клевећу ме језиком лажљивим.
3Окружили су ме речима мржње,
без разлога напали ме.
4Тужбама ми узвраћају љубав,
али ја се предајем молитви.
5На добро ми узвраћају злобом
и мржњу ми враћају за љубав.
6Против таквог постави зликовца,
тужитеља, нек му стоји с десна!
7Када му се суди, кривац нека буде;
нека му се и молитва у грех преокрене!
8Нек му дани буду малобројни,
нека се његова служба да другоме.
9Нек му деца сирочад постану
и жена му удовица!
10Нека му се деца потуцају, нека просе;
нека моле када оду из својих руина!
11Нек му плени зајмодавац све што је његово,
нека му туђинац имање опљачка!
12Немао никога да му се смилује,
сирочад му немала никога који би их пожалио!
13Нека му се семе затре,
име им се избрисало у колену другом!
14Нек се памте кривице његових предака пред Господом,
грех мајке његове нек се не избрише!
15Нека буду трајно пред Господом,
а он са земље нек им збрише спомен!
16Јер се није сетио милост да искаже,
већ је кињио сиромаха, невољника,
убијао очајника.
17Волео је клетву,
па нека га стигне;
благослов му није био мио,
па нека је далеко од њега.
18Ко оделом у клетву се облачио,
па нек се она као вода у њега улије
и као уље у његове кости.
19Нек му она буде ко огртач у кога се замотава,
као појас који стално опасује!
20Нека тако Господ плати мојим тужитељима
и онима што о мени говоре злобно!
21А ти, о, Господе Боже,
чини са мном како доликује твом имену;
избави ме јер је милост твоја добра.
22Ево, и сиромах и невољник ја сам,
прободено срце је у мени.
23Бледим као сенка издужена,
одуван сам ко скакавац.
24Од поста ми колена клецају;
тело ми је мршаво, без сала.
25Постао сам ругло за њих,
одмахују главом кад ме виде.
26О, Господе, помози ми!
Спаси мене, о, мој Боже, по милости својој!
27Нека знају људи да је ово рука твоја;
да си то ти, о, Господе, учинио.
28Они нека куну а ти благосиљај;
а када се дигну нека се застиде,
а твој ће се слуга радовати.
29Нека се тужитељи моји у бруку обуку,
срамотом својом нека се покрију ко плаштом.
30Хвалићу Господа на сав глас!
Славићу га усред мноштва;
31јер је убогоме стао с десне стране
да га спасе од оних што му души пресуђују!
Psalmul 109
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2Iată că gura celui rău și gura celui înșelător
se deschid împotriva mea;
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
3Mă împresoară cu niște cuvinte de ură
și se luptă cu mine fără motiv.
4La dragostea mea ei răspund cu dușmănie,
dar eu mă rog.
5Ei îmi răsplătesc binele cu rău,
și dragostea mea – cu ură.
6Pune un om rău împotriva lui
și un acuzator6 Ebr.: satan, care înseamnă vrăjmaș, acuzator. Sau și pe Satan. să stea la dreapta lui!
7Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
iar rugăciunea să‑i fie considerată un păcat.
8Fie‑i zilele puține,
iar slujba lui s‑o ia altul!
9Să‑i rămână fiii orfani,
și soția lui – văduvă!
10Fiii lui să rătăcească cerșind
și căutând printre ruine!
11Cel ce l‑a împrumutat să‑i ia tot ce are,
și străinii să‑l jefuiască de rodul muncii lui!
12Să nu mai fie nimeni care să‑i arate îndurare
și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui!
13Fie ca descendența lui să fie stârpită,
iar în generația următoare să le fie șters numele!
14Să rămână în amintire înaintea Domnului
nelegiuirea părinților lui
și să nu fie șters păcatul mamei lui!
15Să rămână întotdeauna înaintea Domnului,
iar El să le șteargă amintirea de pe pământ!
16Căci nu și‑a amintit să se poarte cu îndurare,
ci l‑a prigonit pe sărac și pe nevoiaș
și l‑a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17A iubit blestemul; de el să aibă parte!17 blestemul; de el a avut parte.
Nu i‑a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!17 binecuvântarea; / aceasta stă departe de el.
18A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
i‑a intrat în pântec ca apa
și în oasele lui ca uleiul.
19De aceea, el să‑i fie mantaua cu care se acoperă
și brâul cu care se încinge mereu!
20Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
și a celor ce mă vorbesc de rău!
21Dar Tu, Stăpâne Doamne,
de dragul Numelui Tău, fă‑Ți lucrarea cu mine!
Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă‑mă!
22Căci sunt sărac și nevoiaș,
iar inima mi‑e rănită înăuntrul meu.
23Pier ca o umbră trecătoare;
sunt alungat ca o lăcustă.
24Genunchii îmi sunt slăbiți de post,
iar trupul mi‑e sleit din lipsă de grăsime.
25Am ajuns de disprețul lor;
cei ce mă văd dau din cap.
26Doamne, Dumnezeul meu, ajută‑mă!
În îndurarea Ta, izbăvește‑mă!
27Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
să recunoască faptul că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
Ei se ridică și rămân de rușine, dar robul Tău se va veseli.
29Acuzatorii mei se îmbracă cu batjocura,
se acoperă cu nerușinarea ca și cu o manta.
30Voi mulțumi mult Domnului cu gura mea,
Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31Căci El stă la dreapta celui nevoiaș,
ca să‑l izbăvească de judecătorii sufletului său.
