Где је мудрост?
1Ето, и сребро има свој рудник,
и злато место на ком се испира.
2И гвожђе се из земље узима
и камен се претапа у бронзу.
3А човек таму докрајчује,
истражује до крајњих граница,
тражи руду у тами најгушћој.
4Окно копа далеко од ближњег
где нога не залази,
пење се и клати далеко од људи.
5Земља са које хлеб долази
изнутра се ковитла ко ватра.
6У њеним је стенама налазиште сафира,
а има и златне прашине.
7Пут до тамо не зна птица грабљивица,
око соколово траг му не назире.
8Поносне се звери њиме не шуњају,
а ни лав по њему не пролази.
9Човек пружа руку за кременом,
прекопава корење планина;
10у стенама тунеле пробија
и очима види сваку вредност;
11обуздава цурење вода
и оно скривено на светло износи.
12Али где се мудрост проналази?
Где је место разборитости?
13Род јој људски вредност не познаје,
не проналази се у земљи живих.
14Тек, бездан јавља: ’У мени није!’
и море каже: ’Није ни са мном!’
15Суво злато за њу се не даје,
за цену њену сребро се не мери.
16Не плаћа се ни златом офирским,
ни скупоценим ониксом и сафиром.
17Нису јој равни ни злато ни кристал,
за ћуп сувог злата не трампи се она.
18Корале и јаспис и не спомињите,
од бисера мудрост је вреднија.
19Не мери се са њом ни топаз из Куша,
ни сувим се златом платити не може.
20Па одакле онда долази мудрост?
Где је место разборитости?
21Од очију свега живог је склоњена,
од небеских птица је скривена.
22Трулеж мртвих и смрт нам казују:
’Ушима смо својим чули казивање о њој.’
23Бог разуме пут до ње
и познаје њено место,
24јер он види до крајева земље
и он гледа испод свих небеса.
25Кад је ветру подарио снагу
и мерама премерио воде;
26кад је киши одредбу давао
и муње олујама;
27тада ју је погледао, објавио, поставио,
тада ју је проверио.
28А људима је рекао:
’Ево, мудрост је у богобојазности
а разборитост у уклањању од зла!’“
1Cu siguranță, argintul are o mină din care este scos,
iar aurul are un loc unde este curățit.
2Fierul este luat din pământ,
și arama este scoasă din minereu.
3Omul pune capăt întunericului
și caută până în locurile cele mai adânci
după piatra întunericului și a umbrei morții.
4El sapă un puț departe de locuința oamenilor,
în locuri necălcate de piciorul omului;
el stă atârnat și se clatină, departe de oameni.
5Pământul din care iese hrana
este răscolit pe dedesubt ca de foc.
6Pietrele lui sunt locul safirului6 Sau: lapis lazuli.
și în el se află pulberea de aur.
7Nicio pasăre de pradă nu știe acea cărare ascunsă,
nici ochiul șoimului n‑a văzut‑o.
8Nici fiarele cele mai mândre n‑au călcat pe ea,
leul n‑a trecut niciodată pe acolo.
9Omul își pune mâna pe stânca de cremene
și răstoarnă munții din rădăcini.
10El sapă șanțuri în stâncă,
și ochii lui îi văd toate bogățiile.
11El stăvilește izvoarele râurilor
și aduce la lumină lucruri ascunse.
12Dar unde poate fi găsită înțelepciunea?
Unde locuiește priceperea?
13Omul nu‑i cunoaște locuința13 Sau: valoarea.;
ea nu poate fi găsită pe pământul celor vii.
14Adâncul zice: «Nu este în mine!»,
iar marea zice: «Nu este la mine!»
15Ea nu se dă în schimbul aurului ales,
nici prețul ei nu poate fi cântărit în argint.
16Ea nu poate fi cumpărată cu aur de Ofir
și nici cu onix prețios sau cu safir.
17Aurul și cristalul nu se pot compara cu ea,
și nu poate fi schimbată pe bijuterii de aur pur.
18Coralii și cristalul nu merită a fi amintite;
prețul înțelepciunii este mai mare decât al rubinelor.
19Topazul de Cuș19 Regiunea Nilului Superior; Etiopia și teritoriile învecinate. nu se poate compara cu ea;
ea nu poate fi cumpărată cu aur curat.
20De unde vine atunci înțelepciunea?
Unde este locul priceperii?
21Ea a fost tăinuită de ochii a orice este viu
și a fost ascunsă de păsările cerului.
22Locul Nimicirii22 Ebr.: Abadon și Moartea zic:
«Am auzit doar vorbindu‑se despre ea.»
23Dumnezeu înțelege calea către ea
și El îi cunoaște locul,
24pentru că El Se uită până la marginile pământului,
vede tot ce se întâmplă sub ceruri.
25Când i‑a stabilit vântului greutatea
și a măsurat mărimea apelor,
26când a stabilit o hotărâre pentru ploaie
și o cărare pentru lumina trăsnetelor,
27atunci S‑a uitat la înțelepciune și a vestit‑o;
a așezat‑o și a încercat‑o.
28Apoi i‑a zis omului:
«Iată, teama de Stăpânul, aceasta este înțelepciune,
și depărtarea de rău este pricepere.»“
