Виђење о овну и јарцу
1У трећој години владавине цара Валтасара8,1 551. пре Христа., мени, Данилу, указало се виђење након онога које ми се указало на почетку. 2Гледао сам у виђењу, и док сам гледао, нашао сам се у тврђави Сусану, у покрајини Еламу. У виђењу сам видео да сам крај реке Улај. 3И како сам подигао очи, угледао сам једног овна са два рога како стоји пред реком. Оба рога су била дугачка, али један рог је био дужи од другог. Тај дужи је нарастао касније. 4Видео сам да ован боде на запад, север и југ. Ниједна животиња није могла да му се одупре, и ништа није могло да се избави од њега. Радио је шта је хтео, осилио се.
5Док сам размишљао о томе, дође јарац са запада и пређе преко све земље, а да није дотакао тло. Јарац је имао велики рог између очију. 6Дође он до овна са два рога, кога сам видео где стоји пред реком, и залети се на њега силином свога гнева. 7Видео сам како је стигао до овна, па га је разјарен ударио и сломио му оба његова рога, а у овну није остало снаге да му се одупре. Онда га је бацио на земљу и изгазио га; и није било никога да избави овна. 8Јарац се веома осилио, али када је био на врхунцу снаге, сломио му се онај велики рог; на његово место су израсла четири велика рога према четири небеска ветра.
9Из једног од ових, из малог, је израстао један рог који је веома нарастао према југу, истоку и према Дивној земљи. 10Нарастао је све до војске небеске, па је оборио на земљу неке од војске и неке од звезда, и изгазио их. 11Нарастао је до самог кнеза8,11 Вероватно се односи на самог Бога или на Михаила. војске, одузео му свакодневну жртву и понизио место његовог Светилишта. 12Осим дневне жртве, у побуни ће му бити предата и војска. Истину је бацио на земљу, и што год је радио пошло му је за руком.
13Затим сам чуо једног свеца како говори. Тада је други светац рекао ономе што је говорио: „Докле ће трајати виђење о свакодневној жртви, о побуни која пустоши, и о допуштењу да се гази Светиња и небеска војска?“
14Он ми рече: „Док не прође две хиљаде три стотине вечери и јутара. Тада ће се Светиња обновити.“
Гаврило тумачи виђење
15Док сам ја, Данило, гледао виђење и трудио се да га схватим, испред мене стаде неко ко је изгледом био као човек. 16Тада сам зачуо људски глас из Улаја, како позива: „Гаврило, разјасни му ово виђење.“
17Он је дошао до места где сам стајао, али кад је дошао, ја сам се препао и пао на лице. Он ми рече: „Разуми, сине човечији, да је ово виђење за последње време.“
18Док ми је говорио, свладао ме је дубок сан, док сам био с лицем на земљи. Но, он ме је дотакао, усправио ме где сам стајао 19и рекао ми: „Ево, објављујем ти шта ће се десити на крају гнева, јер се то односи на одређено време краја. 20Двороги ован кога си видео, то су цареви Мидије и Персије. 21Јарац је цар Грчке, а велики рог између његових очију, то је први цар. 22Онај рог што се сломио, па су на његовом месту израсла четири нова рога, то су четири царства која ће настати из његовог народа. Она неће имати његову снагу.
23Касније, када се њихова владавина оконча, и када одметницима дође крај, појавиће се цар охолог израза лица, који ће бити вешт у лукавствима. 24Снага ће му порасти, али не од његове снаге. Беспримерно ће пустошити, успеваће у свему што предузме, и затираће силне људе и свети народ. 25Својом препреденошћу ће успешно одводити у заблуду, срце ће му се веома осилити, и многе ће уништити кад не очекују. Устаће чак и на Кнеза над кнезовима, али ће бити уништен без људске силе.
26Виђење о вечерима и јутрима које је било испричано је истинито. А ти држи виђење у тајности, јер је за далека времена.“
27Ја, Данило, био сам исцрпљен и данима сам боловао. Затим сам устао и обављао царску службу. Виђење ме је узнемирило, али нико га није разумео.
Viziunea cu berbecul și țapul
1În al treilea an1 Anul 551 î.Cr. al domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s‑a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte. 2În viziunea aceasta, m‑am văzut în capitala Susa, în provincia Elam2 Statutul pe care îl va avea Susa și Elamul în perioada la care face referire profeția.. Am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai. 3Mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17) [peste tot în capitol].. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt. Cel lung crescuse la urmă. 4Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord și spre sud. Nicio vietate nu‑i putea sta împotrivă și nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia și a ajuns puternic.
5În timp ce căutam să înțeleg aceste lucruri, iată că a venit un țap din apus, străbătând fața întregului pământ, fără să atingă însă pământul. Țapul avea un corn impunător între ochi. 6A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l‑am văzut stând lângă râu, și s‑a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. 7L‑am văzut cum s‑a apropiat de berbec și s‑a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul și i‑a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L‑a trântit la pământ și l‑a călcat în picioare. Și nu a fost nimeni care să‑l poată scăpa pe berbec de sub puterea țapului. 8Țapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s‑a rupt. În locul lui au ieșit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.
9Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un corn9 Sau: Dintr-unul din ele a ieșit un corn mai mic. și el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit și spre țara cea frumoasă. 10S‑a înălțat până la oștirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele10 Vezi Dan. 12:3. și le‑a călcat în picioare. 11S‑a înălțat până la Căpetenia oștirii11 Prin titulatura Căpetenia oștirii se face referire, probabil, la Dumnezeu (vezi și Ios. 5:14-15). și i‑a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat.11 Sau: profanat. 12Oștirea și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii.12 Sensul acestei propoziții este nesigur. Sau din cauza rebeliunii (vezi v. 11). El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.
13Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându‑l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre fărădelegea13 Sau: rebeliunea. care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a oștirii?»
14El mi‑a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți14 Probabil numărul jertfelor continue, care aveau loc de două ori pe zi, dimineața și seara; astfel, numărul zilelor este 1150.; apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit.»
Interpretarea viziunii
15În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta și căutam s‑o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea. 16Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga și zicea: «Gabriel, fă‑l să înțeleagă această viziune!»
17Când a venit lângă locul unde eram, m‑am înspăimântat și m‑am aruncat cu fața la pământ. El mi‑a zis: «Înțelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârșitului!»
18Când mi‑a vorbit, am căzut leșinat18 Termenul ebraic se referă la un somn adânc sau la un fel de transă. cu fața la pământ. El m‑a atins și m‑a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.
19Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci este cu privire la vremea hotărâtă sfârșitului.19 Sau: căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. 20Berbecul pe care l‑ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei.20 Cornul mai mare, din v. 3, reprezintă probabil poziția proeminentă a Persiei. 21Țapul cel aprig este împăratul Iavanului21 Grecia.. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.21 Alexandru Macedon. [336–323 î.Cr.] 22Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s‑au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei.22 După moartea lui Alexandru, imperiul s‑a divizat în patru, nemaiavând puterea dinainte.
23La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat semeț23 Este vorba despre Antioh IV Epiphanes. [175–164 î.Cr.] și iscusit în uneltiri. 24Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria‑i tărie. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți. 25Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă prin mâna lui și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva25 Cu sensul de a sfida, a provoca. Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești.
26Cât despre viziunea cu serile și diminețile, care ți s‑a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește viziunea, căci este cu privire la niște zile îndepărtate.»
27Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m‑am ridicat și m‑am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit datorită viziunii și n‑o înțelegeam.
