The song of Moses and Miriam
1Then Moses and the Israelites sang this song to the Lord:
‘I will sing to the Lord,
for he is highly exalted.
Both horse and driver
he has hurled into the sea.
2‘The Lord is my strength and my defence15:2 Or song;
he has become my salvation.
He is my God, and I will praise him,
my father’s God, and I will exalt him.
3The Lord is a warrior;
the Lord is his name.
4Pharaoh’s chariots and his army
he has hurled into the sea.
The best of Pharaoh’s officers
are drowned in the Red Sea.15:4 Or the Sea of Reeds; also in verse 22
5The deep waters have covered them;
they sank to the depths like a stone.
6Your right hand, Lord,
was majestic in power.
Your right hand, Lord,
shattered the enemy.
7‘In the greatness of your majesty
you threw down those who opposed you.
You unleashed your burning anger;
it consumed them like stubble.
8By the blast of your nostrils
the waters piled up.
The surging waters stood up like a wall;
the deep waters congealed in the heart of the sea.
9The enemy boasted,
“I will pursue, I will overtake them.
I will divide the spoils;
I will gorge myself on them.
I will draw my sword
and my hand will destroy them.”
10But you blew with your breath,
and the sea covered them.
They sank like lead
in the mighty waters.
11Who among the gods
is like you, Lord?
Who is like you –
majestic in holiness,
awesome in glory,
working wonders?
12‘You stretch out your right hand,
and the earth swallows your enemies.
13In your unfailing love you will lead
the people you have redeemed.
In your strength you will guide them
to your holy dwelling.
14The nations will hear and tremble;
anguish will grip the people of Philistia.
15The chiefs of Edom will be terrified,
the leaders of Moab will be seized with trembling,
the people15:15 Or rulers of Canaan will melt away;
16terror and dread will fall on them.
By the power of your arm
they will be as still as a stone –
until your people pass by, Lord,
until the people you bought15:16 Or created pass by.
17You will bring them in and plant them
on the mountain of your inheritance –
the place, Lord, you made for your dwelling,
the sanctuary, Lord, your hands established.
18‘The Lord reigns
for ever and ever.’
19When Pharaoh’s horses, chariots and horsemen15:19 Or charioteers went into the sea, the Lord brought the waters of the sea back over them, but the Israelites walked through the sea on dry ground. 20Then Miriam the prophet, Aaron’s sister, took a tambourine in her hand, and all the women followed her, with tambourines and dancing. 21Miriam sang to them:
‘Sing to the Lord,
for he is highly exalted.
Both horse and driver
he has hurled into the sea.’
The waters of Marah and Elim
22Then Moses led Israel from the Red Sea and they went into the Desert of Shur. For three days they travelled in the desert without finding water. 23When they came to Marah, they could not drink its water because it was bitter. (That is why the place is called Marah.15:23 Marah means bitter.) 24So the people grumbled against Moses, saying, ‘What are we to drink?’
25Then Moses cried out to the Lord, and the Lord showed him a piece of wood. He threw it into the water, and the water became fit to drink.
There the Lord issued a ruling and instruction for them and put them to the test. 26He said, ‘If you listen carefully to the Lord your God and do what is right in his eyes, if you pay attention to his commands and keep all his decrees, I will not bring on you any of the diseases I brought on the Egyptians, for I am the Lord, who heals you.’
27Then they came to Elim, where there were twelve springs and seventy palm trees, and they camped there near the water.
Cântarea de laudă a lui Moise și a lui Miriam
1Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat această cântare Domnului. Ei au zis:
„Voi cânta Domnului,
căci S‑a înălțat cu multă slavă.
I‑a năpustit în mare
pe cal și pe călăreț.
2Domnul2 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice. Vezi și 17:16. este puterea și cântarea mea,
El a devenit izbăvirea mea;
Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda,
este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța.
3Domnul este un războinic;
Numele Lui este Domnul.
4El a aruncat în mare
carele lui Faraon și armata lui.
Căpeteniile lui alese
s‑au înecat în Marea Roșie4, 22 Vezi nota de la 10:19..
5Ape adânci i‑au acoperit;
au coborât în adâncuri ca o piatră.
6Dreapta Ta, Doamne,
este măreață în putere,
dreapta Ta, Doamne,
l‑a zdrobit pe dușman.
7Cu măreția maiestății Tale
i‑ai doborât pe cei ce s‑au ridicat împotriva Ta,
Ți‑ai dezlănțuit mânia
care i‑a mistuit ca pe o miriște.
8La suflarea nărilor Tale
apele s‑au adunat,
puhoaiele de ape s‑au ridicat ca un zid,
adâncurile s‑au închegat în inima mării.
9Dușmanul își zicea:
«Îi voi urmări, îi voi ajunge.
Voi împărți prada;
îmi voi împlini dorința cu privire la ei.
Îmi voi scoate sabia
și mâna mea va pune stăpânire pe ei.»
10Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta,
marea i‑a acoperit.
S‑au afundat ca plumbul
în apele mărețe.
11Cine este ca Tine dintre dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine, glorios în sfințenie,
de temut în cântări de laudă și înfăptuitor de minuni?
12Ți‑ai întins mâna dreaptă,
și pământul i‑a înghițit.
13Prin îndurarea13 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte]. Ta ai condus poporul
pe care l‑ai răscumpărat;
prin puterea Ta l‑ai călăuzit
spre Locuința Ta cea sfântă13 Se poate referi la Sinai, sau la Șilo (Ier. 7:12), sau la Sion, sau la Țara Promisă (vezi v. 17)..
14Popoarele vor auzi și vor tremura;
îi va apuca groaza pe locuitorii Filistiei.
15Atunci căpeteniile Edomului se vor îngrozi;
un cutremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului.
Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă.
16Spaima și groaza vor cădea peste ei.
Din cauza măreției brațului Tău,
vor amuți ca o piatră,
până va trece poporul Tău, Doamne,
până va trece poporul pe care l‑ai câștigat.16 Sau: l‑ai creat; l‑ai agonisit; l‑ai cumpărat.
17Tu îi vei aduce și‑i vei sădi
pe muntele moștenirii Tale,
Locul șederii Tale
pe care Tu, Doamne, l‑ai făcut,
Sfântul Lăcaș, Stăpâne,
pe care mâinile Tale l‑au întemeiat.
18Domnul va domni în veci de veci!“
19Când caii, carele și călăreții19 Sau: conducătorii carelor. lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei. Însă fiii lui Israel au mers pe pământ uscat prin mijlocul mării.
20Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea având tamburine și dansând. 21Miriam le cânta:
„Cântați Domnului,
căci S‑a înălțat cu multă slavă.
I‑a năpustit în mare
pe cal și pe călăreț.“
Apele de la Mara și Elim
22După aceea, Moise l‑a condus pe Israel în călătorie de la Marea Roșie și au ieșit înspre pustia Șur. Ei au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă. 23Au ajuns la Mara, dar n‑au putut să bea apă din Mara pentru că era amară. De aceea i s‑a pus numele Mara23 Mara înseamnă Amar.. 24Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“ 25El a strigat către Domnul, și Domnul i‑a arătat un copac. Moise a aruncat copacul în apă, și apa s‑a făcut dulce. Acolo i‑a dat Domnul hotărâri și porunci și acolo l‑a pus la încercare25 În TM este folosit pronumele la persoana a treia singular (i‑a dat… și l‑a pus la încercare). Din contextul v. 24 reiese că recipientul încercării este poporul, nu Moise.. 26El a zis: „Dacă vei asculta cu atenție glasul Domnului, Dumnezeul tău, dacă vei face ce este drept în ochii Lui, dacă vei lua aminte la poruncile Lui și vei păzi toate hotărârile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile pe care le‑am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul, Care te vindecă.“
27Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Ei și‑au așezat tabăra acolo, lângă ape.
