1When all this had ended, the Israelites who were there went out to the towns of Judah, smashed the sacred stones and cut down the Asherah poles. They destroyed the high places and the altars throughout Judah and Benjamin and in Ephraim and Manasseh. After they had destroyed all of them, the Israelites returned to their own towns and to their own property.
Contributions for worship
2Hezekiah assigned the priests and Levites to divisions – each of them according to their duties as priests or Levites – to offer burnt offerings and fellowship offerings, to minister, to give thanks and to sing praises at the gates of the Lord’s dwelling. 3The king contributed from his own possessions for the morning and evening burnt offerings and for the burnt offerings on the Sabbaths, at the New Moons and at the appointed festivals as written in the Law of the Lord. 4He ordered the people living in Jerusalem to give the portion due to the priests and Levites so that they could devote themselves to the Law of the Lord. 5As soon as the order went out, the Israelites generously gave the firstfruits of their grain, new wine, olive oil and honey and all that the fields produced. They brought a great amount, a tithe of everything. 6The people of Israel and Judah who lived in the towns of Judah also brought a tithe of their herds and flocks and a tithe of the holy things dedicated to the Lord their God, and they piled them in heaps. 7They began doing this in the third month and finished in the seventh month. 8When Hezekiah and his officials came and saw the heaps, they praised the Lord and blessed his people Israel.
9Hezekiah asked the priests and Levites about the heaps; 10and Azariah the chief priest, from the family of Zadok, answered, ‘Since the people began to bring their contributions to the temple of the Lord, we have had enough to eat and plenty to spare, because the Lord has blessed his people, and this great amount is left over.’
11Hezekiah gave orders to prepare storerooms in the temple of the Lord, and this was done. 12Then they faithfully brought in the contributions, tithes and dedicated gifts. Konaniah, a Levite, was the overseer in charge of these things, and his brother Shimei was next in rank. 13Jehiel, Azaziah, Nahath, Asahel, Jerimoth, Jozabad, Eliel, Ismakiah, Mahath and Benaiah were assistants of Konaniah and Shimei his brother. All these served by appointment of King Hezekiah and Azariah the official in charge of the temple of God.
14Kore son of Imnah the Levite, keeper of the East Gate, was in charge of the freewill offerings given to God, distributing the contributions made to the Lord and also the consecrated gifts. 15Eden, Miniamin, Jeshua, Shemaiah, Amariah and Shekaniah assisted him faithfully in the towns of the priests, distributing to their fellow priests according to their divisions, old and young alike.
16In addition, they distributed to the males three years old or more whose names were in the genealogical records – all who would enter the temple of the Lord to perform the daily duties of their various tasks, according to their responsibilities and their divisions. 17And they distributed to the priests enrolled by their families in the genealogical records and likewise to the Levites twenty years old or more, according to their responsibilities and their divisions. 18They included all the little ones, the wives, and the sons and daughters of the whole community listed in these genealogical records. For they were faithful in consecrating themselves.
19As for the priests, the descendants of Aaron, who lived on the farmlands around their towns or in any other towns, men were designated by name to distribute portions to every male among them and to all who were recorded in the genealogies of the Levites.
20This is what Hezekiah did throughout Judah, doing what was good and right and faithful before the Lord his God. 21In everything that he undertook in the service of God’s temple and in obedience to the law and the commands, he sought his God and worked wholeheartedly. And so he prospered.
Reorganizarea slujirii preoților și leviților
(2 Regi 18:4)
1Când toate acestea s‑au încheiat, tot Israelul prezent a plecat spre cetățile lui Iuda. Ei au zdrobit stâlpii sacri și au retezat așerele, au dărâmat înălțimile și altarele din tot Iuda, Beniamin, Efraim și Manase și nu s‑au lăsat până nu le‑au distrus pe toate. Apoi toți fiii lui Israel s‑au întors în cetățile lor, fiecare la proprietatea lui.
2Ezechia a așezat din nou pe șiruri cetele preoților și ale leviților, fiecare om cu slujba sa de preot sau de levit: pentru arderea‑de‑tot, pentru jertfele de pace2 Vezi nota de la 7:7., pentru slujire sau pentru mulțumire și laudă la porțile taberelor Domnului. 3Regele a dăruit o parte din bunurile sale pentru arderile‑de‑tot, adică pentru arderile‑de‑tot de dimineață și de seară, pentru arderile‑de‑tot de Sabat, de lună nouă și de sărbători, așa cum este scris în Legea Domnului. 4El a spus poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoților și leviților partea cuvenită lor, pentru ca aceștia să se poată dedica Legii Domnului. 5Când s‑a răspândit vestea aceasta, fiii lui Israel și‑au înmulțit darurile din primele roade – din grâne, din must, din ulei, din miere și din toate roadele câmpului. Au adus zeciuială din belșug din tot ce aveau. 6Fiii lui Israel și ai lui Iuda, care locuiau în cetățile lui Iuda, au dat și ei zeciuială din cirezi și din turme, precum și zeciuială din lucrurile sfinte care erau închinate6 Vezi nota de la 30:17. Domnului, Dumnezeul lor. Ei le‑au adus și le‑au așezat în mai multe grămezi. 7Au început să facă grămezi în luna a treia și au terminat în luna a șaptea. 8Când Ezechia și căpeteniile au sosit și au văzut grămezile, au binecuvântat pe Domnul și pe poporul Său Israel.
9Ezechia i‑a întrebat pe preoți și pe leviți cu privire la grămezile strânse. 10Azaria, preotul conducător, din familia lui Țadok, i‑a răspuns, zicând: „De când a început să vină la Casa Domnului contribuția, am mâncat, ne‑am săturat și a mai rămas încă mult, pentru că Domnul Și‑a binecuvântat poporul, astfel încât a mai rămas din plin.“
11Ezechia le‑a poruncit să pregătească niște odăi în Casa Domnului, iar ei le‑au pregătit. 12Au adus acolo cu credincioșie contribuția, zeciuiala și lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil cu acestea era levitul Conania, iar fratele lui, Șimei, era al doilea după el. 13Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat și Benaia erau responsabili sub conducerea lui Conania și a lui Șimei, fratele său, numiți de către regele Ezechia și de către Azaria, cel ce era conducător al Casei lui Dumnezeu.
14Levitul Core, fiul lui Imna, portarul de la răsărit, era responsabil cu darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, cu împărțirea contribuției aduse Domnului, precum și cu lucrurile preasfinte. 15În cetățile preoților, sub conducerea lui Core erau Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Șecania. Aceștia împărțeau cu credincioșie partea cuvenită fraților lor, potrivit cetelor lor, fie mari, fie mici, 16precum și celor înscriși în genealogii – băieții de la vârsta de trei16 Cel mai probabil treizeci, cf. 1 Cron. 23:3. ani în sus – tuturor celor ce veneau zilnic la Casa Domnului pentru slujbele de care erau responsabili, potrivit cetelor lor, 17preoților înscriși în genealogii, potrivit familiilor lor și leviților de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după îndatoririle lor, potrivit cetelor lor 18– adică întregii adunări a celor înscriși în genealogii cu toți copilașii lor, cu soțiile lor, cu fiii și fiicele lor. Căci ei fuseseră credincioși în a se păstra sfinți.
19Pentru urmașii lui Aaron, preoții, care locuiau în ținuturile cu pășuni din apropierea fiecărei cetăți preoțești, au fost desemnați oameni care să dea partea cuvenită tuturor băieților aflați sub îndrumarea preoților și tuturor acelora dintre leviții înscriși în genealogii.
20Așa a făcut Ezechia în tot ținutul lui Iuda; el a făcut ce este bine, drept și adevărat înaintea Domnului, Dumnezeul său. 21Toată lucrarea pe care a început‑o cu privire la slujirea de la Casa lui Dumnezeu și cu privire la Lege sau la porunci, ca să‑L caute pe Dumnezeul său, a înfăptuit‑o din toată inima, astfel că el a reușit.
