Jesus is Lord of the Sabbath
1One Sabbath Jesus was going through the cornfields, and his disciples began to pick some ears of corn, rub them in their hands and eat the grain. 2Some of the Pharisees asked, ‘Why are you doing what is unlawful on the Sabbath?’
3Jesus answered them, ‘Have you never read what David did when he and his companions were hungry? 4He entered the house of God, and taking the consecrated bread, he ate what is lawful only for priests to eat. And he also gave some to his companions.’ 5Then Jesus said to them, ‘The Son of Man is Lord of the Sabbath.’
6On another Sabbath he went into the synagogue and was teaching, and a man was there whose right hand was shrivelled. 7The Pharisees and the teachers of the law were looking for a reason to accuse Jesus, so they watched him closely to see if he would heal on the Sabbath. 8But Jesus knew what they were thinking and said to the man with the shrivelled hand, ‘Get up and stand in front of everyone.’ So he got up and stood there.
9Then Jesus said to them, ‘I ask you, which is lawful on the Sabbath: to do good or to do evil, to save life or to destroy it?’
10He looked round at them all, and then said to the man, ‘Stretch out your hand.’ He did so, and his hand was completely restored. 11But the Pharisees and the teachers of the law were furious and began to discuss with one another what they might do to Jesus.
The twelve apostles
12One of those days Jesus went out to a mountainside to pray, and spent the night praying to God. 13When morning came, he called his disciples to him and chose twelve of them, whom he also designated apostles:
14Simon (whom he named Peter) and his brother Andrew,
James,
John,
Philip,
Bartholomew,
15Matthew,
Thomas,
James son of Alphaeus,
Simon who was called the Zealot,
16Judas son of James,
and Judas Iscariot, who became a traitor.
Blessings and woes
17He went down with them and stood on a level place. A large crowd of his disciples was there and a great number of people from all over Judea, from Jerusalem, and from the coastal region around Tyre and Sidon, 18who had come to hear him and to be healed of their diseases. Those troubled by impure spirits were cured, 19and the people all tried to touch him, because power was coming from him and healing them all.
20Looking at his disciples, he said:
‘Blessed are you who are poor,
for yours is the kingdom of God.
21Blessed are you who hunger now,
for you will be satisfied.
Blessed are you who weep now,
for you will laugh.
22Blessed are you when people hate you,
when they exclude you and insult you
and reject your name as evil,
because of the Son of Man.
23‘Rejoice in that day and leap for joy, because great is your reward in heaven. For that is how their ancestors treated the prophets.
24‘But woe to you who are rich,
for you have already received your comfort.
25Woe to you who are well fed now,
for you will go hungry.
Woe to you who laugh now,
for you will mourn and weep.
26Woe to you when everyone speaks well of you,
for that is how their ancestors treated the false prophets.
Love for enemies
27‘But to you who are listening I say: love your enemies, do good to those who hate you, 28bless those who curse you, pray for those who ill-treat you. 29If someone slaps you on one cheek, turn to them the other also. If someone takes your coat, do not withhold your shirt from them. 30Give to everyone who asks you, and if anyone takes what belongs to you, do not demand it back. 31Do to others as you would have them do to you.
32‘If you love those who love you, what credit is that to you? Even sinners love those who love them. 33And if you do good to those who are good to you, what credit is that to you? Even sinners do that. 34And if you lend to those from whom you expect repayment, what credit is that to you? Even sinners lend to sinners, expecting to be repaid in full. 35But love your enemies, do good to them, and lend to them without expecting to get anything back. Then your reward will be great, and you will be children of the Most High, because he is kind to the ungrateful and wicked. 36Be merciful, just as your Father is merciful.
Judging others
37‘Do not judge, and you will not be judged. Do not condemn, and you will not be condemned. Forgive, and you will be forgiven. 38Give, and it will be given to you. A good measure, pressed down, shaken together and running over, will be poured into your lap. For with the measure you use, it will be measured to you.’
39He also told them this parable: ‘Can the blind lead the blind? Will they not both fall into a pit? 40The student is not above the teacher, but everyone who is fully trained will be like their teacher.
41‘Why do you look at the speck of sawdust in your brother’s eye and pay no attention to the plank in your own eye? 42How can you say to your brother, “Brother, let me take the speck out of your eye,” when you yourself fail to see the plank in your own eye? You hypocrite, first take the plank out of your eye, and then you will see clearly to remove the speck from your brother’s eye.
A tree and its fruit
43‘No good tree bears bad fruit, nor does a bad tree bear good fruit. 44Each tree is recognised by its own fruit. People do not pick figs from thorn-bushes, or grapes from briers. 45A good man brings good things out of the good stored up in his heart, and an evil man brings evil things out of the evil stored up in his heart. For the mouth speaks what the heart is full of.
The wise and foolish builders
46‘Why do you call me, “Lord, Lord,” and do not do what I say? 47As for everyone who comes to me and hears my words and puts them into practice, I will show you what they are like. 48They are like a man building a house, who dug down deep and laid the foundation on rock. When the flood came, the torrent struck that house but could not shake it, because it was well built. 49But the one who hears my words and does not put them into practice is like a man who built a house on the ground without a foundation. The moment the torrent struck that house, it collapsed and its destruction was complete.’
Isus, Domn al Sabatului
(Mt. 12:1-8; Mc. 2:23-28)
1Într‑o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile și mâncau boabele.
2Unii dintre farisei le‑au zis:
– De ce faceți ce nu este voie în ziua de Sabat?
3Isus, răspunzându‑le, a zis:
– N‑ați citit ce a făcut David atunci când i s‑a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a luat și a mâncat pâinile prezentării,4 Vezi 1 Sam. 21:1-7. pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții, și cum a dat și celor ce erau cu el?
5Apoi le‑a zis:
– Fiul Omului este Domn al Sabatului.
Isus vindecă, în ziua Sabatului, un om cu mâna uscată
(Mt. 12:9-14; Mc. 3:1-6)
6Într‑o altă zi de Sabat, a intrat în sinagogă și dădea învățătură. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată6 În sensul de paralizată și cu pielea uscată, zbârcită.. 7Cărturarii și fariseii Îl urmăreau pe Isus, ca să vadă dacă vindecă în ziua de Sabat și să găsească astfel o acuzație împotriva Lui. 8Însă El le știa gândurile, așa că i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!“ El s‑a ridicat și a stat acolo.
9Apoi Isus le‑a zis: „Vă întreb: este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau s‑o distrugi?“
10Și rotindu‑Și privirea peste toți, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!“ El a făcut întocmai și mâna lui a fost făcută sănătoasă. 11Atunci ei s‑au umplut de mânie11 Sau: prostie. Termenul poate reda o mânie fără sens, nejustificată, chiar prostească. și au început să discute unii cu alții despre ce I‑ar putea face lui Isus.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Mt. 10:2-4; Mc. 3:13-19; F.A. 1:13)
12Într‑una din zilele acelea, Isus S‑a dus pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13Când s‑a făcut ziuă, i‑a chemat pe ucenicii Săi și a ales doisprezece dintre ei, pe care i‑a numit apostoli13 Apostol înseamnă Cineva trimis (cu o misiune specială).. 14Aceștia sunt: Simon, pe care l‑a numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu14 Bartolomeu (în aramaică: fiul lui Tolmai) poate fi un alt nume al lui Natanael (vezi In. 1:45-51), care nu este menționat aici.; 15Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelotul15 Termenul indică probabil faptul că Simon a aparținut grupării zeloșilor/zeloților, o grupare revoluționară care se opunea în mod violent stăpânirii romane, însă este posibil ca termenul să indice doar temperamentul zelos al lui Simon.; 16Iuda16 Un alt nume al lui Tadeu (vezi Mt. 10:3; Mc. 3:18)., fiul lui Iacov; și Iuda Iscarioteanul, cel care a ajuns trădător.
Fericiri și vaiuri
(Mt. 5:3-12)
17A coborât împreună cu ei și S‑a oprit pe un loc neted, alături de o mare mulțime de ucenici de‑ai Săi și de o mare mulțime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din regiunea de coastă a Tyrului și a Sidonului, 18care veniseră să‑L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați și ei. 19Toată mulțimea încerca să‑L atingă, pentru că din El ieșea o putere care‑i vindeca pe toți.
20Isus Și‑a ridicat ochii spre ucenicii Lui și le‑a zis:
„Fericiți sunteți voi cei săraci,
căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!
21Fericiți sunteți voi cei flămânzi acum,
căci voi veți fi săturați!
Fericiți sunteți voi, care acum plângeți,
căci voi veți râde!
22Fericiți sunteți voi când oamenii vă urăsc,
când vă resping, vă insultă
și alungă numele vostru ca pe ceva rău,
din cauza Fiului Omului.
23Bucurați‑vă, în ziua aceea, și săltați de veselie, pentru că iată, răsplata voastră este mare în cer! Căci tot așa făceau și strămoșii23, 26 Lit.: tații. voștri cu profeții.
24Dar vai de voi, cei bogați,
căci voi v‑ați primit mângâierea!
25Vai de voi, cei care acum sunteți sătui,
căci voi veți flămânzi!
Vai de voi, cei care râdeți acum,
căci voi veți jeli și veți plânge!
26Vai de voi, când toți oamenii vă vor vorbi de bine,
căci tot așa au făcut și strămoșii voștri cu falșii profeți!
Iubirea dușmanilor
(Mt. 5:39-42)
27Eu însă vă spun vouă, celor ce ascultați: iubiți‑vă dușmanii, faceți‑le bine celor ce vă urăsc, 28binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă și rugați‑vă pentru cei ce se poartă urât cu voi! 29Celui ce te lovește peste un obraz, întoarce‑i‑l și pe celălalt! Pe cel ce‑ți ia haina, nu‑l împiedica să‑ți ia și cămașa! 30Oricui îți cere, dă‑i, iar de la cel ce‑ți ia bunurile, să nu mai ceri înapoi! 31Așa cum doriți să vă facă vouă oamenii, faceți‑le și voi la fel!
32Dacă‑i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce fel de recompensă vi se cuvine? Căci și păcătoșii32-34 Vezi nota de la 5:30. îi iubesc pe cei care‑i iubesc pe ei. 33Și dacă le faceți bine celor ce vă fac bine, ce fel de recompensă vi se cuvine? Și păcătoșii fac la fel. 34Iar dacă‑i împrumutați pe cei de la care sperați să primiți înapoi, ce fel de recompensă vi se cuvine? Și păcătoșii îi împrumută pe păcătoși, ca să primească înapoi la fel. 35Voi însă iubiți‑vă dușmanii, faceți bine și împrumutați, fără să mai așteptați nimic în schimb! Astfel, răsplata voastră va fi mare și veți fi fii ai Celui Preaînalt, fiindcă El este bun și cu cei nerecunoscători și răi. 36Fiți milostivi, tot așa cum și Tatăl vostru este milostiv.
Paiul și bârna
(Mt. 7:1-5)
37Nu judecați și nu veți fi judecați! Nu condamnați și nu veți fi condamnați! Iertați și veți fi iertați! 38Dați și vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată și care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.“
39Le‑a spus apoi și o pildă:
„Poate oare un orb să călăuzească un alt orb? Nu vor cădea ei amândoi în groapă? 40Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, dar orice ucenic pe deplin pregătit va fi ca învățătorul lui. 41De ce vezi tu așchia41 Ideea din context nu este să‑i lăsăm pe frați cu problemele care au generat judecata, ci să mergem spre rezolvare, soluționând însă mai întâi propriile probleme. din ochiul fratelui tău, dar nu observi bârna din propriul tău ochi?! 42Cum îi poți spune fratelui tău: «Frate, lasă‑mă să‑ți scot așchia din ochi!», când tu însuți nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea clar să scoți așchia din ochiul fratelui tău.
Identificarea profeților falși după fapte
(Mt. 7:17-20)
43Căci nu este niciun pom bun care să facă rod stricat și, iarăși, niciun pom stricat care să facă rod bun. 44Căci fiecare pom este cunoscut după propriul său rod. Fiindcă oamenii nu culeg smochine din spini, și nici nu strâng struguri din mărăcini! 45Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, dar cel rău scoate ce este rău din vistieria lui cea rea. Căci din belșugul inimii îi vorbește gura.
Casa zidită pe stâncă
(Mt. 7:24-27)
46De ce‑Mi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun Eu? 47Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face: 48este asemenea unui om care, atunci când a construit o casă, a săpat adânc și i‑a pus temelia pe stâncă. Când a venit șuvoiul de apă, râul a izbit în casa aceea și n‑a putut s‑o clatine, pentru că fusese construită bine48 Unele mss conțin: pentru că temelia îi fusese pusă pe stâncă.. 49Însă cel ce aude și nu face, este asemenea unui om care a construit o casă pe pământ, fără temelie. Când râul a izbit în ea, casa s‑a prăbușit imediat și distrugerea acelei case a fost mare.“
