Елифас
1Тада је Елифас из Темана узвратио овако:
2„Зар је човек од користи Богу?
Да ли му је мудрац од користи?
3Зар се Свемоћни радује што си праведан?
Је ли му на корист кад путеве своје учиниш без мане?
4Прекорева ли те за богобојазност твоју
и да ли се суди с тобом?
5Није ли голема злоба твоја?
Зар нема краја кривицама твојим?
6А ти си браћи својој безразложно залог узимао,
и са њих си скидао хаљине.
7Изнемоглог водом напојио ниси,
а ни гладном хлеба ниси дао.
8Јесте, ти си човек силан, земљопоседник си,
угледник што у њој живи.
9Тек, удовице си терао празних руку,
кршио си руке сирочади.
10И зато су око тебе замке,
ненадана страхота спопада те;
11или мрак, па не видиш ништа,
силна те је вода потопила.
12Није ли Бог високо на небесима?
Погледај поврх звезда, како су високо!
13А ти питаш: ’Зна ли шта Бог?
Да ли суди кроз таму најгушћу?
14Облаци су скровиште његово, па не види,
он корача по небеском своду.’
15Пута древног зар ћеш се држати,
оног што га утабаше људи покварени;
16они што су однешени кад им време није било,
када им је темеље потопила река?
17Богу су они говорили: ’Прођи нас се!’
И: ’Шта ће Свемоћни да нам ради?’
18А он им је добрима куће препунио.
Зато је од мене подалеко савет зликоваца!
19Видеће то праведници и радоваће се,
ругаће им се недужни:
20’Душмани ће наши баш збрисани бити,
обиље њихово прогутаће пламен!’
21Измири се с Богом, молим те,
и у миру буди, да на тебе добро дође.
22Прихвати, молим те, поуку његових уста
и његове речи у срце своје стави.
23Вратиш ли се Свемоћноме, обновљен ћеш бити;
уклониш ли безакоње из шатора свога,
24одбациш ли злато у прашину
и офирско злато по поточном камењу;
25Свемоћни биће злато твоје,
најчистије сребро твоје.
26Тада ћеш се радовати Свемоћноме,
лице своје подигнућеш Богу.
27Молићеш се њему и он ће те чути,
извршићеш своје завете.
28Остварићеш шта год да одлучиш,
светло ће ти стазе обасјати.
29Кад понизе људе, ти ћеш рећи:
’Узвисите их!’, и Бог ће тада да спасе скрушене.
30Он ће да избави и онога што недужан није,
због чистоће руку твојих избавиће њега.“
Al treilea discurs al lui Elifaz
1Atunci Elifaz din Teman i‑a zis:
2„Poate un om să‑i fie de folos lui Dumnezeu?
Chiar cel mai înțelept Îi poate sluji la ceva?
3Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăiești drept?
Ce câștigă El dacă sunt curate căile tale?
4Din cauză că ai teamă de Dumnezeu te mustră El
și intră la judecată cu tine?
5Nu este mare răutatea ta?
Nu sunt fără sfârșit nelegiuirile tale?
6N‑ai luat tu garanții de la frații tăi fără motiv?
Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.
7N‑ai dat apă celui însetat
și n‑ai vrut să dai pâine celui flămând,
8deși erai un om puternic și țara era a ta,
erai un om onorat; trăiai în ea.
9Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale
și ai zdrobit brațele celor orfani.
10De aceea ești înconjurat de curse
și te înspăimântă groaza dintr-odată.
11De aceea este atât de întuneric, încât nu poți vedea,
și te acoperă un șuvoi de ape.
12Nu este Dumnezeu în înălțimea cerurilor?
Privește cât de mărețe sunt cele mai înalte stele!
13Totuși, tu zici: «Ce știe Dumnezeu?
Poate El judeca prin negură deasă?
14Nori groși Îl înfășoară și astfel nu ne vede,
atunci când El umblă pe orizontul cerurilor.»
15Vei urma tu calea veche
pe care au urmat‑o cei nelegiuiți?
16Ei au fost smulși înainte de vreme;
temelia le‑a fost spălată de un șuvoi de apă.
17Ei I‑au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Ce ne poate face Cel Atotputernic?»
18Totuși, El le‑a umplut casele de bunătăți.
Dar departe de mine sfatul celor răi!
19Cei drepți văd căderea lor și se bucură
și cel nevinovat își bate joc de ei, zicând:
20«Dușmanii noștri sunt nimiciți,
focul le mistuie bogăția!»
21Împrietenește‑te cu El, te rog, și fă pace;
în felul acesta, vei avea parte de bine.
22Primește, te rog, învățătura din gura Sa,
pune‑ți în inimă cuvintele Lui.
23Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei fi ridicat.
Dacă vei îndepărta nedreptatea din cortul tău,
24dacă vei arunca aurul în țărână
și aurul de Ofir între pietrele uedurilor24 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.,
25atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău
și argintul tău cel mai prețios.
26Te vei bucura în Cel Atotputernic
și‑ți vei ridica fața spre Dumnezeu.
27Te vei ruga Lui și El te va auzi,
iar tu îți vei ține jurămintele.
28Ce vei hotărî se va împlini,
lumina va străluci pe căile tale.
29Când oamenii sunt smeriți, Tu spui: «Să fie ridicați!»
El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.
30El îl va elibera chiar și pe cel ce nu este nevinovat;
el va scăpa datorită curăției mâinilor tale.“
